Capitolul XVIII

2.4K 168 10
                                    

- Raven! E cineva care vrea sa te vada, striga mama pana in camera la mine.

  Ohh nu! Mai mult ca sigur m-au urmarit in seara aia si acum dupa ce au lasat zilele sa treaca, au venit sa-mi reaminteasca. O sa ma ascund sub pat .. sau si mai bine. Sar pe geam! 

  In momentul in care usa s-a deschis usor, tot corpul mi s-a incordat si puteam sa jur ca eram cu umerii ridicati si gata sa ii lovesc dar .. era doar Diego. 

  - Eram cat pe ce sa imi iau una in mutra, nu?

  - Credeam doar ca ..

  - Sunt ei. Stiu, stiu. Ca si atunci cand m-ai sunat la miezul noptii si  era doar o bufnita nebuna care a uitat ca geamurile sunt transparente .

  - Trebuie sa fie un mod de a opri chestia asta, si nu doar pentru mine, dar si pentru urmatoarele victime. Nici nu imi pot imagina si stii ce e amuzant? Credeam ca liceul e cel mai de elita din oras, de asta l-am si ales, dar studentii care il populeaza se aseamana cu un singur cuvant. Ghena.

  - Si maine ne intoarcem la scoala Rav , spune Diego lasandu-se pe spate, pe patul meu. 

  - O spui ca si cum ar fi nu stiu ce inchisoare de maxima securitate.

  - Nu esti prea departe.

Statea cu privirea atintita pe tavan. Avea o expresie neutra dar era la fel de frumos ca si in prima zi, cand pentru prima oara ochii aceia verzi m-au tintit. In regula, ma purtasem ca un bolovan dar .. stiti ce? Prezentul conteaza. Era frumos, si gata. 

  - Ce e ? 

Imi zambea si a ridicat din sprancene in timp ce mi-a pus intrebarea.

  - Nimic.

  - Pai, zambeai si te uitai la mine.

  - Ai intrat in razboi cu ei, doar pentru mine si m-am purtat cu tine ca si tata cu Fortele Aeriene din Rusia.

  - Totul va fi bine iubito, vei vedea, continua si ma ia de maini.  Fraierul ala nu o sa-ti atinga niciun fir de par si o sa iesim noi din asta, chiar daca e nevoie sa il ard de viu.

  L-am imbratisat puternic si inca nu imi venea sa cred ca era aici cu mine si ca eram atat de indragostita incat imi puteam simti singura sclipirea din ochi. 

  - Trebuie sa pleci. Mama va da de banuit de ce stai atat de mult in camera mea, iar tata ar putea aparea oricand, si nu cred ca ai timp de un chestionar format din 2345 de intrebari.

  - Si ? Lumea trebuie sa stie despre iubirea intre doi regi ! 

  - Shhh ! O sa fii un rege decapitat daca mai tipi mult. Lasa teatru pe mai tarziu. Te sun, spun si incerc sa inchid usa dar o blocheaza cu piciorul. 

  - Nu ai uitat ceva? 

  - Diego ..

  - Nu plec. Si vorbesc serios. 

Statea in fata usii mele, cu mainile la piept in plin hol, asa ca m-am repezit si l-am sarutat apasat, insa cand am vrut sa ma retrag m-a tras mai aproape de el, si a continuat. 

  - Tu cine esti ?!

Amandoi ne-am ridicat privirile spre tatal meu, care se uita cu o spranceana ridicata, si batea din picior in asteptarea unui raspuns. M-am pozitionat in fata lui Diego, ca si cum eram atacati de nu stiu ce bestie si am spus pe un ton putin nervos.

  - Promit ca iti explic ce vrei tu, dar lasa-l sa plece. 

Tata m-a privit confuz dupa care ochii i s-au abatut asupra lui Diego.

Top LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum