Top Love

Capitolul XXII

- Nu inteleg .. dupa tot ce am facut pentru ea, se intoarce in gaura de sarpe. E ca si cum vrei sa ajuti pe cineva, sa nu cada in prapastie si in loc sa iti multumeasca te trage si pe tine. 

  - Eu tot cred ca pun ceva la cale. 

  - De ce ii primesti la petrecere?

  - Mai bine asa decat sa refuz si sa ma trezesc pe la miezul noptii cum ne arunca cu hartie igienica si caramizi in cap.

  - Ce ii voi spune tatei, Diego?

Doar a ridicat din umeri. M-a privit si a oftat din rarunchi.

  - E in regula. Macar ajuta-ma putin cu asta.

M-am intors cu spatele si am simtit cum mi-a incheiat usor fermoarul rochitei. Tocmai ce ne pregateam pentru petrecerea noastra. Mai erau cateva ore bune, dar niciodata nu poti fi prea sigur. Mainile sale au stationat pe umerii mei cateva secunde dupa care m-a intors cu fata spre el.

  - Tu vei fi perfectiunea in seara asta iubito. 

I-am zambit si ma gandeam ca, acum cateva luni probabil as fi vomitat de zece ori in gand si as fi ras de replica asta siropoasa, dar nu acum. Acum imi placeau cuvintele de genul. Ma loveau ca un pumnal in stomac si imi faceau tot corpul ca la marionete, facandu-ma sa il privesc cu toata dragostea pe care o aveam si care crestea tot mai mult. 

Mana lui a coborat pe soldul meu dupa care a inceput sa ma sarute cu pasiune, timp in care am inceput sa respir tot mai repede. Spatiul dintre corpurile noastre a devenit inexistent si acum eram complet lipita de pieptul sau. Mainile mele au tasnit pe sub tricou iar in momentul ala m-a trantit pe pat, in timp ce continua sa ma sarute pe gat apoi din ce in ce mai jos pana in decolteul rochitei. Simteam ca imi batea inima atat de tare incat am crezut ca se va opri in loc; si parca nu era de ajuns am simtit cum mana lui Diego s-a strecurat usor pe sub rochie. Nu mai eram constienta de absolut nimic si singurul lucru pe care il stiam era ca trageam de tricoul lui tot mai sus, dar exact cand sa ramana fara .. bataile in usa ne-au facut sa sarim in picioare ca si cum am stat pe jar pana atunci. 

  - Raven, sunteti gata?

Respiram atat de repede si nu puteam sa spun niciun cuvant. Tatal meu inca astepta un raspuns asa ca Diego s-a grabit la o minciuna. 

  - Da, aproape gata domnule.

Defapt nu era chiar o minciuna. 

  - Mai sunt cateva ore, grabiti-va !

Dupa ce a plecat, tot aerul din plamanii mei a iesit. M-am privit in oglinda si in celasi timp l-am surprins si pe Diego, care ma privea cu teama. Se temea de ce aveam sa spun. 

  - Trebuie sa merg la baie. 

  - Raven ! 

  - Uita ce s-a intamplat. E tot ce iti cer.

  - Cum as putea Rav ? Incepi ca in primele zile ? Cand, la fel spuneai ca nu insemn nimic, si ca nu o sa te cuceresc niciodata, si ca nu vrei sa ma saruti si ..

  - Oke! Am prins ideea. Dar nu neg nimic. Ceea ce s-a intamplat a fost o prostie si inceputul unei greseli care trebuie evitate. 

  - Minti. Ti-am vazut privirea, expresia ..

  - Diego inceteaza! 

  - Daca nu minti, de ce ai vrut sa imi dai jos tricoul?

Am simtit cum obrajii imi iau foc si am fugit pana la baie fara sa mai spun alt cuvant. Mi-am improscat fata cu apa rece si mi-am privit reflexia din oglinda. Eram frumoasa. Fata de alte zile, nu aveam cearcane si nici ochi rosii. Inca imi tremurau mainile si numai cat ma gandeam la ce se intamplase adineaori, simteam o vibratie in tot corpul.