Top Love

Capitolul 38

  Am mers impiedicat pana acasa, obosita pana la refuz si cu gleznele facute praf de la aparatele de tortura numite pantofi. Un rasuflu de usurare mi-a iesit fara sa vreau cand mi-am vazut casa. Am pasit pe aleea atat de cunoscuta mie si un fior de fericire mi-a urcat pe spate. Pentru cateva secunde mi-am dat seama ca nu am o cheie, apoi mi-am amintit de rezerva ce statea mereu ascunsa sub prima scara de la usa. Am bagat-o in broasca insa cand am vrut sa o invart, usa s-a deschis singura iar tatal meu statea in tocul ei. 

Respiratia mi s-a oprit si am privit in alta parte stanjenita, dupa care am inchis ochii si am strans din dinti fara sa misc vreun muschi. As fi vrut sa ma evapor, sau sa ma inghita pamantul acolo, atat de teama imi era de reactia lui. 

M-a privit din cap pana in picioare insa pe chipul lui nu citeai nimic. Nu era nervos, nu era ingrijorat .. era pur si simplu rece si gol. S-a dat din prag si mi-a facut loc sa trec. Am pasit cu teama ca si cum statea cu toporul la capul meu, si mi-am dat pantofii jos. 

  - Tata ..

A impins usa si a lasat-o sa se inchida singura cu un zgomot infernal, dupa care s-a intors pe calcaie si a plecat la bucatarie. L-am urmat la scurt timp, iar cand am intrat toata familia care statea la masa m-a privit urat. Mama a dat din cap negativ extrem de dezamagita, si s-a ridicat sa spele vasele, tata ajutand-o fara sa imi arunce vreo alta privire peste umar.

  - Ai stricat tot! 

Vocea fratelui meu mai mic mi-a redat auzul brusc. M-am uitat surprinsa la el. Tocmai sarise de pe scaunul mult prea inalt pentru el, si venea spre mine rosu la fata.

  - Din cauza ta a trebuit sa ne mutam inapoi. Iubeam locul ala, dar nu ai vazut asta nicio secunda pentru ca iti pasa doar de tine.

  - Erik esti ..

  - Ce? Prea mic ca sa inteleg? Stii ce am inteles? Ca esti cea mai egoista persoana. 

Brusc lacrimile din ochii lui micuti au dat pe dinafara si i-au invadat obrajii. Nu am apucat sa ma aplec la nivelul lui, ca a disparut in fuga pe scari spre camera lui, lasandu-ma cu privirea in gol si cu rusinea ce umplea intreaga camera. Mi-am dat seama ca nu era nimic in plus de facut, asa ca am plecat in camera mea. 

Am incercat sa ma relaxez facand o baie lunga, dar degeaba. M-am invartit prin camera mai mult timp, dupa care m-am indreptat spre camera parintilor mei. Usa era deschisa, si dormeau adanc dupa respiratiile profunde. Sau asa credeam eu, pana cand batranul sa se ridice pe coate. 

In prima parte m-am speriat, dar dupa i-am facut semn sa iasa din camera. Voiam sa vorbesc cu el, fara sa o trezesc pe mama, sau fara sa auda ceva. Am coborat la parter la acelasi pas si ne-am asezat pe canapea in lumina stearsa a televizorului uitat pornit. 

  - O sa merg in Anglia. Daca asta e dorinta ta, foarte bine. Renunt la tot. 

Am spus propozitiile dur, dupa care mi-am tinut respiratia incercand sa gasesc macar un mic sentiment in ochii tatei, dar degeaba. Nu era nici macar surprins. Doar ma fixa tacut, cu o expresie neutra ce imi dadea fiori si ma durea pana in suflet.

  - O sa ma inrolez in armata. Orice doar sa nu te pierd. 

  - O sa ramai aici. 

Am facut ochii mari la cuvintele lui si mi-am intors brusc capul. Am zarit un amestec de furie si mila in acelasi timp. 

  - Nu vreau sa raman aici daca asta inseamna sa te pierd. Tu esti cel mai important din toata viata mea, tata. Asta sa nu o uiti niciodata, indiferent de ce se petrece intre noi. 

  - De asta esti pedepsita. 

  - Perfect. In ce tara sunt exilata?

  - Nu intelegi, Raven ..