Top Love

Capitolul XVI

Dupa orele indelungate petrecute pe podea, m-am ridicat in sfarsit. Vedeam in ceata si ma durea fiecare coltisor din cap. Atunci mi-a sunat telefonul, si imi venea sa il arunc in toaleta din cauza soneriei care imi amplifica durerea de cap. Am raspuns ragusit.

  - Raven, sunt domnul Sheep. Te-ai mai gandit? Vei veni la petrecere?

Ma simt ca si cand mi s-au terminat biscuitii in editie limitata si el inca se gandeste la asta? Imi venea sa ii spun vreo cateva, in schimb am raspuns cu raceala.

  - Nu, clar.

  - In regula Raven, iti respect decizia. Mi-ar fi placut sa iti dau chiar eu un costum.

PAUZA! Era un bal mascat? Adica o petrecere cu costume? Pentru ca nu stiu cum dar in capul meu totul a luat o intorsatura interesanta. De cand eram un pui de greiere imi placea sa ma costumez in toate personajele posibile, si sa le fac spectacol parintilor [pe langa spectacolul zilnic cauzat de mofturile mele] Chiar am fost Wolverine intr-o zi, dar mi-am dat seama ca ghearele alea ma incomodeaza la multe chestii .. pe bune. Mereu o chemam pe mama la baie sa ma ajute. 

  Revenind. Iesita din groapa mea cu amintiri, m-am grabit sa vorbesc pana nu ramaneam singura pe fir. 

  - E o petrecere cu costume?

  - Ohhh! Imi pare rau daca am omis asta draga mea, spune domnul Sheep ca un bunic intelept.

  - E in regula .. voi .. voi fi acolo, spun sacadat cu nesiguranta.

  - Cat ma bucur! Nu imi vine sa cred. Te astept acolo si iti multumesc Raven! 

A inchis. Era cuprins de fericire si nu prea intelegeam de ce, dar cred ca sarise putin si la mine, pentru ca incepusem sa zambesc. Cateva ore pana la bal si trebuia sa imi aleg un costum.

Puteam sa fiu o asistenta de aia nebuna, dar puteam sa jur ca jumatate de petrecere va fi predominata de costumul asta, asa ca e exclus. M-am gandit la una din zanele alea care radiaza de fericire si sclipesc de praf naspa, sau magic, cum ii zice, dar cu infatisarea mea si rochia pe care ar trebui sa o port, lumea va spune ca am tras ceva. M-am asezat pe pat si am stat minute destule, luand fiecare desen din copilarie, sau serial si nimic. Ori imi placea si nu mi se potrivea, ori invers. Mi-am aruncat privirea la ceas si orele se ducea repede, apoi ochii mi-au cazut putin mai jos unde stationa posterul cu "The Walking Dead". [Genial serial. Jur]

Si apoi mi s-a aprins beculetul ! Nu serios .. mi s-a aprins beculetul la telefon. Aveam un mesaj, de la nimeni altu decat Spiderman aka curva masculina sau cum il stiti voi, Diego.

" Mai sunt cateva ore, si daca tu nu vii, voi veni eu la tine".

" Vino. Tata ar fi fericit sa stea cu tine si sa iti rasuceasca gatul la spate."

" Asta inseamna ca vii?"

" Inseamna ca nu e treaba ta."

" Spune-mi macar care e costumul tau"

" E verde si putred. Ghiceste"

" Hulk?"

" Da. Acum ca stii, poti sa vii costumat ca iubita lui, sa ne asortam"

" Foarte amuzant."

  Mi-am inchis telefonul pentru ca in modul asta nu ajungeam nici sa imi invinetesc un ochi. Adica .. sa-l machiez. Imi placea tare mult ideea de a merge cu capul intr-o parte si cu un picior atarnand in spate, aratand vomitiv. Batai in usa m-au facut sa tresar si sa imi trag mai repede tricoul rupt la umar si in alte cateva parti.