Top Love

Capitolul XV

M-am ridicat stangaci, si am inceput sa fug cat ma tineau picioarele. Ce facusem? Am fost vazuta, si nu doar de el, dar si de tarfa de Bella. Reputatia mea in scoala avea sa cada definitiv, ca cea a tocilarilor care se intrec la cine are mai multe rupturi pe haine. Cineva m-a prins de mana atat de tare incat m-a dat de pamant, dar la cat de tare imi batea inima si stiam ca nu trebuia sa ma vada si altcineva acolo, i-am intors incheietura si l-am dat peste cap, corpul sau facand contact cu asfaltul. Inca imi tinea incheietura strans si eram la limita sa ii dau un pumn care sa il adorma cat sa pot fugi, si atunci am auzit strigatul.

  - Raven! Sunt eu! 

M-am oprit si cand am privit mai bine in intruneric, mi-am dat seama ca era Diego. Si ce daca? Tot trebuia sa il plesnesc. M-am ridicat de pe el si imi cautam o minciuna in toate locurile din creierasul mic si prostesc ce m-a impins sa fac asta .

  - Ce mama naibii faci aici la ora asta? Ce faceai acolo? Ce se intampla Raven?

Il priveam cu buzele intredeschise gata sa spun orice dar .. nu aveam ce. 

  - Raspunde Raven! spune si iar ma prinde de incheietura.

  - Uita-te singur, continui si ii arunc stick-ul la picioare apoi fug spre casa, de data asta fiind atenta daca ma mai urmarea sau nu. Dar a ramas pe loc, cu privirea in gol. Lumina cadea tot mai putin pe el, pana cand nu s-a mai vazut deloc si m-am oprit si eu din alergat.

Eram transpirata si m-am asezat pe iarba inca uda de la ploaie. Nu imi era cald deci pe fata mea defapt erau lacrimi. Plangeam? De ce mama ma-sii plangeam .. a fost cea mai stupida faza din viata mea. M-am simtit ca si cand Jack a murit in Titanic. Tradata, suparata si uimita. Nu imi venea sa cred. Nu imi pasa .. dar nu imi venea sa cred ! Era ca toti ceilalti, oricat de romantic era la zi, oricat s-a prefacut pana acum ca ma place, totul a fost o minciuna. Defapt el inca era cu gandul la Bella. "Bravo Raven. Ti-ai aratat partea cea mai slaba si toata lumea ta a cazut. Vezi ce se intampla? Trebuia sa iti tii drumul, sa iti tii visurile pe picioare. Aminteste-ti pentru ce ai venit in liceu. Sa inveti teatru, sa devii actrita, alaturi de cea mai buna prietena a ta si tu ce ai facut? Te-ai abatut de la drum; si ai pus baietii mai presus de visele tale. Ai terminat cu asta, sa-ti fie clar! " imi tipa constiinta atat de tare incat chiar am avut impresia ca cineva vorbeste cu mine.

  - Mi-e clar, am repetat cu voce tare. 

M-am ridicat cu obrajii inca uzi de la lacrimi, si mi-am tarait picioarele spre casa. Sigur era trecut de miezul noptii. Mi-am scos telefonul si am apelat. 

  - Tati, imi deschizi usa, te rog? 

  - Raven? se aude vocea gafaita a batranaului meu. Unde esti iubito? 

L-am auzit prin telefon cum s-a ridicat din pat imediat si acum isi tragea hainele pe el.

  - Sunt bine tata, doar .. deschide usa. Stiu ca sunt senzori la trepte. Nu vreau sa o trezesc pe mama sau pe Erik. 

In mai putin de un minut usa s-a deschis, iar tata m-a privit cu ochii mari. Nici nu stia ce sa zica. Eu doar am trecut pe langa el si am urcat scarile cu ultima farama de energie, aruncandu-i o ultima replica.

  - Stiu ca sunt pedepsita pe viata, doar .. nu imi cere explicatii. Te iubesc ! 

  Dupa ce m-am schimbat m-am pus in pat si mi-am privit ceasul care arata doar cateva minute dupa ora 1. Baietii .. am vrut sa deschid un capitol nou din viata mea si m-am ales cu foile rupte si facute avioane [ daca intelegeti ce vreau sa spun] . Scena pe care am vazut-o mi se tot derula in minte, la nesfarsit, iar daca inchideam ochii imi venea sa vars. Eu nu inteleg fiintele astea. Suntem aceiasi specie si totusi atat de diferiti. Sunt dificili si nemilosi. Rai. Pur si simplu nu aveam cuvinte; intai pentru Brad, acum nici nu mai pomenesc de Diego. Dar totul avea sa se termine incepand din seara asta.