Am mers impiedicat pana acasa, obosita pana la refuz si cu gleznele facute praf de la aparatele de tortura numite pantofi. Un rasuflu de usurare mi-a iesit fara sa vreau cand mi-am vazut casa. Am pasit pe aleea atat de cunoscuta mie si un fior de fericire mi-a urcat pe spate. Pentru cateva secunde mi-am dat seama ca nu am o cheie, apoi mi-am amintit de rezerva ce statea mereu ascunsa sub prima scara de la usa. Am bagat-o in broasca insa cand am vrut sa o invart, usa s-a deschis singura iar tatal meu statea in tocul ei.
Respiratia mi s-a oprit si am privit in alta parte stanjenita, dupa care am inchis ochii si am strans din dinti fara sa misc vreun muschi. As fi vrut sa ma evapor, sau sa ma inghita pamantul acolo, atat de teama imi era de reactia lui.
M-a privit din cap pana in picioare insa pe chipul lui nu citeai nimic. Nu era nervos, nu era ingrijorat .. era pur si simplu rece si gol. S-a dat din prag si mi-a facut loc sa trec. Am pasit cu teama ca si cum statea cu toporul la capul meu, si mi-am dat pantofii jos.
- Tata ..
A impins usa si a lasat-o sa se inchida singura cu un zgomot infernal, dupa care s-a intors pe calcaie si a plecat la bucatarie. L-am urmat la scurt timp, iar cand am intrat toata familia care statea la masa m-a privit urat. Mama a dat din cap negativ extrem de dezamagita, si s-a ridicat sa spele vasele, tata ajutand-o fara sa imi arunce vreo alta privire peste umar.
- Ai stricat tot!
Vocea fratelui meu mai mic mi-a redat auzul brusc. M-am uitat surprinsa la el. Tocmai sarise de pe scaunul mult prea inalt pentru el, si venea spre mine rosu la fata.
- Din cauza ta a trebuit sa ne mutam inapoi. Iubeam locul ala, dar nu ai vazut asta nicio secunda pentru ca iti pasa doar de tine.
- Erik esti ..
- Ce? Prea mic ca sa inteleg? Stii ce am inteles? Ca esti cea mai egoista persoana.
Brusc lacrimile din ochii lui micuti au dat pe dinafara si i-au invadat obrajii. Nu am apucat sa ma aplec la nivelul lui, ca a disparut in fuga pe scari spre camera lui, lasandu-ma cu privirea in gol si cu rusinea ce umplea intreaga camera. Mi-am dat seama ca nu era nimic in plus de facut, asa ca am plecat in camera mea.
Am incercat sa ma relaxez facand o baie lunga, dar degeaba. M-am invartit prin camera mai mult timp, dupa care m-am indreptat spre camera parintilor mei. Usa era deschisa, si dormeau adanc dupa respiratiile profunde. Sau asa credeam eu, pana cand batranul sa se ridice pe coate.
In prima parte m-am speriat, dar dupa i-am facut semn sa iasa din camera. Voiam sa vorbesc cu el, fara sa o trezesc pe mama, sau fara sa auda ceva. Am coborat la parter la acelasi pas si ne-am asezat pe canapea in lumina stearsa a televizorului uitat pornit.
- O sa merg in Anglia. Daca asta e dorinta ta, foarte bine. Renunt la tot.
Am spus propozitiile dur, dupa care mi-am tinut respiratia incercand sa gasesc macar un mic sentiment in ochii tatei, dar degeaba. Nu era nici macar surprins. Doar ma fixa tacut, cu o expresie neutra ce imi dadea fiori si ma durea pana in suflet.
- O sa ma inrolez in armata. Orice doar sa nu te pierd.
- O sa ramai aici.
Am facut ochii mari la cuvintele lui si mi-am intors brusc capul. Am zarit un amestec de furie si mila in acelasi timp.
- Nu vreau sa raman aici daca asta inseamna sa te pierd. Tu esti cel mai important din toata viata mea, tata. Asta sa nu o uiti niciodata, indiferent de ce se petrece intre noi.
- De asta esti pedepsita.
- Perfect. In ce tara sunt exilata?
- Nu intelegi, Raven ..
- Ba da. Fara telefon, fara internet .. poate in Rusia, in nord? Unde e frig?
- Nu copila. Te pedepsesc .. rau de tot! De asta te pun sa stai aici.
- Nu inteleg.
- Vrei sa fugi de probleme? Asta nu se va intampla. Te-am inscris inapoi la liceu.
- Si ce e asa rau in asta?
- Te-am transferat in clasa cu Diego. De asemenea, domnul Mark a fost incantat sa iti ofere un rol nou intr-un film ce il are ca protagonist pe Alexander. Iar de maine, Bella va locui cu noi.
Primele doua m-au lovit din plin, insa ultima a fost ca un tren de mare viteza. M-am certat azi cu toti, incercand sa evadez cumva, iar tata a aparut si m-a bagat exact in centru, cu mainile legate. Aveam sa fiu toata ziua intre cei doi baieti, si la sfarsit cu plasticata aia in casa. Sa o vad fataindu-si fundul pe scarile din spatele meu si ticsind frigiderul de prostii dietetice de-ale ei. Cateaua aia in propria mea casa. Pe teritoriul meu si atingandu-mi fiecare lucru.
Atunci a fost momentul in care mi-am dat seama ca eram pe muchie. Tata ma ruinase pur si simplu cu vestile de mai devreme, si ce era mai rau, e ca avea o satisfactie de neinchipuit in privire, deoarece am uitat sa imi ascund sentimentele de groaza intiparite pe fata.
- Vrei un pahar cu lapte? spune zambitor si se ridica cu viteza de pe canapea.
*Urmatoarea zi cand m-am trezit si am vazut ceasul din perete, am sarit atat de repede incat degetul meu mic de la picior s-a intersectat cu noptiera si pentru cateva secunde imi venea sa ma arunc pe ferestra. Ar fi durut mai putin.
Mi-am tras repede rucsacul pe umar si am iesit in viteza din casa, salutand familia desi nu am primit nicio reactie inapoi, inafara de cea a tatalui meu extrem de fericit. Am fugit cat de repede am putut, insa tot am pierdut autobuzul.
M-am asezat pe iarba, incercand sa imi reglez respiratia iar in fata mea a oprit o masina luxoasa si extrem de cunoscuta mie. Poate pentru ca e un cadou.
- Buna dimineata raza de soare. Nu pare sa ai o zi foarte buna. Ma insotesti?
- Unde ti-e papusica?
- Cui ii pasa? Grabeste-te sau o sa intarziem.
Nu aveam un plan de rezerva si nici suficient timp in care sa ma gandesc, asa ca am deschis portiera si mi-am ocupat locul langa Diego. Pe parcursul drumului s-a uitat obsesiv la mine pana am intors capul nervoasa sa ii spun vreo cateva, dar cuvintele mi s-au oprit pe limba facand loc la altele.
- Eu ti-am facut asta? spun aproape in soapta atingandu-i obrazul ce avea o nuanta usoara de verde.
- Chiar tu iubito. Aseara.
Mi-am tras mana rapid si mi-am dat ochii peste cap la auzul apelativului, intorcandu-ma spre fereastra cu totul, insa exact atunci am ajuns. Am coborat usor stanjenita de privirile tuturor si de soaptele ce se auzea imprejur.
- Te conduc la clasa?
- Frumoasa gluma, ce sa zic ..
- Despre ce vorbesti?
- Inceteaza cu falsitatea! Stiu ca esti complicele tatalui meu!
- Calmeaza-te .. Rav, ce s-a intamplat? Tatal tau s-a intors?
- Frumoasa gluma .. din nou!
Am plecat de sub privirea lui de-a dreptul furioasa dar la scurt timp m-am ciocnit de Alex. Pai .. soarta chiar ma adora.
- Raven, chiar imi pare rau pentru aseara. Nu stiu ce m-a apucat si stiu ca nu a fost vina ta ..
- Inceteaza si tu!
- Iubito ce se ..
- Nu-i spune asa daca nu iti apartine! intervine Diego brusc.
- Ce cauta asta cu tine?
- Deja ai intrat in panica micutule Alexander?
- Tu sa taci, nu vorbesc cu tine!
- Ba fix cu mine vorbesti acum.
Cei doi s-au apropiat tot mai mult, pana cand piepturile li se atingeau. Eram speriata, bulversata si furioasa in acelasi timp, si nu aveam habar ce sa fac. Ce-ai facut tata?
Buna! Damn, dupa un an de pauza am reusit sa o deschid din nou! Nu stiu cat de wow a fost capitolul asta, dar eu sunt tare incantata de el ❤ Nici nu am cuvinte in plus :)) Astept parerile voastre. Va imbratisez ❤❤