~Perspectiva Marinette~
Mă bucur ca i-am învins pe Volpina și pe The Evillustrator,dar am un sentiment ca vor reveni și nu era de bine. În fine,ne-am detransformat,iar Adrien pleacă,dar Anna nu.
Anna: Marinette,vrei să mergem să ne plimbam pana la Turnul Effel? Mai pe seara? Acum să mergem să ne aranjam?
Eu: Cum vrei,dar de ce?
Anna: Vei vedea.
Anna cauta prin tot dulapul meu o rochie și într-un final o găsește. Nici nu mai știam de rochia aia. Era roșie ca sângele. Așa perfectă. Nu știu de ce nu am mai puratat-o. După,cauta pantofi. Se pare ca n-a găsit pantofi,dar a găsit niște sandale superbe de culoare roșie. Ca sa meargă cu rochia.
Eu: Parul mi-l las așa.
Anna: Nici vorba. Știu eu cum o să ți-l fac. Ai un ondulator?
Eu: Da? Dar de ce ma aranjezi atâta. Tu nu te-ai aranjat deloc.
Anna: O voi face după ce termin cu tine.
Cauta ondulatorul și după ce-l găsește,il lasa pe birou. Îmi face o coronita împletită,imi umfla puțin parul,iar varfurile mi le onduleaza. Aratam chiar drăguț. Nu m-am mai aranjat de un car de ani. Ma simțeam bine.
Eu: Acum tu.
Anna: Nu mai e timp. Haide sau întârzii.
Eu: Unde sa întârzii?
Anna: La Turnul Effel.
Ma ia de mana și mergem cu un pas rapid. Mai degrabă alergam decât ne plimbam. Mai eram și pe tocuri. Într-un final am ajuns sus în vârful turnului unde puteai admira o priveliște de vis. Când ma întorc,Anna nu mai era,dar l-am văzut pe Adrien. Atunciu am înțeles ce se întâmpla.
Adrien: Marinette. Arăți superb.
Eu: Multumestei surorii tale.
Adrien: O să o fac. O să-i mulțumesc ca te-a adus aici. Eu nu ma pricep la romantism,dar m-am gândit ca puțin timp aici sus admirand orașul și cerul te-ar incanta.
Eu: Foarte mult.
Mergem lana margine,ne sprijin de balustrada,ne ținem de mana și privim cerul instelat. Atâtea stele sclipitoare. Era așa frumos. În timp ce ne uitam,Adrien se îndreaptă spre mine.
Adrien: Marinette,stii,n-am mai iubit pe nimeni cum te-am iubit pe tine. Dacă aș ta departe de tine timp de 30 de secunde m-aș sufoca.
Eu: Ești așa dulce când spui asta. Același lucru îl simt și eu. Dacă ai muri,as muri și eu.
Cum termin de vorbit,usor,usor ne apropiem unul de altul și ne sarutam. Mereu când îl sărut simt ca zbor. Pot iubi pe cineva mai mult de atât? Și după continuam să ne uitam la stele pana mi s-a făcut somn. Adrien m-a dus pana acasă,iar apoi pleacă. A fost o noapte perfectă.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva Adrien~
Se pare ca noaptea asta a fost magnifică. Când ajung acasă vreau să-i povestesc Annei,dar dormea așa ca aștept pana mâine. Sigur este curioasa. Dimineața sosise,iar eu nu ma trezeam dacă Anna nu tipa în urechea mea.
Eu: Aoleu. Nu puteai vorbi frumos să mă trezesti?
Anna: Nup. Acum spune-mi amorezatule. Cum a fost?
Eu: Cum să fie? Perfect. Am spus câteva sentimente,ne-am uitat la stele,ne-am sărutat.
Anna: Chiar suna perfectă. Acum imbracate. Vreau sa ieșim puțin.
Eu: Bine. Vine și Marinette?
Anna: Nu. Doar noi doi. Vreau sa vorbesc cu tine.
Mie puțin frica,dar nu știu de ce. Ce poate să-mi facă? Ma imbrac repede și ieșim. Mergem ce mergem într-o mare liniște. Deodată Anna,sparge liniștea.
Anna: Sincer,nu știu de ce vreau să-ți spun asta,dar te rog mult sa nu mai o rănești încă odată pe Marinette. Nu merita,tu nu meriți. Știu ca va cunosc de puțin timp,dar va iubesc cel mai mult. Mai ales pe tine.
Eu: Anna,normal ca nu voi mai face vreo greșeala legată de Marinette. Nici de tine. Și eu te iubesc,la fel și pe Marinette. Dacă asta este tot ce aveai de spus,acum putem să facem ceva împreuna?
Anna: Împreuna? Ce-ți veni?
Eu: Pai mi-am dat seama ca am petrecut foarte puțin timp împreuna.
Anna: De acord. Ce ai vrea să facem?
Eu: Să mergem în parcul de distractii.
Ii spun asta și plecam. Însă Marinette nu știa așa ca am sunat-o.
Convorbire telefonică:
Eu: Marinette,azi nici eu nici Anna nu putem sa stăm cu tine. Vreau sa fac ceva împreuna cu sora mea și o să mergem în parcul de distractii. Nu te superi?
Marinette: Evident. Distrați-va. Meritați asta.
Sfârșitul convorbirii
Când ajungem,Anna imediat vrea sa mănânce floricele. Se pare ca este foarte atrasă de el. Era așa fericita. Am mers aproape peste tot. Cel mai mult Annei ii plăcea să se dea în roata cea mare. Nu o condamn. Chiar era frumos. Înțeleg de ce ii plăcea. A sosit vremea când să plecăm. Nu era așa târziu și aveam timp sa trecem pe la Marinette. Din păcate nu era acasă. Ma întrebam unde este,dar voi afla mâine. Ajung în camera mea și aud cum Anna a tipat. Mă duc sa văd ce se întâmpla. Când intru le văd pe Anna și Marinette razand. Ce naiba?
Eu: În primul rând,Marinette ce cauți aici? Și în al doilea rând,de ce naiba tipi anna?
Anna: Deoarece și pentru ca era Marinette aici în întuneric și n-am văzut-o.
Marinette: Deoarece și pentru ca am văzut ca este devreme și v-ați întors.
Eu: De unde știi?
Marinette: Fiindcă sunt Ladybug? V-am văzut. Acum,ce facem?
Anna: Nu știu. Dacă știam ca vii ne gândeam la ceva.
Eu: Și dacă vedem un film?
Anna: Așa să fie. Clar comedie.
Eu: Ba nu. De groaza.
Marinette: Și dacă îl aleg eu?
Anna și eu: Ok.
Marinette: Să fie comedie.
Eu: Favoritism. Acum sa alegem filmul.
Nu ma suparam. Doar voiam sa le mai amuz. Ne-am uitat la film. Am ras cu lacrimi. Nu mai puteam sa respir. Marinette a plecat,iar eu cu Anna ne-am dus la culcare.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva Anna~
Voiam să mă culc când intra mama pe geam. Defapt Azure Paon. Toată familia face așa? Mai rămâne Adrien.
Eu: Mama,ce faci aici?
Mama: Am vrut sa te văd. Și să-ți spun ceva. Poate nu crezi,dar când erai în Romania uneori eram acolo și te vegheam,dar nu știai.
Eu: Serios? Mă bucur.
Mama: Și ca mâine s-ar putea să fie ziua când Adrien ma poate revedea și pot sa intru din nou în viața voastră.
Eu: Cât sunt de fericita. Abia aștept. Știi ca și tata a făcut ca tine?
Mama: Nu-mi aminti de el. Nu mai pot să-l suport de atunci.
Eu: Scuze,dar voiam sa zic ca a venit ca Papillon.
Mama: Și ce ți-a zis?
Eu: O sa-ți spun când vom fi toți ca sa nu repet,dar nimic de rău.
Mama: Ma mir. Acum plec. Noapte buna.
Eu: Te iubesc. Pa!
Și pleacă. Acum ma grăbesc să mă culc,dar nu pot. Vreau să vină mai repede ziua de mâine ca sa afle toată lumea ca mama mea e în viața. Din păcate somnul nu ma cuprinde. Am vorbit și cu Kitten,dar tot nu adormeam. Cred ca după doua ore de fatait în pat am adormit. Deși simțeam ca cineva este în camera. Și presupun ca era tata. Simțeam cum se uita la mine și după a plecat.
M-am trezit de dimineața cu un zâmbet pe fata. Venise ziua asteptata de Adrien. Abia aștept. Nu-l trezesc. Stau în camera și ma uit pe pereți pana îl voi auzi ca umbla pe hol. Pana atunci,inafara să mă uit pe pereți ma gândeam,dar la nimic. Pur și simplu stăteam și ma gândeam. Deodată aud pe cineva ca bate la ușa. Credeam ca este Adrien,dar era Lila.
Eu: Tu ce faci aici?
Lila: Ușor. Nu vreau să ne batem. Am venit să-ți zic cu frumosul. Stai departe de Adrien. Și Marinette sau o să regretati amarnic.
Voiam să-i zic ceva,dar pleacă repede. Ma nervozeaza la culme fata asta. Altceva nu are de făcut?In fine,pana la urma vine și Adrien.
Adrien: Cu cine vorbeai?
Eu: Venise Lila. Să-mi zică sa stau departe de tine. La fel și Marinette ca o patim.
Adrien: Las-o. Așa spune,dar nu știe cine suntem. Să mergem la Marinette?
Eu: Logic. Ma pregătesc și mergem.
Imediat cum ajungem Marinette ne servește cu ceai și briose. Ador briosele. Parca știa ca venim. Poate citește gânduri. Cine știe. I-am povestit de dimineața mea și a început sa rada. Bine,recunosc. Și eu am făcut la fel. Acum,tot ce mai voiam era sa aștept sa apara mama. Doamne cred ca numai la asta ma gândeam.
~Sfarsitul perspectivei~
~Perspectiva Marinette~
O vedeam pe Anna foarte ganditoare. Parca nu era cu noi. Am lăsat-o în pace deși eram foarte curioasa de ce se comporta așa. Cred ca voi afla în curând. Am o presimțire ca este vorba de mama lor.
~Sfarsitul perspectivei~
Stiu,va fost dor de povestea mea. Inca nu mi-am reparat laptopul,dar am facut chestii trestii si am scris pe calculator. Bucurati-va de un nou capitol. Astept pareri lungi si sincere. Si multumesc pt 4k de vizualizari. Imi simt munca apreciata. Va iubesc.