Am intrat in noua casa din Londra purtand uniforma mea nasoala de liceu. Mai aveam doar doua saptamani de scoala si se termina chinul.
Mirosea a mancare in toata incaperea si auzeam rasete de la bucatarie. In momentul in care am inchis usa, Erik a venit la mine si m-a luat in brate.
- Raven, maine mergem la mall ! Si azi am fost in parcul de distractii si un clovn mi-a dat baloane gratis, apoi m-am indopat cu vata de zahar si popcorn si ..
- Usor amice, ii spun razand cand vad ca nu mai are aer.
- Iubesc locul asta.
- Ma bucur pentru tine barbate.
Mi-am pus jaketa in cuier si m-am indreptat spre camera mea.
- Pranzul e gata in zece minute Ravenwood !
Nu i-am bagat in seama vocea mamei. Sunt de aproape sase luni aici si familia mea arde de fericire. Daca si-ar putea lua zborul ar fi deasupra galaxiei.
Am avut intentia sa pun mana pe telefon, dar mi-am amintit ca era la comunistul de tata. Imi bloca orice fel de legatura cu America, cu tot ce am lasat in urma fara sa am ocazia de a spune ceva.
M-am schimbat si m-am dus la masa. Desi arata delicios, eu doar priveam in gol la farfurie si faceam forme cu furculita in piure.
- Iubito, esti bine?
Mi-am ridicat ochii spre mama care ma privea ingrijorata. Mi-am tras scaunul in spate si m-am ridicat.
- Nu mi-e foame. Scuzati-ma.
Am fugit inapoi in camera mea si la scurt timp m-am pus sa-mi fac temele, insa am fost intrerupta de cateva batai in usa.
- Vreau sa fiu singura.
- Stiu, dar nu te pot lasa, spune tatal meu care intra in camera.
- O sa-mi pierd concentrarea de la aaah .. chimia organica. Foarte interesant.
- Esti bine, fata mea?
- Cum ai tupeul sa ma intrebi asta? spun rece, ramanand cu privirea in foi.
- Raven e spre binele tau.
- Tine-ti gura batrane! Esti atat de preocupat de scoala si viitor incat ti-a scapat cel mai important lucru. Fericirea mea.
- De ce nu poti fi ca fratele tau?
- Lui nu i-ai calcat visul in picioare si nici nu i-ai interzis iubirea.
- Astia sunt fluturii adolescentei.
- Pleaca. Te rog, iesi, spun si simt cum mi se incalzesc ochii cand imaginea lui Diego mi-a patruns in minte.
- Nu plange ..
- Am spus sa iesi!
M-a lasat singura. Era a suta cearta cu el de cand suntem aici. Am aruncat toate manualele pe jos si am inceput sa lovesc peretele.
- Urasc familia asta, scoala asta, locul asta! Tot!
- Raven, opreste-te.
Tatal meu a intrat ca un uragan si mi-a prins mainile. Pumnii imi erau juliti si sangerau.
- Ce se intampla cu tine copile?
- Tata, te implor sa ne intoarcem. Fac orice, iti jur, te rog ..
Niciodata nu am plans ca atunci. Corpul imi era zguduit si intreg chipul imi era imbibat de lacrimi. Tatal meu ma privea fara sa spuna nimic.
- Imi vreau viata inapoi..
- Ma duc dupa trusa de prim ajutor.
M-a lasat cu ochii in soare. Nu mi-a raspuns. S-a intors si mi-a bandajat cu grija mainile, apoi le-a strans usor intre palmele sale.
- Nu e un capat de lume iubito. In viitor o sa-ti amintesti asta si vei regreta ca ai facut atata tam-tam din nimic.
- Singurul lucru pe care il voi regreta este ca te-am laudat peste tot cum ca ai fi cel mai bun tata din lume .. dar tatii adevarati nu rapesc fericirea copiilor sai.
Incercasem totul. L-am rugat, implorat, mi-am cerut scuze si nu a mers. Am incercat sa-mi recapat telefonul de cateva ori si nu a mers. Am vorbit cu mama dar tot degeaba pentru ca ea nu trece peste cuvantul tatalui mei. M-am saturat. Pur si simplu, urma sa nu mai fac nimic.
Urmatoarea zi simteam cum cineva ma impinge. Am deschis usor ochii si am inceput si sa aud.
- O sa intarzii. Nu ti-a sunat alarma?
- Nu, nu am pus-o deloc. Fara scoala astazi si urmatorii ani.
Tatal meu rade scurt, apoi se aseaza langa mine, pe marginea patului.
- Buna gluma. Hai sus.
- Hai jos.
- Raven, nu ma face sa vin cu apa.
- Te invit si cu cisterna.
- Te iau pe sus.
- Ma iei pe jos.
- Inceteaza cu glumele astea! Treci la scoala imediat domnisoara. Mai ai putin de tot.
- Hmm .. Neeh, spun si ma intorc pe partea cealalta.
- Mai tii minte ce ti-am spus inainte sa plecam din America?
- Inafara ca m-ai facut panarama si ca esti foarte dezamagit de mine, nu mai tin minte.
- Nu am spus nimic de mai sus. Ti-am zis ca la primul pas gresit, te trimit in armata.
- Abia astept. Asa scap de tine.
A iesit intr-un sfarsit din camera. Bineinteles ca eu am mai dormit cateva ore bune, dupa care m-am ridicat si m-am pregatit. Am coborat din camera abia la masa de pranz, unde ca si in celelalte zile am mancat foarte putin. Cum batranul nu era acasa, i-am cerut cativa bani mamei si am hotarat sa ies pe afara. Am mers cateva strazi bune pana am dat de o cafenea.
Am ocupat o masa si in timp ce asteptam chelnerul, mi-am aruncat privirea prin jur. Erau multe familii care mancau prajituri si multe cupluri care imparteau aceiasi cafea. Ma intristasem asa ca mi-am pus capul intre palme.
- Pot sa va iau comanda?
Ospatarul m-a smuls din gandurile mele si am raspuns fara macar sa-l privesc.
- Un Latte Macchiato, va rog.
S-a retras si am ramas din nou singura pentru cateva momente. Daca as fi stiut numarul lui Diego pe de rost, sau oricare altul din America dar nu .. mie nu trebuia sa imi pese de nimic. Inca un pumn de la mine pentru mine. Trebuia sa fug de aici ..
- Mda, si apoi ce? Nici nu am voie sa zbor singura cu avionul.
- Se rezolva micuta mea papusa.
Vocea care s-a auzit mi-a dat fiori in tot corpul si inima a inceput sa-mi bubuie in piept. Imi era si teama sa imi ridic privirea, dar cand am facut asta aproape mi-a cazut falca.
- Alex ?
Inca ma holbam cu gura larg deschisa si nu eram sigura daca imi pierdeam mintile sau visam.
- Ohh frate. Sunt aici Raven! Ce fel de pastile ti-au dat aici ?
- E imposibil.. nu aveai cum sa ma gasesti.
- Asa e. Dar el a avut cum, spune si arata spre bar unde era tatal lui, domnul Ryan.
Mi-a facut din mana zambitor si i-am raspuns la salut ca un zombie, apoi mi-am dus privirea inapoi spre Alex. Nu se schimbase deloc. M-am ridicat si m-am dus in dreptul lui. S-a dat cativa centimetri inapoi crezand ca il voi lovi insa l-am luat in brate si l-am strans atat de tare ca tot parfumul sau a intrat in hainele mele. Uitasem toate intamplarile de acum jumatate de an. Eram doar fericita sa il vad; sa vad pe cineva cunoscut.
- Pentru ce a fost asta? ma intreaba cand ma desprind.
- Pentru ca mi-a fost dor de tine.
- E mai rau decat credeam. Cred ca ti-ai pierdut memoria sau ceva .. o sa te duc la un doctor.
- Inceteaza! Nu imi pasa acum de ce s-a intamplat in urma cu sase luni. Conteaza ca m-ai gasit. Esti aici. Niciodata nu am fost mai fericita. Cum ai facut asta?
- A fost cam greu, ai vazut cat timp a trecut, dar am reusit. Esti gata sa te intorci?
- Da! Dar .. nu pot merge cu avionul fara parintii mei. Imi vor cere acte.
- Nu si daca avionul e personal si al marelui regizor Ryan Mark.
Am clatinat din cap negativ ca si cum nu imi vine sa cred, insa mi-am schimbat expresia rapid cand mi-am dat seama de altceva.
- Ce vrei?
- Poftim?
- Ce vrei? Trebuie sa iti iasa ceva din toate astea, sau sa imi ceri ceva. Care-i pretul?
- Nimic Raven .. vreau doar ca intr-o zi sa ma ierti pentru ce ti-am facut. Nu am crezut vreodata ca o sa imi pese cu adevarat de o fata, dar tu chiar schimbi totul. Si stai linistita, cand spun sa te intorci la viata ta, ma refer si la prietenul tau si la tot. Mie imi pasa doar sa fii acolo, sa te vad zi de zi cum stralucesti.
- Chiar spune adevarul, spune domnul Ryan.
- Domnule nu vreau sa ..
- Serios pustoaico. In ziua in care ai parasit casa, l-am gasit pe podea si ..
*Flashback*
- Alexander, am ajuns !
Nu auzeam niciun sunet in intreaga casa asa ca am urcat la etaj, unde mi-am gasit fiul pe podea, lipit de perete si cu capul in pamant.
- Fiule, ce faci?
- Tata, am facut ceva rau. Foarte rau.
- Ce s-a intamplat? Sunt sigur ca o putem rezolva ..
- Nu tata. Asta e chiar foarte rau. Nu mai poate fi reparat.
- Ce e atat de grav? Ma sperii. Spune odata.
- Ti-am calcat onoarea in picioare. Nu sunt cum crezi tu. Nu sunt cheie de biserica. Sunt rau, manipulez oameni, ii platesc sa faca lucruri murdare ..
- Nu te inteleg Alexander.
M-am asezat pe marginea patului in timp ce il priveam. Isi freca palmele ca si cum avea emotii si inca isi tinea privirea in pamant.
- M-am indragostit. Din vina ei am intors zeci de persoane impotriva mea. Pur si simplu m-a dat peste cap. Am facut rau altora doar pentru putina atentie de la ea, si in final am pierdut-o de tot. Prietenii ii erau mai presus decat orice, ceea ce m-a facut sa o indragesc si mai tare.
- Te-ai culcat cu fata asta, fiule?
- Nu tata. A fost singura fata care nu a renuntat imediat. Nu ai cum sa nu o placi. E inevitabil. E puternica.
- Ma uimesti Alex. Ceva s-a schimbat in tine si apreciez onestitatea ta. Vom discuta si despre comportamentul tau dar intai .. despre cine vorbesti?
- Raven Gold. Fata care mi-a furat mintile.
*End of flashback*
Am simtit cum lacrimile imi curgeau pe obraji. Nu imi venea sa cred ca Alex a spus alea, ca a recunoscut toate acelea si chiar tatalui sau. Eu l-am facut sa se schimbe.
- Te iert.
M-a luat in brate si m-a mangait pe par in timp ce eu am mormait la pieptul lui.
- Vreau acasa.
- Abia asteptam sa spui asta.
Am plecat de la cafenea cu masina domnului Ryan. Pentru prima data eram bucuroasa ca nu aveam telefon mobil. Tatal meu sigur se intorsese acasa si acum nu avea pe ce sa ma sune.
Am ajuns la o pista particulara unde un avion mic si negru stralucea in ploaia linistita a Londrei. Am urcat in cateva secunde si am pornit.
Nu am idee cat timp zburasem dar in momentul in care am aterizat si m-am dat jos, mi s-au inmuiat picioarele. Eram la platourile de filmare unde acum cateva luni, faceam un film cu prietenul meu.
- O sa revin diseara. Trebuie sa plec dar iti multumesc pentru tot. Promit ca ma intorc.
- E in regula. Du-te si ia-ti inapoi viata.
Am alergat cat m-au tinut picioarele in josul strazii si imi venea sa pun si mainile pe asfalt doar sa prind mai multa viteza pana la casa lui Diego. Exact in fata m-am impiedicat si mi-am julit cotul insa m-am ridicat rapid si am sunat la usa. In tocul usii a rasarit o fata blonda cu parul ud, ravasit pana la umeri si cu un prosop la mijloc.
- Diego e .. acasa?
- Asadar te-ai intors.
Am privit-o mai bine. Ochii aceia, culoarea aia ..
- Bella ?!
- Noooo, e mama. Normal ca eu sunt ciudata mica.
- Te-ai schimbat ..
- Doar m-am tuns. In fine, ce cauti tu aici?
- Trebuie sa ..
- Iubito, cine e la usa ? se aude o voce din casa.
Nu a apucat sa raspunda ca Diego a iesit si el in tocul usii, cu un prosop la mijloc exact ca Bella. Toata situatia imi era clara.
- Raven? Ohhh Doamne, esti chiar tu?
Am inghitit in sec. Imi pierdusem fiecare cuvintel si nici nu stiam ce sa fac. Sa tip la el, sa ii spun ca il urasc, sa-l imbratisez dupa atata timp sau sa fug .. Eram impietrita.
- Iubito, de ce nu te duci tu inauntru sa te usuci si vin si eu imediat, spune si ii saruta umarul gol al Bellei.
Blonda a intrat fara sa mai spuna nimic, dupa ce i-a zambit frumos.
- Te-ai intors .. dupa atata timp.
- Degeaba, reusesc sa spun intr-un sfarsit.
- M-ai abandonat Raven. Ai dat cu relatia de perete exact cand era mai perfecta.
- Am fost obligata. In ziua aia tatal meu m-a urcat cu forta in masina si ne-am mutat la Londra. Mi-a confiscat telefonul, internetul, absolut orice cale de comunicare cu America.
- Cum ai ajuns inapoi?
- M-a gasit domnul Ryan, tatal lui Alex. El m-a adus. Sunt singura, ai mei probabil m-au dat disparuta prin Anglia. Dar nu mai conteaza .. mai bine ramaneam acolo.
Diego doar m-a privit fara sa spuna nimic si i-am tinut si eu privirea timp de cateva minute bune.
- Nu ai de gand sa spui nimic?
- Stiu la ce te astepti tu. Sa revii, sa ne impacam sa iti spun cat de mult ti-am dus lipsa, dar .. nu va fi deloc asa Raven. Te-am cautat. Primele doua luni in disperare, si nu doar eu, toti prietenii tai. Ti-am trimis mesaje, te-am sunat si nimic. Imi pierdusem mintile.
- Ti-am spus ca nu am avut posibilitatea din cauza tatalui meu ..
- Nu ma intereseaza. M-ai rupt in bucatele mici, mici in perioada aia, dar acum mi-am refacut viata, si tu nu vei schimba nimic.
- Cu Bella? Ti-ai refacut viata cu Bella?
- Da. Ne-am apropiat tot mai mult dupa plecarea ta si mi-am dat seama de ceva. O vorba spunea ca te intorci la ce iubesti. Si era adevarata.
- Asa cum am facut eu acum, ca o proasta.
- Sunt sase luni Raven ! Sase, la naiba! Tu esti constienta ca a trecut jumatate de an? La ce Dumnezeu te asteptai?
Tipetele lui au rasunat in tot cartierul si m-au izbit din plin, facandu-ma sa plang. Usa s-a deschis iar Bella a iesit imbracata, dar inca cu parul ud.
- Iubitule, te cauta tatal tau la telefon.
- E trebuie sa plec. Pa Bella, spun sec in timp de imi trageam nasul.
- Pa Raven .. se aude vocea joasa a lui Diego apoi sunetul usii care s-a inchis in urma mea.
Am mers incet pana acasa la domnul Ryan. Nu m-am obosit sa sun la usa asa ca am intrat direct in casa. Se auzeau sunete de la bucatarie asa ca m-am dus acolo, unde Alex cauta ceva prin dulapuri.
- Unde iti sunt parintii?
- Pe toti sfintii ! La un pas sa fac pe mine Raven! Sunt plecati la o cina de afaceri .. ai plans?
Am dat afirmativ din cap si cateva suvite de par mi-au ajuns pe fata. Alex s-a apropiat si mi-a cuprins chipul intre palme.
- Ce s-a intamplat?
- E cu .. Bella. E cu ea .. si-a refacut viata. M-a uitat si mi-a spus ca el s-a intors la ce iubeste defapt.
- Nu pot sa cred. Imi pare atat de rau. Te inteleg, esti dezamagita si distrusa si nu stii ce sa mai faci.
I-am ridicat usor tricoul la spate si l-am privit cand a tresarit.
- Raven nu! Esti suparata si nervoasa si nu vrei sa faci asta .. tu il iubesti pe Diego, ai uitat?
- Dar el nu ma mai iubeste. Nu-mi spune ca ma vei refuza acum, Alex, ii spun in soapta la cativa centimetri de buzele sale.
Distanta nu a durat mult pentru ca el s-a apropiat si a creat un sarut, care s-a adancit din ce in ce mai mult. M-a prins de solduri si m-a ridicat pe masa in timp ce saruturile lui erau tot mai salbatice.