Nimic nu se compara cu acel sentiment unic cand esti acasa. Cand te simti in siguranta alaturi de familie, de prieteni. Cand esti tu. Dupa toata escapada mea la New York alaturi de prietenul meu, ne-am intors la vechiul liceu si la filmul nostru alaturi de domnul Ryan, care ne-a dat rolurile destul de repede dupa parerea mea. Misiunea tatalui meu era incheiata momentan, deci se pare ca totul este la locul sau, asezat de la sine. Oare chiar sa fie asa sau de fiecare data cand dau de putin zambet, se abate furtuna?
*James*
O vad. Zi de zi, cum intra pe poarta liceului cu zambetul pe buze, in timp ce mana sa o incalzeste pe a lui ! Fericirea lor radiaza in jur, si probabil m-ar fi afectat si pe mine daca sufletul nu mi-ar fi fost acoperit de atat gelozie. Cel mai mult imi doresc sa ii pot vorbi, sa o strang in brate si sa ii dau sfaturi, privindu-i ochii umezi si raniti, dar am promis! I-am promis ca voi sta departe de ea daca asta imi va cere. Si chiar asta a facut. M-a privit fix si a rostit clar acele cuvinte, dand cu piciorul in toti anii nostri de prietenie.
Telefonul imi suna de cateva minute, si pana la urma reusesc sa ma smulg din vraja ei si sa raspund, de unde o voce aproape ca mi-a spulberat urechea.
- De ce nu raspunzi idiotule?
- Usor la limbaj copilu'. Priveam si eu ceva frumos.
- Sper doar ca e prada noastra.
- Nu vorbi astfel despre Raven! ii reprosez simtind cum ma incalzesc de nervi de la ultima replica a lui.
- Cine te-a facut pe tine sef?
- Cine a spus ca sunt?
- Exact fraiere, asa ca inceteaza sa imi dai ordine sau sa ai pretentii. Tu fii cu ochii pe ea, pentru ca astazi este inceputul sfarsitului.
- Vorbesti ca un maniac dintr-un film cu buget limitat.
- Azi se vor desparti, multumit tocilarule? ii aud vocea plictisita a micului fitos.
- Daca nu ma ataci cu adjective, nu te simti bine?
- Nu .. tocilarule.
- Cum spui tu. Trebuie sa inchid. Incep orele.
Mi-am lasat telefonul sa alunece usor in buzunar, in timp ce imi croiam drum spre sala de clasa. "De azi totul se va schimba, iar tu Raven, vei avea nevoie de un prieten ca mine", imi soptesc in minte.
*Diego*
Credeam ca tatal meu si discursurile lui sunt plictisitoare, dar se pare ca profesoara de spaniola l-a luat cu trei premii Oscar inainte. Clopotelul a sunat si ne-a scapat pe toti de tortura cu incetinitorul. Trebuie sa ma vad cu fata mea, la cantina, asa ca ma grabesc insa .. aud muzica. E in capul meu ? Nu ! Se aude prea clar pentru a fi doar in imaginatia mea. Inaintez in speranta sa gasesc sursa iar sunetul se amplifica pe masura ce ma apropii de sala de teatru. Mi-am strecurat usor corpul inauntru si am ramas nemiscat. Cineva era pe scena cu o chitara, cantand una din melodiile mele favorite. Chipul ii era in umbra, dar pariu pe colectia mea de jocuri video ca, dupa voce si parul lung care ii curgea pana la jumatatea spatelui, era fata. Picioarele m-au tras mai aproape automat si eram fermecat de cat talent poate exista.
Melodia se oprise asa ca am pocnit din palme formand aplauze.
- Oh. Imi cer scuze, n-am stiut ca cineva ma priveste. Imi este atat de rusine.
- Nu, nu. Esti uimitoare! Cum ti-ar putea fi rusine cu asta?
- Nu stiu. Mie imi e frica de tot.
- Daca urc pe scena, promiti sa nu fugi? Nu am timp sa fac o noua versiunea din Cenusareasa cu tine prin liceul asta nasol.
- In regula. Doar sa nu razi.
M-am grabit sa urc, incat m-am impiedicat de ultima treapta a scenei si .. iata-ma ! Pentru prima oara in genunchi in fata unei fete. A venit repede la mine si m-a ridicat in timp ce incerca sa isi abtina rasul.
- Eu nu am voie, dar tu da. Oke.
- Imi cer scuze, nu am vrut sa te supar.
Si atunci am ridicat privirea. Ajungea doar pana la gatul meu si ma privea cu niste ochi de un caprui foarte deschis. Parul sau lung din umbra, acum se vedea perfect cum cade in bucle blonde pe spatele sau. Era doar un copil.
- Cum adica, iti este frica de tot?
- Sunt noua, abia m-am transferat aici. Sunt in primul an si baietii mai mari cam obisnuiesc sa faca misto. Plus ca nu am niciun prieten, de asta imi e teama.
- Uite ai unul acum. Numele meu este Diego, ii spun apoi imi intind mana, dubla cat a ei. Iar tu esti .. ?
*Raven*
Ce Dumnezeu ii ia atata? Pur si simplu are de mers doua holuri si sa coboare un etaj. Adica pe bune, pana vine el, se termina toata Cola. Iar eu nu pot sa-mi continui ziua fara Cola!
M-am ridicat de la masa si am rugat pe cineva sa ne tina locul. Am iesit pe hol si aproape m-am ciocnit de Brian, un coleg de-al lui Diego.
- Hei Raven. Cum o duci?
- Mai bine, daca lumea nu m-ar lasa cu ochii in soare la masa de pranz. Mi-ai vazut iubitul?
- Hmm, inalt cat usa, brunet, ochi verzi si prost ca o maimuta?
- L-ai vazut sau o sa ii faci descriere toata ziua crezand ca ai pic de umor?
- E la sala de teatru, raspunde sec cand a vazut ca nu-mi arde de mistocarii.
- Ce face el la .. sala de teatru ? ma intreb singura in soapta, in timp ce urc scarile.
Am privit in sala, si nu era nimeni inafara de Diego care tocmai ce i se prezenta unei fete, mana sa fiind intinsa in semn de prietenie.
- Numele meu este Diego. Iar tu esti .. ?
- Chiar. Cine esti ? spun imediat si imi fac aparitia.
Blonda isi ia rucsacul si intr-o secunda fuge prin culise in timp ce Diego a incercat sa o retina. M-am dus langa el si i-am observat privirea.
- Ce?
- Chiar. Cine esti? ma imita el. Era Zana Maseluta. Tocmai incercam sa ii aflu numele si ai speriat-o tu.
- Nu mai spune. Da a fost batuta de mica, sau ce e asa speriata?
- Termina Raven.
- Ohh. Vrei sa afli numele, ii iei apararea, maine te aud ca ai si numarul ei si apoi puff ! Inca o virginitate dispare!
Sincer nici eu nu stiu ce ma apucase dar stiu doar ca ma enervase enorm expresia lui Diego, si nu vroiam sa merg atat de departe. Mi-am dat seama dupa ce am spus si am incercat sa continui cu o scuza dar nu am scos nici prima litera ca a izbucnit prietenul meu.
- E boboc pentru numele Domnului.
- Si eu sunt!
- Esti nebuna fata ! Stii ce? Cand inveti sa iti lasi crizele de gelozie acasa, sa ma cauti!
- Diego ..
Dar nimic. El deja coborase de pe scena si iesise din sala, lasandu-ma singura in lumina palida din incapere.
M-am intors la masa de pranz si m-am asezat singura. In partea opusa a incaperii era Diego. Ma privea si dadea cu furculita prin mancare fara sa isi dea seama, si asta faceam si eu. Ne-am privit asa, pana cand au mai ramas doar cativa elevi. Pauza aproape se terminase iar noi nu mancasem nimic, si nici nu prea ne ardea. La un moment dat a facut o fata dezamagita, miscandu-si capul in stanga si in dreapta, a trantit cu palmele de masa si s-a ridicat, parasind incaperea. Nu imi venea sa cred cat de rau ma simteam cand ma certam cu el. Nu mai aveam chef de nimic, de nimeni.
*James*
- Sa te ia dracu, nu te uiti pe unde mergi? injur dupa ce un baiat aproape m-a dat jos din mers, dar cand am privit mai atent am vazut cine era. Diego tocmai iesise nervos din cantina, asta inseamna ca s-a certat cu Raven? Exista doar un singur mod de a afla, asa ca am intrat si am vazut-o singura la masa. M-am apropiat usor, pana am ajuns in dreptul ei si m-am asezat. Nu spuneam nimic, doar o priveam si ea la fel.
- Buna, James.
Salutul ei m-a injunghiat in stomac si eram fericit ca primeam macar atat.
- Buna Wo.
Am asteptat sa ii vad reactia la apelativul pe care l-am folosit, dar nu a schitat nicio expresie. Inca ma privea gol. Am continuat cu frica.
- Esti in regula?
- Da. De ce nu as fi?
- Nu .. doar intrebam. Nu pari prea bine plus ca l-am vazut pe Diego iesind nervos de aici si ..
Si-a trantit doza de masa ceea ce m-a facut sa clipesc puternic de la sunet. Se intunecase.
- Si ce? Deja vreti sa aflati detalii repede. Nu ne-am certat, stai calm. Iar eu sunt bine, multumesc, spune apoi isi ia rucsacul si trece pe langa mine lasandu-ma acolo cu pumnii inclestati de nervi.
Cata rabdare sa mai am?
*Raven*
Orele pe ziua de azi au trecut repede. M-am ales chiar si cu detentie dupa scoala, pentru ca una din colege ma lovise, i-ar eu m-am razbunat. Nu i-am spart fata sau i-am rupt ceva. Am folosit o strategie usoara. I-am lipit guma de mestecat in par, chiar la radacini. Cineva isi va face o schimbare de look, cat despre detentie nici nu aveam de gand sa ma duc. Aveam filmari dupa scoala si singura mea preocupare era, ca eu eram certata cu Diego. Ce amuzant va mai fi.
Am ajuns la platourile de filmare iar domnul Ryan aproape ca nici nu a avut timp sa ma salute. M-a bagat direct la machiaj si recuzita. Cand am terminat am vazut ca si Diego ajunsese si ma privea intr-un mod tare ciudat, cu ingrijorare. Ceva nu era bine.
- Raven, vedeta mea preferata. Uite cum sta treaba. Uneori, trebuie sa ne depasim limitele ca sa avansam, spune domnul Ryan.
- Care-i faza? Am fata de o persoana care merge dusa cu zaharelul ?
- Mare dreptate. Atunci, bine ai venit la cea mai grea scena din film, starul meu!
M-a intors iar in spatele meu, la nu prea mare departare pe plaja, am vazut un elicopter care stralucea in razele soarelui.
- Sa-mi bag ..
- Sh ! Nu aici Raven, imi atrage atentia domnul Ryan. Esti gata?
Mai mult am scartait din cap ca da, si am pornit inspre elicopter. Am urcat, iar tipii de la filmari m-au prins cu elastice si multe corzi puternice. Tot ce trebuia sa fac era sa sar cam de la 25 de metri in mare si sa il salvez de la inec pe Aaron, care era jucat de Diego. Floare la ureche ..
- Actiune!
Diego si-a intrat imediat in rol lovind apa cu mainile si tipand din rasputeri. Venise si semnalul meu sa sar, dar doar am ramas acolo cu ochii gigantici la tot ce se intampla in jurul meu. Simteam ca tremura imaginea la cat de sus eram iar zgomotul cauzat de elicopter mi se spargea in urechi.
- Stop ! Raven, la dracu ! Misca pustoaico !
Ma usturau ochii ce anuntau venirea lacrimilor curand, din cauza tipetelor domnului Ryan. Era foarte nervos pentru ca eram in urma cu filmul iar eu doar stateam acolo intepenita. Nu puteam sa spun ceva, imi era teama ca voi cadea si daca respir.
- Gata baieti! Opriti si coborati-o !
Am aterizat inapoi pe plaja, iar domnul Ryan a anuntat pauza zece minute, apoi s-a apropiat de mine si mi-a spus oftat:
- Gandeste-te bine ce vei face. Nu putem sa ne oprim asa de fiecare data, intelegi? Ai zece minute la dispozitie sa iei o decizie, si una serioasa domnisoara Gold!
A plecat si eram mai mult decat stanjenita. Eram jalnica, pentru a doua oara. L-am privit pe Diego care era la machiaj pentru reimprospatare. A observat ca il fixez dar si-a intors rapid privirea. Adio sustinere.
- Nu pot sa fac asta.
- Ba poti, Rav.
Am simtit doua brate calde pe umerii mei si am recunoscut parfumul imediat, ceea ce m-a facut sa sar in picioare. I-am privit expresia aroganta si atat de dulce in acelasi timp si nu imi explicam senzatia de fericire pe care o simteam, deoarece il vedeam din nou. Cum actionez mereu la primul impuls, i-am sarit in brate si l-am strans cu toata forta pe care o aveam.
- Ohh , usor felino. Inteleg ca ti-a fost dor de mine!
- Credeam ca ma urasti si ca o vei face pentru totdeauna Alex.
- Cum sa urasti o bunaciune? E ca si cum nu ti-ar placea ciocolata sau .. coniacul.
Eram in bratele lui cu fata spre mare, si apoi mi-am amintit ce am spus mai inainte.
- Chiar nu pot sa fac asta.
- Ba poti. Crede-ma. Nu multi oameni au sansa sa zboare.
- E atat de inalt ca imi tremura picioarele ca la gazela.
- Te inteleg. E o fobie iubire, dar trebuie sa treci peste. Doar sari, simti momentul si jos, te astept eu. Nu o sa te las sa cazi.
Tocmai mi-a spus iubire dar nu asta conta. Diego ne privea furios de minute intregi dar nici asta nu conta. Conta ca Alex tocmai m-a incurajat si efectul chiar functiona pentru ca eram gata sa sar de la o inaltime dubla. Nici n-am asteptat ca domnul Ryan sa vina pana la mine ca am urcat direct in elicopter iar el a zambit si a facut o expresie de genul "Totusi sa vedem daca esti in stare".
- Actiune!
Totul decurgea ca si la prima incercare, iar cand mi-am vazut semnalul am privit in jos. Sangele mi-a inghetat in vene din nou si ma asteptam sa raman iarasi ca o gaina, blocata, dar l-am privit. Era acolo pe plaja si ma tintea cu zambetul lui de baiat rau. Nu am mai stat pe ganduri si am sarit. Am incercat sa imi mentin expresia si sa nu o dau in teroare totala.
Cand filmarile s-au incheiat Alex s-a oferit sa ma duca acasa cu masina, iar eu am acceptat in ciuda a ce s-a intamplat ultima data. Inainte sa imi ocup locul din dreapta am simtit o mana care mi-a prins incheietura cu putere si m-a tras atat de tare incat era cat pe ce sa ma duc de pamant.
- Auch! Ce-a fost asta?
- Unde pleci cu el?
- Ma duce acasa, Diego!
- Ce s-a intamplat astazi pe plaja? Imbratisarea aceea si deodata ai prins curaj.
- Se numeste incurajare, ceea ce trebuia sa primesc de la iubitul meu ! ii reprosez eu acum, ridicand tonul si chiar impingandu-l cu palma de nervi.
- De ce il privesti asa?
- Asa cum?
- Asa cum obisnuiai sa ma privesti pe mine.
Timpul trecut pe care il folosise m-a facut sa palesc toata la replica lui. Deja intrecuse masura si ori plecam acum, ori porneam o bataie chiar daca sunt fata. Dar inainte de asta, i-am platit cu aceiasi moneda.
- Cand inveti sa iti lasi crizele de gelozie acasa, sa ma cauti !
*Diego*
A plecat. Iubita mea chiar a plecat cu altu'. Cu fitosul si arogantul ala plin de bani. Ceva se intamplase astazi. Il privea prea diferit, l-a imbratisat prea tare .. ceva se petrece aici, iar eu voi afla. Mi-am luat rucsacul si am pornit spre strada principala care ducea repede la casa mea. In timp ce mergeam cu mainile in buzunar, cateva bucle blonde si ravasite se miscau jucaus la cativa metri in fata mea. Puteam sa le recunosc oriunde.
- Hei ! Hei, tu !
Fata s-a oprit si am avut dreptate. Era tipa noua de la liceu, cea care canta. Si-a lasat privirea in jos si nu spunea nimic.
- Ma mai tii minte?
- Diego.
Vocea ei stinsa si atat de dulce mi-a taiat toata starea de rau si m-a facut sa zambesc.
- Foarte bine, dar eu inca tot nu-ti stiu numele.
- Moon.
- Mda, stiu. Mai este putin si apare si luna dar, numele tau ..
- Este Moon. Asta e numele meu.
Am clipit de mai multe ori. Asta chiar insemna sa fii diferit. Imi era si teama sa o ating dar totusi am indraznit si i-am ridicat barbia, privindu-i ochii.
- Nu trebuie sa te mai temi de mine. Nu trebuie sa te feresti de mine. Sunt prietenul tau.
- Nu vreau.
- Ce nu vrei?
- Nu vreau sa fii prietenul meu, scuze, spune blonda si incearca sa fuga dar o prind la timp de incheitura.
- De ce? De ce nu vrei asta Mo ?
- Mi-ai spus Mo, continua cu o fata ca aproape mi s-a topit inima. Nimeni nu mi-a mai spus asa vreodata si exact de asta. Te porti atat de frumos, esti atat de sensibil, si canti ca si mine si totusi atat de puternic in acelasi timp si ..
Se balbaia intr-una si imi vorbea ca un copil. Inca tinea capul in pamant si doar o priveam pana cand replica ei mi-a sunat in urechi prin tot corpul.
- Si imi place de tine si nu vreau sa te cunosc si sa incep sa tin la tine. Nu sunt facuta pentru asta ceva, imi pare rau.
Simteam un fior de adrenalina prin tot corpul care ma avertiza ca de mult nu am mai trait periculos. Fazele pe toata ziua mi s-au derulat in minte iar cand mi le-am amintit pe cele de la filmari, sangele a inceput sa imi fiarba de nervi. "In ce te bagi Diego?" m-am intrebat singur inainte sa o trantesc pe Moon de stalp si sa imi lipesc buzele de ale ei. Surpriza a fost ca mi-a raspuns sarutului imediat si chiar nu dadea dovada de incepatoare pentru ca mi-a transmis un fior in tot corpul.
*Raven*
Copacii treceau in viteza pe langa noi. Alex gonea ca deobicei, si deja eram obisnuita. Intr-un final am ajuns si in fata casei in care locuiesc de atatia ani. Am vrut sa ies dar m-am oprit in ultima secunda si m-am intors spre el.
- Multumesc pentru astazi. Nu as fi reusit fara tine.
- Trebuiai doar putin impinsa.
Am stat putin pe ganduri dar pana la urma mi-am facut curaj si am spus replica care imi tot strabatea mintea de ceva vreme.
- Mi-a fost dor de tine.
- Imprumuti vrajeala de la mine?
- Nu e vrajeala ! incerc eu sa ma apar dar vad ca Alex rade.
- Printeso, era o gluma. Ia spune, te-ai certat cu Diego?
Era a doua oara pe ziua de astazi cand primeam intrebarea asta. Dar calmul meu s-a pastrat si i-am explicat simplu.
- Pe acolo. Are crize de gelozie in program.
- E vina mea? Pentru ca daca e asa, imi pare sincer rau Rav.
L-am privit dar expresia lui era chiar serioasa. Mi-am amintit ultima noastra intalnire si ca aproape era sa mi-o trag cu el intr-o masina. A observat ca ma uit fix la el si a zambit satisfacut, in felul sau unic.
- Ohh printeso, cat de usor te citesc! Nu te mai gandi la prostii, spune Alex iar mana lui poposeste pe piciorul meu ceea ce ma face sa imi indrept spatele si sa-mi accelereze bataile inimii.
- Nu fac asta.
- Iar te-ai inrosit. Si acum nu mai esti nervoasa, asa ca mai bine taci. Nu ai explicatie.
Mi-am amintit toata ziua de astazi. Cearta cu Diego de la liceu, tipa cea noua si inocenta, apoi ce s-a intamplat la filmari. Fara afectiune, fara incurajare, fara macar o privire incarcata de iubire. Nimic. "In ce te bagi iarasi Raven?" imi sopteste constiinta.
- Ba am explicatie. Sunt complet inebunita dupa tine, spun si apoi il trag de tricou spre mine.
M-a sarutat apasat, mana lui urcand tot mai sus. Am inceput sa respir tot mai repede, in timp ce sarutul se intensifica. L-am lasat pe spate si m-am urcat peste el in timp ce el m-a apucat ferm de fund. Mi-a scapat un geamat si am vazut cum i-a aparut acel zambet triumfator, dupa care m-a indepartat de pe el. Ce naiba?
- Nu asa Raven. Nu e bine, serios.
- Acum te-ai gasit sa o faci pe baiatul bun ?!
- Ne vedem maine printeso, imi spune apoi imi deschide portiera.
N-am avut incotro asa ca am coborat, si am ramas ca un stalp in timp ce el a plecat. Chiar nu intelegeam nimic, dar nimeni nu imi face mie asta. "Ma provoci si apoi ma lasi asa ? Vezi tu data viitoare, Alexander."
*Moon*
Dupa ce Diego m-a sarutat, nu mai stiam ce sa fac mai departe. Am pornit spre fast food-ul din centrul orasului, unde ma asteptau baietii. Am intrat grabita si m-am asezat.
- Care-i treaba capete seci ?
- Ce usor treci tu de la inocenta la o scarba.
- Vezi cum vorbesti James! In bani nu e inclus si limbajul de golan la adresa mea. Sau poate vreti sa va gasiti alta actrita.
- Nu! Planul merge perfect! Voi chiar nu vedeti? Diego si Raven s-au certat! Amandoi au facut aceiasi prostie. Nu au avut incredere unul in altul iar relatia a inceput sa se clatine. Trebuie sa trecem la urmatoarea etapa.
- Deja? intreaba James nedumerit.
- Tipul asta Diego, e in limba dupa mine! ma laud eu fluturandu-mi parul blond in stanga si in dreapta.
- Da, iar Raven a sarit pe mine astazi, la propriu.
- Stai, ce? Intelegerea nu a fost asa, Alex. Nu ai voie sa o atingi.
- Daca o vrei, faci sacrificii! Intai trebuie sa fim siguri sa ii separam de tot, de asta trebuie sa trecem la urmatoarea etapa.
- In regula .. care-i urmatoarea etapa? intreaba James aerian.
Alex isi da ochii peste cap si i se adreseaza lui Moon.
- Baga-l in pat. Eu o sa o chinui pe printesa pana cand ma va ruga sa o satisfac.
I-am privit pe baieti. Erau ciudati, si planul lor era cam slabut, dar nu imi pasa. Asta imi era slujba, de actrita profesionista. Plus ca, slab sau nu, e cel mai bine platit rol pe care l-am primit vreodata. Incepeam sa ma distrez.