Aud vag niste voci si ma chinui sa-mi ridic capul. O ameteala m-a facut sa-l plec la loc. Nu stiu ce mi-au pus nenorocitii astia in apa. Ma simt foarte rau. Imi aduc aminte de visul pe care l-am avut si incep sa ma indoiesc ca a fost un vis. Vreau sa-mi trec mana peste abdomen, sa-mi asigur micutul ca totul e bine, dar nu pot. Visul... Parea atat de real si ma bucur ca a fost doar un vis. Cel mai negru vis pe care l-am avut in toata viata mea, pana acum.
Nu stiu ce as fi facut daca lucrul ala oribil s-ar fi intamplat in realitate.
Doamne! Daca nu mai ies de aici in viata, vreau sa-i spun lui Harry ca il iubesc. Si stiu ca suna ciudat, dar vreau sa-si refaca viata. Daca eu nu voi mai fi, nu vreau sa mai sufere. Vreau sa se maturizeze si sa devina barbatul minunat ce va sti sa-si asume responsabilitatile si sa-si iubeasca familia.
Harry si familia sa. Pieptul ma doare numai la acest gand. Stiu ca Sebastyeen e nebun si in stare de orice. Am vazut asta in seara cursei, cand era sa ne omoare pe mine si Harry. Nici nu vreau sa ma gandesc la planurile sale de tortura pentru mine. I-am spus odata lui Harry sa inceteze cu prostiile pe care le facea si sa-i dea banii si afacerile lui. Asa nu am mai fi fost in situatia asta acum, ci eram in parc pe banca, vorbind despre viitorul nostru. Eu ii spuneam despre sarcina, el se bucura si ma saruta. Altfel imi inchipuiam ca o sa fie intalnirea noastra dupa doua saptamani de cosmar.
Cred ca nici n-a petrecut de ziua lui. Sigur nu i-a adus nimeni un tort pe care erau puse lumanarile, destinate in implinirea dorintei. Toate astea sunt prea grele, dar nu regret nimic pentru ca iubesc. Iubesc, iar bebelusul ce-l port in pantec e dovada iubirii mele si sunt foarte mandra de asta. Nu ma intereseaza cine o sa ma judece pentru ca o sa fiu mama la 19 ani. Nici un minut de cand am aflat de existenta lui nu mi-a trecut prin cap sa-i crut viata.
Un copil este intotdeauna o binecuvantare. Nici macar nu i-am spus mamei, adica n-am apucat. Stiu ca la inceput nu o sa se bucure prea tare pentru ca fata ei si-a distrus viitorul promitator la Yale sau London College. E viata mea si daca eu am decis sa mi-o traiesc asa, prea bine. In minte imi apare imaginea fetei abia iesita din cabinetul ginecologului. Chipul ei plin de regret si disperare mi s-a impregnat in minte. Sunt sigura ca pe acea fata o sa o urmareasca vinovatia mult timp si nu va mai putea trai linistita chiar daca peste ani si ani isi va forma o familie, cu alti copii. Gandul ei va ramane la primul, la cel pe care a fost obligata sa-l omoare.
Eu sunt bucuroasa si ii multumesc Domnului pentru acest minunat dar. Abia acum pot spune ca viata mi s-a schimbat radical si perioada ce va urma va fi una dintre cele mai frumoase din viata mea, daca voi mai reusi sa ies de aici, bineinteles.
Aud manerul usii rasucindu-se si o silueta aparand. Se aseaza pe scaun, in fata mea. Intreg corpul mi se cutremura amintindu-mi de scena din vis si vazandu-l aici in fata mea. Daca o va face?
-Deci... Ce mai faci frumoaso? Te simti bine pe la noi? Ma intreaba, luandu-ma peste picior.
-Va rog, dati-mi drumul. Va implor. Il implor in speranta ca nu ma va omorî. Stiu ca un mafiot ca el nu se lasa asa usor induplecat.
-Uite ce e, Styles are ce vreau eu, iar eu am ce vrea el. Daca el va renunta la toata mostenirea primita de la unchiul meu si la toate afacerile, eu va voi lasa in pace. Daca el hotaraste ca afacerile ilegale sunt mai importante ca tine, vei ramane cu mine. Spune pe un ton serios si ma ingrozesc. Nici macar nu vreau sa iau in calcul aceasta posibitate. Harry ar renunta la orice pentru mine, cred. I-am mai propus odata lui Harry sa lase balta toate astea si sa i le dea, dar a refuzat.
Un oftat puternic mi-a scapat si el a sesizat imediat.
-Stii, cred ca ar mai fi o cale sa vina mai repede. Nici pentru mine nu e un lucrul placut. Vreau sa termin odata si sa plec in New York. Dar nu plec fara ce mi se cuvine. Styles a venit, a intrat in gratiile unchiului meu si astfel i-a lasat tot ce-mi revenea mie. Spune, parand frustrat.
Isi scoate telefonul si porneste difuzorul.
-Alo. Vocea groasa a lui Harry se aude ca un ecou in capul meu, facandu-mi sangele sa clocoteasca.
-La dracu! Spune odata cine esti ca n-am nervi si pentru tine. Tipa furios in difuzor. Am vrut sa deschid gura, sa-i spun ca sunt eu, dar cineva mi-a luat-o inainte.
-Mai usor Styles. Calmeaza-te.
-Unde e Jessica? Ce i-ai facut? Fii barbat. Tu trebuie sa rezolvi problema cu mine, nu cu ea. Tipa.
-Uite Styles. Iti mai ofer o sansa sa nu zici ca sunt rau. Da-mi totul inapoi si vino sa o iei. Altfel nu se poate. Am avionul peste 3 ore. Daca nu te incadrezi in ele, iubita ta va pleca cu mine. Il privesc speriata si inteleg ca vorbeste cat se poate de serios.
-Unde vin? Rasuflu usurata cand il aud pe Harry.
-Asta e treaba ta, Styles. Jocul nu e chiar atat de simplu pe cat pare. Daca nu incepea sa-mi fie simpatica a ta, iti spuneam. Dar acum e partea mai interesanta. Sunt sigura ca acum fierbe, dupa balivernele spuse de nenorocitul asta.
-Harry! Strig, ignorand privirea urata a lui Sebastyeen.
-Jessica, u... E intrerupt.
-E vie, stai linistit. Unde suntem, e treaba noastra. Instinctele tale pareau sa-ti fie de folos. Insa acum ce s-a intamplat? Te asteptam. 3 ore Styles, 3 ore. Inchide telefonul.
-Daca te iubeste, va veni. Daca nu, te voi iubi eu cum meriti. Tu meriti un barbat adevarat, nu pe Styles. Mi se zbarleste pielea.
-Harry e cel mai bun dintre toti. Ii scuip in fata, iar el rade ca si cand as fi zis cea mai buna gluma.
-Sa vedem cat de bun o sa fie in a te gasi pe tine. De el depinde tot. Daca apare, fericire pentru voi, dar si pentru mine pentru ca nu-l voi lasa sa plece inapoi cu banii mei. Daca nu vine, asta e. Ti-e foame? Ma intreaba. In alte circumstante as spune ca da, stomacul meu se mananca singur, dar avand in vedere ce am patit cu apa, mai bine rabd.
-Nu. Ii raspund taios.
Harry P.O.V.
-La naiba! Nenorocitul ala! Tip si lovesc volanul, facandu-l pe Ozzy sa tresara.
-Omule, calmeaza-te. Nu o sa rezolvi nimic daca te enervezi. Trebuie sa gandesti limpede. Spune calm.
-Daca ai fi si tu in locul meu sigur n-ai mai fi asa calm, te asigur. Tip la el.
-Ok, daca asta te face sa te simti mai bine, tipa la mine, injura-ma, loveste-ma si o sa se duca dracu' alea 3 ore. Are dreptate. Ce fac eu e prostesc. In loc sa ma gandesc unde ar putea fi, eu ma gandesc la prostii.
-Ce o sa faci? Ma intrerupe Ozzy.
-O sa ii dau ce vrea. Nu o sa mi-o iert niciodata daca o pierd definitiv pentru niste prafuri si hartii.
-Dar omule...
-Nu Ozzy. O sa renunt la afacerea aia ce mi-a adus numai probleme. Ultima de care as avea nevoie ar fi inchisoarea. Cameleonii la racoare. Spun si ma apropii de o alta locatie.
***
O ora jumate. Tot ce mai am la dispozitie pentru a o salva.
-Harry, am cautat peste tot. Se plange Ozzy.
-Nu-mi pasa. E gravida, intelegi? Trebuie sa o gasesc. Ma indrept spre singura zona care ne-a mai ramas. Zayn si Niall au cautat peste tot, in toate colturile acestui afurisit oras.
Nu stiu ce fac daca nu e aici. Nu mai am timp, nu stiu unde sa mai caut.
-A fost mai greu decat am crezut cu asa-zisul om cu prafuri pe care trebuia sa i-l bagam pe gat.
-Da... Ma rog. Nu mai conteaza acum. Parchez masina in fata micului studio de tatuaje.
-Ce cautam la un studio de tatuaje? Intreaba nedumerit.
-Am o pista. Cobor din masina si intru grabit inauntru.
-Jake! Il strig si aceeasi fata cu un zambet strangaresc imi apare in raza vizuala.
-Harry, ce tatuaj te aduce pe aici? Glumeste.
-Eram prin zona si am zis sa trec sa vad ce faci, ce mai e pe aici. Mint.
-Eh, cam agitata zona si nu inteleg de ce. De aseara tot se plimba pe aici niste Jeep-uri negre. Cred ca sa incheie vreo afacere, banuiesc. Imi spune, dandu-si jos manusile negre. Imediat se aprinde un beculet si speranta imi revine.
-Ce-ti face iubitica? Ma tachineaza.
-E acasa. Il mint din nou, dorindu-mi ca minciuna mea sa fie adevarata.
-Sper sa va tina, bro. Pare perfecta pentru tine. Imi spune si simt cum interiorul meu urla, la cat de incapabil am putut sa fiu. O ora si zece minute nenorocite.
-Mersi, Jake. Apreciez. Ma grabesc acum. Am trecut sa vad ce mai faci. Ies din studio, urcand in masina si gonind spre blocurile gri. Am fost si eu acolo de doua ori cand aveam 16 ani si mi-a fost de ajuns. Daca nu te drogai constant, nu erai primit in grupul lor. N-am putut sa fac asta si am lasat-o balta cu zona aia.
-Ai aflat ceva? Ma intreaba curios, vazand ca sunt atent la drum si nu scot nici o vorba.
-Da. Ala e singurul loc in care cred ca ar mai putea fi. Ii explic.
-Si cum facem? O sa intram doar noi doi peste zecile de matahale care le are? Are dreptate. Disperarea nu-mi lasa loc nici sa gandesc clar.
-Asa e. Trag de volan si opresc in afara soselei.
-Esti sigur ca e acolo? Sa nu ne pregatim degeaba si...
-Taci Ozzy. E acolo si mergem acolo. Imi scot telefonul din buzunar si il apelez pe Zayn.
-Ai aflat ceva? Noi nimic. Aud de la celalalt capat.
-Da. Mai e un singur loc in care ar putea fi. Ii spun sigur.
-Blocurile gri. Isi da seama singur.
-Eu si Ozzy suntem aici, in spatele studioului de tatuaje al lui Jake. Luati ce e necesar si veniti.
-Ai vestele la tine? Face referire la cele anti-glont.
-Da. Il asigur si prefer sa nu-i spun ca am doar 3 veste, doar pentru ei. Asta e ce-mi pasa mai putin. Daca o sa fiu impuscat.
-Grabiti-va. O sa se crape de ziua curand si vreau sa scapam mai repede. Inchid telefonul si il pun pe bord.
Inca o zi nenorocita adaugata celor doua saptamani fara ea. Azi o sa fie una din putinele zile in care va mai fi departe de mine si in pericol.
Jessica P.O.V.
Timpul trece si la fiecare jumatate de ora vine cineva sa-mi aminteasca asta. Ii urasc pe oamenii astia. Mi-e sete si mai ales foame. Pacat ca nu mai sunt in perioada in care sa-mi permit sa fac foamea pentru a slabi. Acum trebuie sa mananc pentru amandoi, dar cea mai fericita si sigura alegere ar fi sa incerc sa-mi potolesc foamea. Sigur m-ar astepta alta surpriza in mancare. Mercur sau cine stie ce otrava.
Harry... Stiu ca poti. Am incredere in tine, am increderere in noi. De o singura ora mai depinde viata mea. Ori plec acasa cu Harry, ori o sa fiu sechestrata de gunoiul asta pentru toata viata. Mai bine mor decat sa fiu atinsa de altcineva.
Daca as putea sa ajung la sticla din spatele meu, as incerca sa o sparg si sa o folosesc drept cutit. Cand voiam sa fac o incercare, usa s-a deschis. Sperantele mele s-au spulberat si deja nu cred ca mai poate ajunge, dar n-a trecut ora.
-Ce s-a intamplat? Il intreb speriata.
-Stai linistita. Mai il asteptam putin pe Styles. Se aseaza pe acelasi scaun, in fata mea. Ma bucur ca n-a venit sa ma ia. Mai e putin timp.
-Ti-e sete? Ia sticla din spatele meu si mi-o flutura in fata. Evit sa-i raspund si se enerveaza spargand sticla chiar langa mine. Mici cioburi au sarit si am simtit pielea usturandu-ma. Am putut observa in lumina obscura cum firisoare de sange se prelingeau pe piele. Acum regret ca nu mi-am luat o bluza cu maneci lungi.
Acum sper doar sa plece si eu sa pot sa ma dezleg. Niste voci se disting din hol.
-Era si timpul. Spune multumit si se aseaza in fata mea.
Inima imi salta de bucurie si in acelasi timp de frica pentru el. Se aude o bubuitura si usa este daramata provocand un zgomot puternic.
Harry intra cu pistolul, in aparare.
-Usor Styles. Te-am chemat sa negociem nu sa ne omoram. Ochii mei il cauta, dar el ma ignora din momentul in care a pasit in incaperea intunecata.
-Uite ce e Sebastyeen. Da-mi-o si iti dau ce vrei. Arata spre mine.
-Semneaza asta si poti sa o iei. Scoate din buzunar o hartie si un pix. Ce om normal ar tine in buzunar o procura sau ce e aia?! Ma uimeste din ce in ce mai tare.
Dar in primul rand, arunca pistolul jos. Ii impune. Harry se conformeaza, vizibil nervos si arunca pistolul aproape de mine.
Se intorc amandoi cu spatele la mine. Harry pare sa citeasca contractul si el sa astepte. Asta e sansa mea. Reusesc sa prind in mana un ciob si sa frec funia incat s-a desprins.
-Gata. Ii inmaneaza hartia si vrea sa faca un pas spre mine.
-Ai crezut ca o sa se termine Styles? Opreste-te. Se pune in fata mea, scotandu-si pistolul si indreptandu-l spre Harry.
-Spune-ti rugaciunea Styles. Eu o sa ma bucur de bucatica ta departe de aici si pe tine o sa te inghita pamantul.
Un alt nod mi s-a format in gat si panica m-a cuprins. Imaginea ce se deruleaza in fata mea e cutremuratoare.
Fara sa ma gandesc, iau rapid pistolul fara sa fac zgomot si il indrept spre Sebastyeen. Apas pe tragaci si sunetul imi bubuie in urechi ca un ecou. Mai trag odata si el se prabuseste la pamant.
Inchid ochii si incerc sa asimilez ce am facut....
Uneori instinctele primare sunt singurele ce te mai pot salva de o situatie ca asta.