- Domnule, nu se poate sa mergeti acum. Nu aveti bilet, nu aveti loc, nu aveti nimic! se auzea vocea blondei care intampina oamenii.
Mi-am ridicat privirea incetosata de lacrimi si m-am uitat pe geam. Mi-a scapat un suspin si apoi m-am oprit instantaneu pentru ca nu imi venea sa cred ce se intampla. Blonda se certa cu Diego, care era foarte aproape de ea si din alte circumstante chiar as fi crezut ca era gata sa ii dea una, de o aduna in bucati dupa. L-am vazut cand a scos un teanc consistent de bani, si i l-a aruncat in fata, imprastiindu-se peste tot.
- Tine-i ! Imi iau acum bilet pe loc. Si nu am nevoie de loc. Stau in picioare!
- Opt ore?
- Si noua daca e nevoie. Acum da-te din calea mea.
- Ma tem ca daca nu plecati o sa chem paza.
A impins-o de autobuz si am vazut cum blonda cauta din priviri ajutor, dar degeaba. Soferul nu spunea nimic, iar tipul de la bagaje isi fuma tigara ca si cum ploua cu lapte si miere.
- Asculta-ma, si asculta-ma bine! Cu sau fara bani, o sa ma lasi sa urc in autobuzul asta, altfel nu plecati de aici.
- O sa chem paza.
- Chiar te rog!
Am vazut-o ca se indeparteaza, avand o tentativa de a fugi pe tocurile ei nasoale. Atunci, intr-o fractiune de secunda, Diego l-a bagat pe tipul de la bagaje in autobuz cu tot cu tigara si a mai scos cativa bani, aruncandu-i in fata soferului.
- Da-i drumu' !
Soferul l-a privit ciudat insa prietenul meu, sau fostul meu prieten [nici eu nu mai stiu clar] nu avea timp de nimic.
- Nu ma privi asa. Mai am bani cat sa-ti petreci Craciunul viitor la Paris.
Atunci s-a azit motorul si autobuzul s-a pus in miscare. Diego a venit langa scaunul meu, si s-a pus jos, pe mijlocul culoarului.
- Hei iubito.
- Tu iti bati joc de mine?
- N-as face niciodata asta, spune privind in fata ca si cum nu s-a intamplat nimic.
- Ai facut un scandal in aeroport. Oamenii din autobuzul asta probabil sunt terifiati, si plus ca era sa iei la bataie si insotitoarea aia blonda, ii soptesc.
- Nu e vina mea ca are lipsa la neuroni.
- Diego!
- Chiar m-a enervat. Urma sa fac o fapta tare necugetata pentru un baiat daca nu pleca odata. Iti jur iubito.
- Nu-mi mai spune asa. Ce Dumnezeu cauti aici?
- Simplu. Daca nu ai vrut sa ramai, atunci voi veni eu cu tine.
- Si daca fugeai de acasa te pregateai mai bine.
- Sa-ti amintesc ca era sa imi rup gatul pana sa ajung?
- E o situatie patetica de la un capat la celalalt! Nu ai ce face la New York cu mine.
- O sa am grija de tine.
- Nu sunt un copil !
Cativa oameni m-au privit si mi-am dat seama ca ridicasem tonul destul de mult.
- Nu am spus asta, dar tot ai nevoie de un punct de sprijin, iar acela sunt eu Rav.
- Inceteaza sa ma alinti si sa te porti frumos. Vroiam sa plec sa scap de lumea veche, sa o iau de la capat. Eu am trecut peste, si asta ar trebui sa faci si tu Diego.
- Frumoasa incercare. Si eu ar fi trebuit acum sa cobor din autobuz, sa pun capul in pamant si sa ma intorc acasa, ca un depresiv de ala naspa, nu?
Nu i-am mai raspuns. Nu mai vroiam sa vorbesc cu el, oricum intelegea doar ce vroia si asta ma scotea din minti. Asa ca am privit absenta imaginile de afara. In momentul in care mi-am dat seama ca sunt pe un bloc, am realizat ca tocmai ma materializasem intr-un vis.
Era un bloc foarte, foarte inalt. Sa fi fost de cincizeci de etaje. Am privit in departare si era un oras de nedescris, scaldat in lumini. M-am apropiat dar au inceput instinctiv sa imi tremure picioarele. "Multumesc frica de intaltime" imi soptesc mie.
- Eu mereu am crezut ca asta te face draguta. Si vulnerabila.
M-am intors iar in spatele meu era Diego. Ochii sai verzi ma tinteau si eram imbracat doar cu o pereche de jeansi. "Fara tricou. Ce e asta? Un vis deocheat?" imi spun in gand de data asta.
Nici nu as fi facut diferenta intre noapte si parul lui atat de brunet, daca lumina lunii nu ar fi cazut exact pe infatisarea lui. Era mai mult decat cuvinte.
- Tu crezi ca totul e dragut la mine, ii spun si ma intorc ca inainte.
- Asa e iubito.
L-am simtit cum a inaintat cativa pasi spre mine.
- Stii, daca asta e un vis, nu schimba nimic.
- Stiu.
- Atunci de ce continui cu limbajul tau zaharos si cu extra vrajeala?
A tacut. Stiam ca inca era acolo pentru ca ii auzeam respiratia [chiar daca suna ciudat, se auzea intr-un mod deosebit] S-a tot apropiat, pana a ajuns in dreapta mea. O rafala a trecut pe langa noi si mi-a facut pielea de gaina.
- Nu ti-e frig?De ce esti fara tricou?
- Unu.
- Ce unu? Si da-te mai incolo de langa margine, pe toti zeii!
- Doi.
- Stiu si eu sa numar ciudatule .. cred ca glumesti cu mine.
Abia acum l-am privit din cap pana in picioare, si cand zic picioare, ma refer goale! Pentru ca era in picioarele goale, si incepeam sa cred ca temperatura scadea intr-una in visul asta.
- Unde iti sunt tenesii?
- Trei.
- Asculta-ma ! spun si inaintez spre el, dar cand sa il ating cu degetul mi-a apucat incheietura cu putere.
- Unu. M-ai intrebat de tricou si asta cu un singur scop. A trecut acea rafala si te-ai gandit ca imi este frig si sa nu racesc, chiar daca e un vis.
- Ba nu ..
- Doi. Sa ma dau mai departe de marginea blocului pentru ca iti bubuia inima in tine cand ma vedeai atat de aproape.
- Termina.
- Trei.
- Stiu, stiu! Mi-am facut griji ca esti descult, okey?
- Tu ai spus-o, nu eu.
Am strans pumnii cand m-am vazut prinsa in plasa ca ultimul peste si nici nu mai stiam ce sa spun. Insa a spart el tacerea.
- O sa recunosti, sau privim orasul la nesfarsit?
- Sa recunosc ce?
- Ca nu ai trecut peste si ai plecat la New York doar din orgoliu, cand defapt ai fi dat orice sa ramai acasa, la filmul tau si la iubitul tau.
A accentuat ultimele cuvinte si m-a privit, in timp ce inca imi tinea incheieturile.
- Ce imi place cand iti faci asa propriile scenarii.
S-a apropiat de margine si a urcat pe partea putin ridicata a blocului. Tot corpul mi s-a blocat instantaneu si nu puteam sa ajung pana la el din cauza fobiei mele.
- Diego, da-te jos!
- Nu pana nu recunosti.
- Nu am ce.
S-a lasat intr-un picior, putin pe o parte si am strigat cat de tare am putut.
- Nu ! Te implor, pleaca de acolo.
Stiam ca era doar un vis, dar senzatia nu se compara cu nimic. Era atat de real totul, fiecare sentiment, fiecare sunet din jurul nostru.
- Acum recunosti ca ma iubesti?
Am tacut si vroiam sa ii spun, dar parca cineva ma strangea cu o funie pe interior. Ohh nu. Era doar orgoliul.
- Nu, pentru ca nu e adevarat. Am trecut peste!
- Si eu pot sa trec peste. Peste toti oamenii de jos.
N-am apucat sa mai spun nimic, pentru ca Diego s-a lasat sa cada pe spate. Atunci am tipat din fiecare particica din corp si am simtit doua maini acoperindu-mi gura..
- Va rog sa o scuzati. A avut un cosmar ..
Am privit mainile calde care ma imbratisau si l-am strans atat de tare si pe neasteptate, incat a cazut in genunchi.
- Nu ai patit nimic .. esti aici.
- Mereu voi fi aici iubito, spune ingrijorat.
Simteam cum ii improscam tricoul cu lacrimile, dar nu imi pasa. Era acolo, in bratele mele, si asta era tot ce conta. Apoi ca un ultim impuls din corpul meu, i-am soptit:
- Te iubesc. Imi pare rau.
M-a privit uimit, ca si cum nu ii venea sa creada, dar dupa cateva secunde m-a luat inapoi in brate, fara sa mai zica nimic.
Corpul mi s-a dus automat in fata si mi-am dat seama ca autobuzul s-a oprit. Am coborat si in timp ce Diego imi lua bagajul am privit in jur. Totul era inconjurat de lumini si se auzea un zumzet format de intreg orasul. Blocurile erau uriase, unele gazduind diferite reclame iar strazile erau pline atat de masini de diferite modele, cat si de oameni de toate rangurile.
- Poftim iubito.
Mi-am scuturat capul instinctiv ca si cum m-am trezit, si mi-am luat rucsacul. L-am prins de mana apoi am pornit spre cel mai apropiat taxi. Ajunsi la hotelul recomandat chiar de domnul Sheep, am sunat la liceu.
- Buna ziua. Ati sunat la N.Y. School. Numele meu este Anna Mercy. Cu ce va pot ajuta?
- Buna ziua. Numele meu este Raven Gold si sun in legatura cu transferul meu. Tocmai ce am castigat o bursa pentru meritele mele.
- Oh! Ramaneti pe fir doua minute, va rog.
- Desigur.
Am auzit cateva soapte din partea cealalta si chiar o voce de barbat, apoi femeia a revenit.
- Va trimitem in treizeci de minute o masina sa va ia.
- De ce?
- Cum de ce? Trebuie sa veniti sa semnati niste hartii.
Tonul ei m-a cam speriat si m-a facut sa imi pun semne de intrebare, dar am incercat sa nu fac vreo grimasa si sa observe Diego.
- In regula atunci.
- La revedere.
S-a auzit un sunet prelungit ceea ce inseamna ca tocmai inchisese telefonul.
- Credeam ca sunt mai civilizati ..
- Ce ai spus?
- Nimic. O sa trimita o masina dupa mine.
- Te insotesc?
- Chiar te rog. Am un sentiment tare neplacut in legatura cu toate astea.
- E normal. E o scoala noua, oameni noi, stii tu. Un inceput nou Rav.
- Nu genul asta de sentiment. Se intampla ceva.
- Linisteste-te. Sunt sigur ca nu e nimic. Poate e doar din cauza cosmarului.
Am ridicat din umeri si am tacut, chiar daca sentimentul nu se diminuase cu nimic. Am coborat iar o masina neagra ne astepta in fata hotelului. Soferul [poate prea tanar] mi-a facut semn sa intru. Asa am si facut, dar in momentul in care am inchis portiera privirea i s-a pietrificat.
- Tu cine esti?
Intrebarea a fost atat de dura si raspicata incat si Diego a ramas fara cuvinte. In schimb am incercat sa raspund eu, cam balbait ce-i drept.
- E .. fratele meu. Nu am voie nicaieri fara el.
Diego m-a strans de mana atat de tare incat am crezut ca voi sari in sus, dar m-am abtinut si i-am zambit frumos soferului. Si-a abatut ochii spre mainile noastre apoi chipul i-a revenit calm si prietenos, si a pornit masina. Drumul a fost unul incarcat la maxim cu energie .. nu stiu daca era pozitiva sau negativa, dar sentimentul meu din stomac se triplase.
- Mi-e frica..
- E doar o scoala, pentru numele lui Dumnezeu Raven.
Nu intelegeam de ce imi vorbea asa, apoi am vazut in oglinda retrovizoare doi ochi negri care ne fixau. Se uita la buzele mele ca sa-mi citeasca fiecare cuvintel. N-am stat pe ganduri si i-am dat o replica lui Diego.
- Mai bine veneam singura.
Soferul a zambit si am observat sarcasmul in expresia lui. Ori se arata multumit de cele intamplate, ori i se parea tare amuzanta situatia dintre noi. Si la ambele imi venea sa il pocnesc in cap. In sfarsit masina a franat in fata unei cladiri uriase, vopsita intr-un portocaliu pal. Nu vedeam nicaieri nicio pancarda sau orice altceva cu numele liceului, ceea ce mi-a adaugat puncte in plus la golul din stomac.
- Scuza-ma, de ce nu scrie nicaieri numele?
- Pentru ca aici este centrul cladirii. Aici doar se fac actele, inscrierile .. chestii de genu' Raven.
- De unde imi stii numele?
- Ai intrat la liceu cu ajutorul unei burse de merit. Cred ca toata lumea te stie. Acum sa mergem. Nu vrem ca domnul director sa astepte.
Am coborat iar soferul ne-a condus inauntru. Diego nu mi-a dat drumul o secunda in tot acest timp. Am intrat intr-o camera uriasa, luxoasa, cu tablouri scumpe si tot tacamul. Porcarii pe care le-am vazut si in casa la Alex. Alex .. God ! Mi-e atat de dor de el ..
Am revenit la realitate rapid cand tipul din mijlocul incaperii ne-a spus sa luam loc. Arata destul de in regula,sa fi avut vreo treizeci si ceva de ani. Nu stiu, nu imi pasa.
- Domnisoara Gold. Ati venit insotita. Cine este compania?
- Fratele meu.
- Interesant. Nu te supara, dar numele sau din cate imi amintesc este Diego Fero.
Nu am afisat niciun fel de expresie, sa nu stric nimic,si am continuat.
- Da. Pentru ca imi este frate vitreg.
- Si mai interesant. Si cu Erik cum ramane?
- E fratele meu mai mic. Dar nu inteleg . Am fost chemata aici sa semnez cateva hartii din cate mi s-a spus, nu sa iau parte la un interogatoriu despre viata mea personala.
- Ne cerem scuze, dar aici noi punem intrebari si cerem favoruri.
- Cred ca sora mea are dreptate. Si stiti ce? O sa revenim cu unul din parinti.
Ne-am ridicat, dar automat soferul s-a pozitionat in fata usii. Tensiunea incepea sa creasca prea tare, si deja ma saturasem de chestia asta.
- Ce se intampla aici?
Nu a apucat nimeni sa raspunda pentru ca usa s-a izbit de perete si mai multi politisti au invadat incaperea. I-au arestat pe cei doi si parca nu era suficient, ultimul politist intrat era chiar tatal meu.
- Raven ?!
A strigat si a venit la mine. Ii tremurau mainile si nu intelegeam de ce reactia asta. Bine, dam la o parte faptul ca el habar nu avea ca eram la New York.
- Ce Dumnezeu cauti aici mai fata ?! Ce cauti aici, Raven?
A tipat atat de tare incat am inghetat. Diego i-a pus o mana pe umar.
- Nu o sa raspunda daca o speriati in felul asta. Profesorul sau de teatru i-a bagat un dosar la N.Y School si a fost anuntata ca a luat bursa. Si de asta suntem aici .. ni s-a spus ca domnul e directorul si asta e centrul liceului.
- Nu pot sa cred .. Josh ! Vino aici.
Un baiat imens s-a apropiat de noi iar cand a vorbit i-am recunoscut accentul italian.
- Care-i faza Martin?
- Spune-i ce mi-ai spus si mie, i se adreseaza tatal meu lui Diego.
Cei doi au plecat si am ramas doar cu tata. M-a strans in brate si in acelasi timp a inceput sa imi sopteasca ceva.
- Scumpo, totul e o nebunie. E o inselatorie. Nu esti prima careia i se intampla asa ceva. Nu e niciun liceu, niciun director, doar capul unui intreg trafic cu fete.
- De asta nu le conveneau prezenta lui Diego, spun pietrificata cu totul cand mi-am dat seama in ce ma bagasem defapt.
- Exact. Cum ai putut sa nu-mi spui? Daca nu eram aici si se intampla altceva?
- Dar ai fost. Imi pare atat de rau. Tata, stiau totul despre mine..
- Stiu. Totul e in regla acum. Sa mergem acasa iubito.
*Alex*
- Nu pot sa cred! Nu e nimeni in casa sa raspunda la usa aia nenorocita? Suna de jumatate de ora. Nu, normal. Trebuie sa pun eu pauza la joc, si sa o fac pe menajera!
- Salut.
- Tu cine naiba esti?
- Eu sunt James Stark.
- Neh, nu am auzit de tine, spune Alex in timp ce se stramba la baiatul din fata lui.
- Nici nu ai cum. Am venit sa vorbim.
- Nu mai spune. Un strain bate la usa mea si vrea sa imi vorbeasca. Ce ar putea pe mine sa ma intereseze de la tine?
- Raven.
Expresia lui Alex s-a schimbat automat la auzul numelui care i-a cutremurat putin corpul.
- As dori o bautura tare cat discutam pe subiectul asta, continua James sarcastic cand a vazut ca i-a captat atentia.
In timp ce isi sorbea linistit din bautura, i s-a pus o intrebare.
- Deci, de cand o stii pe Raven?
- Foarte putin timp. Am cunoscut-o datorita tatalui meu.
- Uite ce e, frate. O sa trec direct la subiect. O vrei ?
Alex l-a studiat pret de cateva secunde. Ce vroia defapt tipul asta? Sa negocieze cu el sau sa se foloseasca de banii lui? Nu stia si totusi nu putea sa il dea in suturi afara ca un arogant ce era, pentru ca subiectul era mult prea interesant.
- Mai intrebi? Ce, tu nu o vrei?
- Exact, asta e axa de mijloc.
- Nu inteleg nimic.
- Simplu. Amandoi o vrem pe Raven, dar un singur lucru ne impiedica.
- E tipul ala car crede ca le stie pe toate, nu-i asa? Diego ..
- Exact. Iar o piatra, poate fi mutata usor de doua pietre mult mai mari !
Alex i-a zambit lui James, fiecare piesa din puzzle asezandu-se in capul sau. Totul era perfect. Trebuia doar sa il elimine pe Diego din viata lui Raven si avea drum liber. Nu ii era frica nici de James. Avea sa-l traga pe sfoara mai tarziu. Pur si simplu isi face calea pe spatele lui, dupa care il elimina si pe el.
- Ascult planul tau, continua Alex cu cel mai pervers zambet al sau.