- Domnule Ryan, nu poate fi el!
- Ba chiar poate pustoaico. Vezi tu, dosarul din liceu e uimitor, si ca sa nu fac vreo greseala, chiar a dat proba. M-a convins fara alte cuvinte.
- Ne lasati putin singuri?
- Sigur ca da, dar incepem filmarile in cateva minute.
- Multumesc.
M-am intors cu privirea spre el, in timp ce inca zambea.
- Trebuie sa recunosc, e chiar cea mai amuzanta situatie Diego!
- Trebuia sa iti fi vazut fata Rav.
- Ai facut asta intentionat..
- Poate.
- De ce? Ti-am cerut doar sa ma lasi in pace. Vreau sa imi vad de viata.
- Dar eu nu vreau sa iti vezi de viata. Cel putin nu fara mine.
- Ce vrei sa spui?
- Ca te-am iertat Raven. Nu pot sa stau fara tine. Am incercat sa te fac geloasa cu Bella, dar esti tare ca o stanca iar indiferenta ta doare. Vreau sa ne impacam.
- Esti nebun. Stai departe de mine!
- Defapt, nu prea pot.
- Nu o sa te las sa imi afectezi visele.
- Foarte bine Raven. Daca tu vrei sa sa fie ca in primele zile, atunci asa sa fie. Sunt gata sa te recuceresc.
- Fii gata sa pierzi.
- Iti place altcineva nu-i asa? E tipul ala nou.
Am vrut sa il contrazic dar nu am apucat, pentru ca domnul Ryan ne-a strigat sa incepem filmarile. Asa ca raspunsul a ramas in aer ..
- In regula! Raven, filmul va incepe cu tine, in timp ce iti spui povestea. Visul tau de mica a fost sa iti aperi familia, iar acum poti. Vreau sa fugi drept pana vezi un copac cu un semn pe el. Cand l-ai vazut, te cateri si apoi, o sa sari la semnul meu.
- Am inteles domnule.
- Nu uita de expresia fetei, si replicile. Sa incepem!
Diego ma privea. Ma studia din cap pana in picioare in costumul meu special pentru film. Aveam parul facut de specialisti, cazandu-mi salbatic pe umeri incat ma uimea si pe mine. Chiar iubeam ce faceam, si cu siguranta visul meu era spre bine. Se uita atat de patrunzator incat am simtit un fior pe spate si abia am auzit cuvantul "Actiune!".
Am pornit cu cea mai mare viteza pe care o aveam si vedeam camere de o parte si de alta care ma urmareau. M-am concentrat cat am putut pe replici si ce aveam de facut, apoi am vazut copacul. M-am catarat cat de repede am putut [si cu putin ajutor de la echipa de filmare] iar cand am ajuns suficient de sus, domnul Ryan mi-a facut semn, insa am incremenit.
- Stop! Ce se intampla?
- Am frica de inaltime ..
- Ce?! Nu mi-ai spus asta inainte.
- Imi pare rau.
- Trebuie sa faci asta. Nu patesti nimic, esti sustinuta de funii.
- Stiu, dar nu pot.
- Pustoaico, nici nu e prea sus. O sa ai scene in care sari din elicopter.
M-am panicat cand am auzit ce a zis si in momentul in care l-am privit, mi-a alunecat piciorul si am cazut. Un tipat scurt mi-a scapat si am inchis ochii, dar in loc sa simt cum spatele meu se striveste de pamant, am simtit doua brate puternice si calde. Am deschis ochii iar privirea mi s-a intersectat cu cea a lui Diego.
- M-ai speriat ca niciodata..
Citeam ingrijorare pe chipul sau asa ca, doar m-am aratat stanjenita de cat de neindemanatica sunt, apoi am scuturat din picioare sa ma lase jos.
- Imi pare foarte rau domnule.
- Poti sa faci asta?
- Nu ..
- In regula. O sa cautam pe altcineva.
Imi venea sa plang de prostia de care dadeam dovada. Cum e posibil sa imi fie frica de asa ceva? Pentru altii nu e mare chestie, dar pentru mine cand sunt acolo sus .. simt ca ma inghite pamantul cu totul.
- Nu, asteptati! Lasati-ma sa vorbesc 2 minute cu ea. Atat.
- Foarte bine. N-avem ce pierde.
Diego s-a apropiat si m-a luat de maini.
- Nu incerca. Nu pot si gata.
- Tu ai spus ca nimic nu sta in calea viselor tale. Nu se intampla nimic, iti promit. Sunt chiar aici sa te prind.
- Dar ..
- Hei, sunt chiar aici ! spune iar mana sa imi mangaie obrazul.
I-am zambit si am oftat. Nu puteam sa cred ca spun asta.
- Domnule Ryan, dubla 2 va rog!
M-am intors de unde plecasem si am reinceput scena. A decurs la fel de bine si m-am vazut inapoi in copac. Mi-a fost facut semnul si l-am privit pe Diego care mi-a facut cu ochiul.
" Hai Raven! Dai dovada de o gaina batrana si bleaga. Pana si alea pot sari din copaci".
M-am desprins de creanga si am simtit cum funiile m-au sustinut, iar in mai putin de 2 secunde, genunchiul meu a atins pamantul exact ca in scenariu. Am ridicat capul si mi-am spus ultima replica.
- Taiati! Perfect. Nu puteai sa faci asta din prima?
- Ma scuzati.
Domnul Ryan a plecat inapoi spre platou, iar eu in momentul in care m-am ridicat mi-au tremurat genunchii atat de tare incat m-am clatinat.
- Wow .. esti bine? spune Diego care ma prinde de cot.
- Mi-a fost atat de frica, incat am crezut ca o sa ud costumul asta smecher si scump.
- A fost nemaipomenit. Esti facuta pentru asa ceva Raven.
- Mai vedem noi cand ajungem la elicoptere.
A inceput sa rada, dupa care ne-am indreptat si noi inapoi pe platou pentru a continua sa lucram.
*Cand am ajuns acasa, era trecut de ora noua seara si simteam ca mai am un suflu si ma voi descompune in zeci de bucatele. Eram atat de obosita incat as fi mers in patru labe. Aveam vreo doua vanatai pe coate si genunchi, iar parul care statea splendid la inceputul filmarilor ,statea acum in toate partile.
- Raven, scumpo mi-a fost atat de dor de tine!
Nici nu stiam cine m-a luat in brate pana cand i-am vazut ochii aceia caldurosi.
- Si mie mama. Cum se simte bunica?
- E mult mai bine acum. Abia asteapta sa te vada.
- Raveeeen! A fost atat de marfa! M-am catarat peste tot si m-am jucat de-a Batman cu bunicul, spune Erik sarind scarile de la etaj.
- Bravo pustiule. Eu sunt cam obosita. Vreau doar sa dorm.
- Tatal tau vrea sa iti vorbeasca. E in camera. Spunea ceva de proiectul domnului Ryan, nu prea stiu la ce se refera.
Perfect! La ce starea aveam, exact de o morala mai aveam nevoie. Totusi am urcat si m-am dus in camera la el, unde citea o carte.
- Hei batrane. Ai vrut sa iti vezi copilul preferat?
- Tu si cand cazi din picioare ai glumele la tine?
- Da. Le tin in buzunarul de la spate.
- Ia spune. Cum a fost iubito?
- Super! Mi-a placut la nebunie si..
- Te-au omorat, nu-i asa?
- Cu totul! spun si ma las sa cad pe pat. Am vanatai peste tot, am fugit toata padurea si am sarit cat n-am sarit toata copilaria mea.
- Si te mai duci?
- Nu incape in indoiala tata. E visul meu. Poate sa ma sfasie, tot nu renunt.
- Asta e fata mea. Sunt atat de mandru de tine.
- Multumesc. Acum te superi? Vreau doar sa fac un dus si sa dorm.
- Nu doar ca.. eu voi pleca Raven.
M-am intors ca arsa spre el si l-am privit incruntata.
- Cum adica pleci?
- O sa ma intorc inapoi la slujba mea iubito.
- Dar, dar ai 41 !
- Insa nu ma opreste sa imi tin visul pe picioare.
- Sa fii spion si sa iti risti viata printre grupuri suspecte, nu e un vis!
- Vorbesti de parca nu m-ai cunoaste.
- Sa vedem cat te cunosc! In armata ai avut accident. Dupa ce ti-ai revenit, intr-una din misiuni ai fost impuscat in umar. La urmatoarea erai cat pe ce sa iti rupi piciorul si nu mai vorbesc de cate ori ai fost ostatic, cica sub acoperire. Asta ti se pare tie normal?
- Am trecut peste toatea astea deci, va fi bine.
- Foarte bine, fa ce vrei!
M-a strigat dar nu m-am mai intors. Doar am inchis usa in urma mea.
Apa calda imi relaxa fiecare muschi, si facea ca fiecare vanataie sa se zbata. Am inchis ochii usor si aproape m-a cuprins somnul cand telefonul m-a facut sa tresar.
- Alo?
- Hei Wo ..
- Ce vrei?
- Te rog iarta-ma. Iti jur ca nu am vrut sa fac asta, doar ca m-am speriat.
- Te-ai speriat? E cea mai penibila scuza pe care am auzit-o !
- Sunt in oras Wo. M-am intors si vreau sa te vad.
- E bine sa ai vointa, dar mai bine o folosesti in alte scopuri.
- Nu fi asa. Am nevoie sa ma ierti.
- Nu pot sa fac asta James! Nu poti pleca fara niciun motiv, si sa te intorci cu o scuza. Nu merge cu mine. Lasa-ma in pace.
- Nu inchide. Da-mi macar o sansa!
- Ai avut asa ceva cand te-am ales pe tine .. si am pierdut tot.
Mi-am inchis mobilul sa nu ma mai sune si am iesit de la baie. M-am pus in pat iar in timp ce somnul punea stapanire pe mine, mi-am auzit constiinta cum ma intreaba "Ce se intampla cu tine Raven? Trebuie sa iti revii", desi stiam ca asta nu mai era posibil de mult.
Urmatoarea zi m-am trezit atat de tarziu, incat m-am luat doar un mar de la bucatarie si am iesit in fuga. Chiar daca nu mai eram impreuna, Diego ma astepta in fata, insa in loc sa tip, doar i-am zambit si i-am facut semn sa mergem. Intrata pe poarta liceului, Bella a aparut de nicaieri si s-a sprijinit de umarul lui. Am simtit cum iau foc si m-am pozitionat in fata lui exact ca intr-o bataie de strada.
- Jos labele de scarba de pe el!
- O sa ii permiti sa imi vorbeasca asa?
- Pleaca Bella ..
- Esti un netrebnic! Mereu te joci asa cu mine.
- Pentru ca nu dai dovada de altceva.
S-a retras si l-am vazut pe Diego cum imi zambeste si pana la urma nu s-a mai putut abtine.
- Ala a fost cumva un act de gelozie?
- Taci si nu-ti forta norocul.
Dupa ce primele zile de scoala au fost suspendate, ma bucuram ca m-am intors. Am vorbit cu Diego despre film si am pus foarte multe detalii la punct. Aveam filmari dupa scoala si abia mai puteam astepta.
Am pornit spre sala de teatru, unde domnul Sheep ne astepta pe toti. Chiar daca aveam unul din cele mai mari proiecte pe umeri, nu puteam sa renunt la piesa de teatru a scolii.
- Veniti copii! Am sa va dau o veste minunata. Am bagat cateva din dosarele voastre la o scoala de arte din New York, iar cativa dintre voi au fost acceptati.
Gura mi s-a deschis din reflex si chiar am tipat odata cu ceilalti colegi. New York ?! A spus chiar New York?! Adica marele oras?
- Au fost acceptate doar trei persoane. William, Sarah si .. Raven.
- Ce?
- Ai fost acceptat Raven! Acum visul tau a luat amploare.
- Voi pleca la New York?
- Ce ai spus Raven?
M-am intors pe calcaie, iar Diego statea in tocul usii. Ochii sai erau mici si ma privea incruntat cu maxilarul inclestat. L-am privit si nu aveam tupeu sa spun ceva, asa ca el doar a pufnit dezamagit si a iesit.
- Diego, asteapta!
Am iesit in viteza dupa el. "Abia te-am castigat inapoi. Nu o sa te pierd din nou".