Nu am fost niciodată prinsă cu un băiat în adolescență pentru că nu-i aduceam acasă, dar nici în cele mai groaznice coșmaruri nu îmi imaginam că aveam să fiu prinsă în propria casă cu un bărbat!
Nici nu pot cuprinde cu minte cât de jenantă eram în momentul acesta care parcă se tot întindea și întindea, ca un elastic, așteptând momentul când acesta avea să se rupă. Nu cred că era cazul să explic nimănui ce făceam pe canapea, era destul de clar, dar trebuia să explic totuși cine era Radu.
Când spun că nu mă prinseseră cu un băiat în adolescenta, asta se întâmplase pentru că eram foarte atentă când erau părinții mei acasă. Niciodată, dar niciodată nu le-am prezentat un băiat de care-mi plăcea. De ce? Ei bine, atunci când încă nu știam cum funcționează lucrurile și când îi spuneam mamei de un băiat anume, acela brusc nu mai vorbea cu mine. Nu, nu era că și cum dispărea, doar nu eram mafia, doar că pur și simplu mă ignora sau se prefăcea că nu exist.
După ceva timp am făcut conexiunea și am încetat să mai spun părinților de anumiți băieți. Știam foarte bine ce se voia de la mine, căsătorie, apoi copii. Din nou, nu făceam parte din mafie și nu trăiam fizic în secolele trecute, dar la naiba dacă în practica, acolo eram.
Nimeni nu era bun pentru mine, decât cel ales de părinți. Nu de puține ori am trecut prin situații de-a dreptul penibile în încercarea lor de a mă ,,cupla'' cu cel considerat de ei potrivit. Nu conta că el nici în clin, nici în mânecă, nu voia să aibă de-a face cu mine sau că avea deja prietenă, mamele vorbeau , tații se puneau de acord, de parcă eram doar o tranzacție pentru ei, noi fiind bunurile de schimb.
Îmi amintesc și acum încercările eșuate ale lor de a ne despărți, când am început să mă văd cu Marius, mai mult decât prieteni. Aproape reușiseră într-o zi, la început de tot, când nu știam cu ce se mănâncă o relație. Eram mici și tranziția de la prieteni la iubiți, a fost oarecum, lină exceptând momentul acela ciudat. Ieșisem amândoi în parc, lucru normal pentru noi până atunci, iar Marius se întrebase cum ar fi să fim iubiți, un soi de simulare. Aveam șaisprezece ani, țineți minte! Abia de vreun an jumătate încetasem să mă mai joc cu păpușile, iar el încă se juca Dota. Eram niște copii, așa că în ziua aia am decis să încercăm, să vedem cum ar fi, nu că ar fi fost o diferență prea mare de ce făcuserăm până atunci, în plus ar fi fost săruturile și afecțiunea mai fățișă.
Naivă, le-am spus părinților de noul status dintre noi, când am ajuns acasă, și la fel de naivă am fost să cred că ei o să permită așa ceva. Peste o săptămână, Marius și părinții lui s-au mutat în Otopeni, iar relația noastră aproape se destrămase, cel puțin cea romantică. Tot în acea săptămână, la o petrecere organizată de ei, mi-au făcut cunoștință cu băiatul prietenilor lor, Sorin. Pe sistemul, v-ați cunoscut, acum sunteți împreună.
M-am cutremurat, la gândul că același lucru s-a putea întâmpla și acum, dar văzându-l pe Radu cum se ridică în picioare și se postează în față tatei cu mâna întinsă, mi-am dat seama că el nu avea să renunțe ușor, nu avea să se lase cumpărat. Dar în același timp, priveam și prin ochii tatei și știam că își formase deja o părere. Tatuat, bărbat și neaprobat de el, în special tatuat, nu avea ce să caute în viața mea.
Îi cunoșteam foarte bine prejudecățile și conceptele, iar stereotipul din fața lui, din punctul lui de vedere, se afla doar într-un loc, din diverse motive ilegale.
-Bună seara domnule, mă numesc Radu Adam, încântat de cunoștință, l-am auzit pe Radu spunând calm pe sine, în timp ce eu, m-am ridicat de pe canapea, oftând, pregătindu-mă pentru ce avea să urmeze.
-Nu este deloc bună, tinere, a zis tata, ignorând complet mâna întinsă și uitându-se la mine. Așa te-am educat noi? Ce ți-a lipsit vreodată? Ai avut tot ce ai vrut, te-am lăsat să faci totul de capul tău și cu din ăștia te înhaimi?a răbufnit, văzând cum îi pulsează o venă la gât. De ce ne faci asta?
-George, nu cred că...
-Taci, Adela, nu vezi ce ne face fata ta? Ce urmează, droguri? Tatuaje? După ajunge la colțul străzii?a continuat, ignorând total, lacrimile care se acumulau în ochii mei și schimbarea din postura lui Radu.
Ohh, tata sărea direct la jugulară. Și ca totul să pună capac, ușa de la intrare s-a deschid din nou, vocea prieteni mele auzindu-se în liniștea care se lăsase după tirada tatei.
-Fato, sper că nu ești în vreo poziție compromițătoare cu Radu pentru că vreau să îi văd și eu pu.. Oh, la dracu!
Oh, da, poți să o spui din nou!
-Vin altă dată....
-Nu Sandra, intră, intră, vreau să știu de când îmi ascundeți amândouă treaba asta, a întrerupt-o tata, cu privirea plină de scârbă pe Radu.
-Tată, ce ar fi dacă ne-am calmă și am vorbi ca niște oameni raționali, am încercat să calmez spiritele, o să comand repede ceva de mâncare și o să îl cunoașteți mai bine pe...
-Ce să cunosc? Am văzut deja ce trebuia să văd. Golanul asta crede că poate să vină pe lângă tine și să te folosească, cine știe poate are de gând să-ți vândă niște droguri sau să te traficheze...
-Tată!am exclamat, uitându-mă cu coada ochiului la Radu, care stătea impasiv cu mâinile în buzunare. Încetează, te rog, luați loc, am zis, luându-l de mâna pe Radu și trăgându-l afară din sufragerie, Sandra comandă dracu ceva, orice, am șoptit către prietena mea când am trecut pe lângă ea.
Oh, voiam să mă trăznească acum un fulger, să mă facă scrum și să mă ia vântul! Trebuia să-l fi avertizat pe Radu despre tata, dar cun aduci în discuție că părintele tău este discriminant și are niște concepte învechite?
Am închis ușa dormitorului, am aprins lumina, m-am sprijinit de ușă și m-am uitat la Radu. Înțelegeam ce vedea tata, brațe tatuate, blugi negri, tricou negru, fața acoperită de puțină barbă, stereotipul băiatului rău.
-Deci ei sunt părinții tăi, a zis calm, privindu-mă în ochi.
-Îmi pare așa de rău, am apucat să zic, lacrimile evadând în sfârșit, inundându-mi obrajii.
-Iubito, nu plânge, nu este vina ta, a spus, luându-mă în brațe și strângându-mă la pieptul lui.
-Cuvintele....
-Nu suntem greșelile părinților noștri și nici nu suntem responsabili pentru ce scot pe gură. Dacă tatăl tău mă vede ca pe un golan, este dreptul lui. Nu contează părerea lui, mă doare fix în fund de ea, părerea ta este importantă și atât. Crezi că este primul sau ultimul care o să mă judece? Dacă m-aș fi lăsat doborât de părerile oamenilor, nu mai eram unde sunt, scumpo.
Am dat din cap, absorbind cuvintele lui și strângându-l la rândul meu în brațe, mișcându-mi mâinile pe spatele lui.
-Nu am spus nimic mai devreme pentru că știam că o să degenereze discuția și aș vrea să ne înțelegem oarecum bine pentru că scumpo, nu mai scapi de mine, mi-a șoptit la ureche, făcându-mă să suspin și să curgă și mai multe lacrimi. Nu mai plânge, hai să ne întoarcem, nu crezi că ai lăsat-o pe Sandra singură în tranșee? a întrebat, eliberându-se din îmbrățișare, ridicându-mi bărbia astfel încât să-l pot privi în ochi.
-Se descurcă ea cu tata, am spus încet, ștergându-mi obrajii de lacrimi și oftând. Din nou, îmi cer scu..
-Nu trebuie să-ți ceri tu scuze, nu ai făcut nimic rău, Eva. Hai să mergem, poate o să o câștig pe mama ta, a glumit, făcându-mi cu ochiul.
-Baftă, am replicat, dându-mă la o parte să putem ieși din dormitor.
În sufragerie se mai liniștiseră apele, atât încât Sandra și mama asezaseră masa în mijlocul camerei, tata dăduse drumul la televizor aproape la maxim la un film vechi, iar eu eram un butoi de nervi, gata să explodeze.
L-am tras imediat de mâna pe Radu când am văzut că voia să se așeze pe fotoliul de lângă tata și l-am tras lângă mine, așezându-ne la masă.
-Am comandat un platou cald cu de toate, ajunge cam în patruzeci de minute, a zis Sandra, uitându-se în ochii mei de parcă și-ar cere scuze.
-Nu o să stăm până atunci, Sandra a intervenit tata, neluându-și ochii de la televizor. Nu ai ceva de băut, Eva sau îți comanzi și băuturile?a reproșat tata.
-Eva..a șoptit Radu, în urechea mea, dând să se ridice.
-Te rog, las-o așa, am șoptit la rândul meu, ridicându-mă și ducându-mă în bucătărie, cu mama și Sandra în urma mea.
Imediat cum a închis mama ușa, știam că urmează interogatoriu. M-am sprijinit de blatul de bucătărie, mi-am pus mâinile în sân și m-am uitat în ochii ei, așteptând tirada.
-De ce nu mi-ai spus că te vezi cu cineva? L-aș fi pregătit puțin pe taică-tu și unde l-ai întâlnit pe golanul ala? Sincer Eva, credeam că ai niște standarde.
-În primul rând nu știam că trebuie să vă anunț când abia încep să cunosc un tip, în al doilea rând Radu nu este un golan, el m-a scos din întunericul în care mă băgase Marius. Cred că asta spune multe despre standardele mele dacă am găsit un bărbat care mă vrea doar pe mine, fidel și care mă susține.
-Eva, dar el? a protestat mama, oftând, uitându-se când la Sandra, care venise lângă mine, când la mine. Fetelor, genul lui de bărbat nu aduce decât belele, ascultați la mine.
-Nu o să-i dai nici o șansă, nu? Nici tu și clar nici tata, am spus, simțind mâna Sandrei pe umărul meu.
-Bărbații ca el nu merită nici o șansă, crede-mă, imediat ce i-o oferi, o să profite de tine și o să rămai singură. Sigur a aflat că ești o femeie de succes și că ai o avere frumușică.Uite, Gina, prietena mea, are un băiat, e avocat și e singur, are doi copii din altă căsnicie, dar acum e singur. Nu vrei să-ți fac rost de numărul lui?
-Deci nu contează că bărbatul ăsta mă face fericită, nu?am spus cât de calmă am putut.
- Cât te poate face fericită, Eva? Bărbații că el...
-Am înțeles mama, am întrerupt-o, dând din cap. Hai să ne întoarcem în sufragerie, vrei?
-Nu am terminat de discutat, a zis, dând din deget la mine, așa cum o făcea în copilărie. Ce ai prin frigider să punem ceva pe masă până vine ce a comandat Sandra?a întrebat, întorcându-se și deschizând frigiderul, scoțând din el roșii, măsline, castraveți, brânză, șuncă, cașcaval și salam.
Mă reîntorsesem în anii 90' cumva și seara abia începuse!
Am luat câteva doze de suc și m-am întors în sufragerie, așteptându-mă să fiu întâmpinată de țipete, dar tata avea ochii prioniți în televizor, iar Radu în telefon, tasta probabil vreun mesaj de ajutor către vreunul din prietenii lui. Doamne, ajută-mă să trec și peste seara asta si promit că o să merg mai des la biserică!
Trăgând aer în piept, am pus o doză de suc pe măsuța dintre fotolii, astfel încât să ajungă la ea, iar restul le-am pus pe masă.
-Nu o desfaci?a întrebat tata, schimbând canalele la televizor, căutând probabil un meci.
Nedorind să isc și alta discuție, am desfăcut doza și i-am întins-o, luând-o repede din mână mea, apoi m-am dus lângă Radu care mă urmărea.
-Vrei să ți-o desfac și ție?am întrebat încet, luând două doze, pregătindu-mă să le desfac.
-Pot să o deschid și singur, scumpo, a răspuns, luând din mâna mea cutia și zâmbindu-mi scurt.
Imediat au venit și mama și Sandra cu trei platouri aranjate, fix ca atunci când îmi serbam ziua de naștere când eram în școala primară și un coș cu pâine.
S-au așezat și ele la masă, față în față cu noi, apoi a venit și tata, așezându-se în capul mesei, punând telecomanda pe masă și începând să mănânce.
Puteai să tai tensiunea cu cuțitul, dar am optat pentru vorbe.
-Cum a fost ziua ta mama? Clienți destui la salon?am întrebat sperând să mai destind atmosfera, dar nu era chip de așa ceva.
-A fost o zi bună până acum, Eva, a intervenit tata, uitându-se în sfârșit spre mine. Zi cu ce ți-am greșit de ne faci asta?
-Mă scuzați domnule, dar în loc să fiți fericit pentru că fiica dumneavoastră nu mai suferă după un nenorocit, că în sfârșit trăiește din nou, o atacați datorită mie? Dacă nu aș avea tatuaje, ați fi de acord? Sau care este problema cu mine?a intervenit Radu, luându-mi mâna pe care o pusesem pe piciorul lui și trântindu-o pe masă, înlănțuindu-ne degetele.
-Oh, la naiba, am auzit-o și pe Sandra, exclamând apreciativ.
-Totul, a răspuns, tata ridicându-se și începând să țipe. Nu am crescut o fata decentă și cu bun simț pentru un golan că tine! Cu tatuajele alea de pușcăriaș și cu barba aia jegoasă. Câți bani vrei să terminăm mai repede treaba?
-George, cred că...
-Tu să taci! Este numai vina ta că Eva nu a știut să-l țină pe Marius lângă ea!
-M-a înșelat! am țipat ridicându-mă și eu. Ce naiba e cu tine?
-Și care e problema? E bărbat, tot acasă s-ar fi întors. Crezi că el nu o să facă la fel?a continuat, arătând spre Radu.
-Cu tot respectul, domnule, înțeleg că nu mă placeți, dar nici măcar nu-mi dați șansă să mă cunoașteți! Vreau să clarific ceva și o să plec ca să nu provoc mai multe probleme, nu am nevoie de nici un ban de la dumneavoastră, nu i-aș atinge nici cu o unghie! Am proprii mei bani, poate mai mulți decât vă imaginați, dar asta nu e treaba dumneavoastră, iar faptul că o iubesc pe Eva mă împiedică să mai spun ceva, deși mă mănâncă limba, a spus întorcându-se spre mine, sărutându-mă scurt pe buze și plecând, închizând încet ușa de la intrare în urma lui.
-Oh, la dracu'!a exclamat Sandra.
Chiar așa, la dracu!