Antagonistul favorit

Preludiu

După câteva încercări eșuate, am reușit să mă eliberez din brațele lui, nu pentru că aveam o putere incredibilă, ci pentru că-mi permisese el și m-am postat cu mâinile în șolduri în fața lui.

-Radu, nu o să fac asta cu tine, de ce nu întelegi?am repetat pentru a nu știu câta oară.

-Și eu îți repet la fel, nu o să fie deloc cum crezi tu și o să realizezi asta doar participând, a replicat, ridicându-se la rândul lui, stând față în față, respirația lui contopindu-se cu a mea. De ce îți este teamă?a șoptit, lipindu-mă de pieptul lui și dându-mi capul pe spate cu mâna dreaptă, masându-mi ceafa ca mai devreme.

-Nu știu, am spus, privindu-l în ochii verzi. Doar că nu mă simt confortabil să mă uit la așa ceva cu tine, am șoptit, roșind.

-Vrei să-mi spui, că Evei Adam îi este jenă să vorbească cu o persoană, dar nu îi este puțin rușine obrazului că mă ispitește de când a pus piciorul în casa mea? Asta îmi spui? a întrebat, apăsându-și buzele între deschise peste ale mele, înnebunindu-mă total cu un gest aparent simplu, dar care pornise o avalanșă în mine.

Mi-am dus și eu mâinile în părul lui, strângând, mi-am deschis ușor buzele și le-am umezit cu limba, știind foarte bine că astfel le ating și pe ale lui. Un geamăt gros venit din gâtul lui a fost singurul avertisment înainte ca limba lui să plonjeze în gura mea, năucindu-mi simțurile.

Nu știu ce era cu mine, dar când eram în preajma lui, voiam să stau lipită de el, să-l ating și să-l ling, să-l gust.Oh doamne, dacă ar știi câte chestii se aflau în străfundurile mintii mele, ar rupe-o la fugă. Credea că îmi era jenă, oh, dacă ar știi adevăratul. Poate într-o zi, aveam să-i destăinui dorințele mele, dar momentan, nu se punea problema, nu era cazul.

Mâinile lui se mutaseră strategic pe șolduri, ridicând marginile maieului, până a trebuit să ne despărțim pentru a mi-l scoate de tot. Gâfâiam și simțeam cum îmi ia pielea foc, dar strecurându-mi mâinile sub tricoul lui, am realizat că și el era în același stadiu ca și mine și aruncand o privire mai jos, mi-a fost confirmată părerea.

-Jos, am șoptit, ridicând un centimetru din tricou, înainte să și-l scoată grăbit singur și să-l arunce la podea.

Apoi s-a așezat încet pe canapea, depărtându-și picioarele și ducându-și lent mâinile spre fermoar, în tot acest timp privirea lui fierbinte fiind pironită în a mea. Lingându-și buza de jos și-a desfăcut fermoarul, dar nu și-a dat jos pantalonii, ci și-a pus mainile pe pulpe, ridicând dintr-o sprânceană. Așteptând și provocându-mă să fac următoarea mișcare. Deci așa voia să o joace, fie!

M-am întors cu spatele la el și m-am aplecat lent, nu să fac vreo mișcare sexi, ci să împing măsuța mai spre stânga, spre ferestre, pentru a avea mai mult spațiu. Evident că metalul picioarelor mesei la frecarea cu lemnul podelei a scos un scârțâit ca din iad! La naiba! M-am întors cu fața spre el și am observat că abia se abținea să nu râdă, dar l-am făcut din nou atent, când mi-am dus mâinile la spate și rapid, mi-am desfăcut sutienul, aruncându-l spre el, nimerindu-l fix în cap, una din cupe acoperindu-i jumătate din față.

Rahat! Chiar așa stângace eram când venea vorba despre chestiile astea? Ce naiba, mai întâi masa, acum sutienul?

Am închis ochii jenantă și mai aveam puțin și-mi acopeream fața cu palmele, când vocea lui groasă mi-a oprit mișcările.

-Nu te opri acum, Eva, nu!

Am redeschis ochii pe rând, la timp să-l văd cum se freca prin blugi și așeza ușor sutienul lângă el. Sfinte! Aveam să mor!