Antagonistul favorit

Momentul adevărului

Restul zilei și implicit al nopții, a trecut ca un vis pentru mine, din care îmi amintesc doar cât am plâns și cât am vorbit cu Radu.

Îi mai povestisem eu câte ceva, la insistențele lui, dar nu în profunzime. Nu aveam cum să-i spun că am fost o femeie slabă, ușor de manipulat, nu aveam cum, îmi era jenă de ce devenisem.

A comandat niște paste pentru amândoi pe care le-am mâncat în pat, la insistențele lui. Stăteam față în față, cu picioarele încrucișate și nu-mi puteam da seama cum naiba încă își bate capul cu mine. Da, da, bipolara Eva se întorcea! Am spus că ne dam o șansă, dar asta nu însemna că nu aveam să mă îndoiesc și întreb cât naiba o avea să îmi înghită toanele.

Mă uitam cum încearcă efectiv să mă aline și să lipească bucăți din sufletul meu distrus și știam că în interiorul meu, creștea un sentiment puternic pe care încercam să-l înăbuș. Nu era momentul acum!

După ce am mâncat, a plecat pentru câteva minute la el acasă să se schimbe, cu promisiunea că se întoarce curând. Profitând de momentul de singurătate, am sunat-o pe Sandra și i-am povestit tot ce se întâmplase pe timpul zilei și după.

-Eva, îți zic de pe acum, bărbatul ăsta este perfect pentru tine, nu încerca să faci vreo schemă de a ta, să te convingi că nu-l meriți și să-i dai papucii pentru că o vin peste tine și o să te bat, mă auzi?

-Da, am mormăit, mușcându-mi o pieliță de la un deget. Poți te rog să-mi aduci și mie rochia mâine dimineață?am rugat-o sperând că o să lase subiectul Radu în pace.

-Distragi atenția de la subiectul care nu-ți place, clasic Eva, clasic, dar de data asta te iert și da, o să trec mâine să-ți aduc rochia, care apropo este superbă, arată mult mai bine decât pe site și o să îți vină că turnată.

-Mulțumesc Sandra, ești o prietenă bună, am spus, oftând, auzind ușa deschizându-se și pașii lui înaintând spre dormitor.

-Nu-i problemă, doar suntem cele mai bune prietene, a răspuns chicotind.

Am închis apelul cu ea după câteva clipe, apoi am dus farfuriile goale la bucatarie, încercând să nu mă las distrasă de Radu.

Cel pe care abia îl întâlnisem versus cel de acum, mi se păreau la kilometrii depărtare. Privirea dură și atitudinea arogantă au fost înlocuite cu blândețe și răbdare, fix ce-mi trebuia mie. Trăgeam cu ochiul la el, în timp ce spălăm vasele. Stătea sprijinit de tocul ușii, cu mâinile încrucișate peste piept, analizându-mă la rândul lui. Era îmbrăcat doar în niște pantaloni de trening gri, care atârnau destul de lejer pe el, cu pieptul gol la vedere.Era al meu, dar pentru cât timp?

După ce am aranjat vasele în dulap, ne-am dus în pat, unde m-a ținut în brațe și m-a ascultat, mi-a șters lacrimile când am început să vorbesc despre cum eram înainte, ca mai apoi să mă aline și într-un final să adormim îmbrățișăți.

A doua zi, m-am trezit pe la opt cu o durere oribilă de cap de la plâns și cu cearcăne adânci. Superb, fix ce aveam nevoie în ziua cu nunta. M-am descolăcit din brațele lui Radu, m-am dus la baie să-mi fac rutina de dimineață, apoi m-am dus la bucatarie să fac cafea și micul dejun.

Era în regulă, mai aveam doisprezece ore până la nuntă și trebuia să găsesc pe cineva să mă machieze și coafeze la urgență. În toată nebunia de săptămâna trecută, uitasem să-mi fac programare la un salon și voiam să arăt bestial.

I-am auzit pașii înainte să intre în bucătărie, să mă ia în brate de la spate și să-mi sărute gâtul, lipindu-se cu tot corpul de al meu.