Antagonistul favorit

Clipe tensionante

Drumul spre casă l-a parcurs o porțiune în liniste, doar din partea mea pentru că Radu tot încerca să mă atragă în discuții, iar eu nu cooperam, în schimb mă tot holbam la buchetul pe care-l lăsasem pe bord.

Simțeam că universul își bate joc de mine. Care erau șansele să îl prind, chiar și indirect?

Nu pot spune că îmi displace acest obicei, în sine, ci toată bătaia de a-l prinde, de parcă prinderea lui îți aducea automat și nunta.

Îi dădusem un scurt mesaj Sandrei în care-i trimisese doar poza buchetului, dar nu primisem un răspuns. Era și normal, la ora asta dormea toată lumea, având în vedere că mâine era luni.

Mi-am lăsat capul pe tetieră și l-am întors spre Radu, privindu-l cum conduce și încropind un plan pentru a-l pedepsi pentru buchet. O idee nebunească mi-a venit în minte și cu lentoare, mi-am pus palmele pe pulpe, apoi am început să strâng materialul rochiei în pumni, aducându-l din ce în ce mai sus pe picioare, în tot acest timp, privindu-i profilul.

-Nu face asta, a zis brusc, strângând cu putere volanul, neluându-și ochii de la drum.

-Ce să nu fac?am întrebat inocentă, udându-mi buzele cu vârful limbii.

-Știi foarte bine, a spus, uitându-se rapid la picioarele mele dezgolite, schimbând brusc viteza și lăsându-și mâna pe schimbător.

-Tu vezi-ți de drum, l-am certat, ducându-mi mâna spre a lui și trasând cu degetul cerculețe pe pielea lui.

-Să-mi bag, a înjurat, semnalizând brusc spre dreapta spre un refugiu, oprind imediat, apoi întorcându-se spre mine.

Cu o viteză uluitoare, mi-a desfăcut centura mea apoi pe a lui, și-a tras scaunul în spate, apoi m-a ridicat peste schimbător, așezându-mă peste el, ridicându-mi poalele rochiei până la talie. I-am cuprins obrajii și am trecut la acțiune. L-am sărutat tot la fel de adânc și de fierbinte precum o făcea el de fiecare dată când iniția sărutul. Mi-a răspuns gemând, sunet pe care l-am resimțit în tot corpul. A deschis imediat gura și mi-a înclinat capul într-o parte, preluând controlul. Mi-am trecut degetele prin părul lui, începând să mă mișc deasupra lui . Mâinile lui s-au strecurat pe spatele meu gol, apoi din ce în ce mai jos. M-a apucat strâns de fund, făcându-mă să gem și să-mi dau capul pe spate. În secunda următoare buzele lui au fost pe gâtul meu, sărutând și sugând, în timp ce mâinile lui începuseră să mă miște în poala lui.

Am mișcat din șolduri apăsându-mă peste el și am fost imediat recompensată de o explozie de plăcere, materialul pantalonilor neascunzând aproape deloc excitarea lui. L-am tras de păr până și-a sprijinit capul de tetieră, apoi mi-am rezemat fruntea de a lui, privindu-l în ochi.

-Mă scoți din minți, Eva, a zis cu o voce răgușită.

Tocmai deschideam gura să-i răspund că sentimentul este reciproc când privirea mi-a fugit spre lunetă, la timp să văd cum s-a apropiat o altă mașină, apoi opreste, una cu lumini roșii și albastre pornite.

-Rahat, am țipat, încercând panicată să mă mut pe scaunul meu.

-Nu te speria, mi-a zis calm Radu, așezându-mă pur și simplu pe scaunul din dreapta și trăgându-și scaunul la loc. Așează-ți capul între picioare, ca și cum ți-ar veni să vomiți și ia-te după mine, bine?

-Poftim?am exclamat, speriată, văzând în oglindă cum se dă un polițist jos și vine spre noi.

-Așează-te mai repede, a repetat calm, apăsând un buton de pe volan, care deschidea geamul de pe partea mea.

Am făcut cum mi-a spus, deși îmi venea din nou să-l pocnesc. Cum naiba de era așa de calm, când eu mai aveam puțin și explodam de frustrare? Cum a putut să treacă de la excitare, la calm atât de rapid?