Antagonistul favorit

Femeile sexy se pricep și la fotbal

Am înghețat și pentru o nenorocită de secundă mi-am permis să simt, m-am lăsat purtată de valul acesta nebunesc.

Trecuse prea mult timp de când lăsasem un bărbat să se apropie atât de mult de mine, la propriu și la figurat și în ciuda șocului gestului său,  ardeam.

Palma lui îmi înclina ușor obrazul și îl ținea cu blândețe, în timp ce mâna stânga îmi strângea șoldul de parcă nu mai voia să-mi dea drumul niciodată. 

Buzele lui erau ferme peste ale mele și necruțătoare, de parcă mă pedepsea. Limba caldă o mângâia pe a mea, făcându-mă să mă lipesc cu tot corpul de el lui și să-mi ancorez mâinile în părul lui, trăgând-i capul pe spate, dezlipindu-ne astfel buzele.

- Dacă mai faci vreodată asta, îți sparg nasul, am spus, respirând sacadat pe buzele lui.

-Nu pare că vrei să-mi spargi nasul, din potrivă, a replicat, mutându-și mâna de pe șold pe fund, iar cea de pe obraz pe spate.

-Radu, nu vreau asta, am spus oftând, dându-i drumul și încercând să mă îndepărtez de el, dar mâinile lui s-au încordat în jurul meu, lipindu-mă iar de el.

-Nu-ți cer nimic, Eva, a spus, lăsându-și capul în jos, apoi sprijinindu-l de umărul meu, cu gura lipită de urechea mea. Nu poți cataloga toți bărbații în baza unuia care te-a rănit, nu toți suntem așa.

Avea dreptate, oh, câtă dreptate avea, doar că ceva mă oprea, ceva îmi spunea să nu mă arunc din nou cu capul înainte, fără măcar să testez terenul așa cum trebuie.

Ha, ai văzut unde te-a dus testatul pe o perioadă lungă!

-Pot să-ți aud sinapsele cum sfârâie, te gândești că nu vrei să mai suferi și nu știi dacă chiar se merită încercarea, am dreptate, a șoptit, făcându-mi pielea de găină.

-Ai zis că nu citești gânduri, am șoptit la rândul meu, lăsându-mi capul pe umărul lui, imitând-i gestul. Radu, serios acum, ceea ce am trăit, m-a distrus sufletește și psihic și nu știu dacă mai pot trece prin așa ceva, nu cred că mai sunt capabilă să mă ridic a doua oară..

-Eva, ce zici dacă te duc la muncă, apoi mă ocup de mașina ta și o luam o zi pe rând. Nu ți-am cerut luna de pe cer, doar să mă lași să fiu în preajma ta, a propus, liniștit.

-La dracu, am înjurat, aducându-mi aminte cât este ceasul, m-am smucit din îmbrățișare, m-am răsucit spre dreapta, deschizând ușa șifonierului, lovindu-l astfel peste picior.

-Ăsta este un nu? a întrebat, făcând un pas în spate și mușcând-și buza de jos.

-Ăsta este un mare o să întârzii la muncă dacă nu mă pornesc acum, am bombănit luându-mi la repezeala o fustă, o cămașă subțire, chiloți și sutien, apoi ducându-mă grăbită în baie. Ai opt minute să-ți iei cheile de la mașină și să faci ce mai faci, dacă nu te găsesc în mașină și pregătit de condus cu viteză, îți sparg nasul! am țipat spre el, înainte să trântesc ușa de la baie.

-Așa l-ai forțat și pe Adam să muște din măr, l-ai amenințat că-i spargi nasul dacă nu o face? am auzit tonul lui amuzat, aproape de ușă.

-Adam a fost un prost, am țipat, în timp ce trageam pe mine fusta bleumarin, cu cel mai talâmb zâmbet pe față, cu tine însă cred că o să am de furcă.

Îmi încheiam ultimul nasture de la cămașa albă cu buburuze roșii, când i-am auzit replica. La naiba, crezusem că plecase deja!

-Senzația e reciprocă, a spus, semn că nu se mișcase din hol.

-Tu chiar vrei să-ți arat cum se sare la cap în Premier League, nu? am întrebat, deschizând ușa, luându-l prin surprindere.

Mă uitam amuzata la el cum rămăsese în mijlocul holului, holbându-se șocat la mine. Ha, deci încă mai aveam talentul să le închid gura, bine de știu!

-Hai, închide gura și joc de glezne, mai ai patru minute, i-am zis, trecând pe lângă el, făcându-i cu ochiul și ducându-mă spre holul de la intrare.

M-am așezat cu băncuța din hol, apoi am deschis pantofarul, alegandu-mi o pereche de sandale negre cu puțin toc. Încă nu-mi făcusem nimic la păr și nu mă machiasem, dar aveam timp berechet în mașină, dacă îl făceam pe Radu să se urnească din loc.

M-am ridicat când îmi închisesem și ultima bretea de la sandale, dând nas în nas cu el.

-Radu, ți s-a prăjit creierul...

Mâinile lui puternice s-au lipit de obrajii mei și m-au tras rapid spre gura lui. Nu știu de unde pornise totul, dar nu aveam să mai stau ca o momâie. Mi-am pus mâinile pe antebrațele lui, urcând încet. Tocurile îmi dăduseră un mic avantaj, micșorând diferența de înălțime dintre noi, astfel reușind să ajung la același nivel cu el.

Gura lui era lacomă, dar a mea era și mai și, ne-am luptat unul cu celălalt care avea să îl devoreze pe celălalt mai repede. M-am deschis în fața lui și am dat naibii totul. Simțeam că fiecare fibră din corp s-a trezit la viață, vibram, efectiv vibram de la atinegerea limbii lui de a mea, de la mâna care și-o mutase pe ceafa mea și mă ținea strâns lipită de fața lui, de la pieptul lui lipit de al meu, de la el, punct.

Mi-am dezlipit cu zgomot buzele de ale lui pentru a trage o gură de aer. Gâfâiam, dar nu-mi păsa pentru că deschizând ochii și privind în ai lui, am regăsit aceeași furtună același zumzet care mă cuprinsese și pe mine.

-Spune-mi că replicile alea nu sunt doar replici și știi despre ce vorbești, a spus, sfredelindu-mă cu privirea. Și sexy și să știi despre fotbal...

-Aw, drăguț din partea ta să crezi că femeile nu știu despre fotbal, am zis în glumă, dar oricât de mult vreau să repetăm faza de mai devreme, chiar o să întârzii dacă nu plecăm acum.

-Mă duc să iau cheile, tu du-te la mașină, vin într-un minut, a zis, sărutându-mă în grabă, apoi plecând de lângă mine și din apartament.

Trăgând puternic aer în piept, mi-am luat geanta, dar nu și telefonul. M-am dus repede în dormitor, am luat telefonul de pe noptieră și am tras cu ochiul la ceas. Abia mi-am reținut înjurătura când am văzut că eram cu câteva minute în întârziere.

Aveam să dau vina pe trafic, toți colegii se plângeau de el și aveam să folosesc și eu scuza asta. De fiecare dată când auzeam  pe cineva că se plânge de trafic, îmi ziceam în gând că putea pur și simplu să plece mai devreme, dar de azi, nu aveam să mai gândesc așa, de azi, traficul era de vină.

Încuind apartamentul și mai apoi coborând spre parcare, mă gândeam că era timpul să-mi schimb gândirea cu care mă lăsase Marius. Învățasem  să nu îmi fac speranțe, ca mai apoi să nu am deziluzii, dar când viața îți dădea o pasă bună, trebuia să profiți și să înscrii.