Antagonistul favorit

Și femeile pot înjura

Restul săptămânii s-a scurs fără incidente majore, bine, exceptând locul de parcare care îmi era uzurpat de noul vecin. Muream de curiozitate să aflu cine era și ce făcea, dar a naibii să fiu dacă aveam să-l mai bag în seamă. Începeam să devin ce uram cel mai mult, baba aceea bagacioasă și curioasă care vrea să știe ea tot ce mișcă în bloc.
Povestindu-i prietenei mele cele mai bune antipatia față de noul vecin, puteam auzi în vocea ei, sclipirea unui plan de a mă băga în seamă cu el. De cele mai multe ori, conversațiile noastre erau despre cum bărbații sunt niște ființe de care nu avem neapărat nevoie, dar totuși ne legam la cap cu ei. Până când o viață liniștită? Dar, existau și momente când mințile noastre se îndreptau unde voiau mamele și toate femeile din familiile noastre, căsătoria. Nu eram împotriva ei, să nu mă înțelegeți greșit, doar că funcționam pe sistemul, mai bine să sufli de zece ori în iaurt, decât să te arzi o dată și bine. Iar când i-am spus despre pățania cu locul de parcare, am avut instantaneu, una din acele discuții. Conform ei, aveam să mă îndrăgostesc nebunește de el, clișeu pe care încercam să-l evit. Nu că aș avea ceva împotriva cuplurilor formate astfel, doar că nu era de mine. Mă arsesem de prea multe ori ca să mai las un bărbat să-mi facă ferfeliță sufletul.

Deși Sandra era în totalitate de acord cu mine, de data aceasta, intuiția îi spunea că ar trebui să mă las purtată de vânt și să văd unde mă duce momentul.

-Tu te auzi, Sandra? Tocmai ce ți-am zis că am vorbit cu el o singură dată, atunci când m-am luat de el, am spus calmă, în timp ce așteptam ca semaforul să se facă verde.

-Nu contează, i-am auzit vocea prin boxele mașinii, tocmai de aceea trebuie să găsești motive de discuție, așa ca între vecini. Nu tu spuneai că te înțelegi cu toți? Că sunteți o mare familie? Dacă eu îți spun că a venit vremea să te mai relaxezi, înseamnă că așa e, doar știi că sunt în asentimentul tău când vine vorba de relații, a spus, auzind pe fundal rotațiile mașinii ei de spălat.

-Cred că de data asta nu ne înțelegem, i-am repetat a doua oară. Nu vreau să am nimic de-a face cu el. Am impresia că vorbim despre lucruri total diferite, am zis, pornind de la semafor.

-Eva, doar am sugerat să te împrietenești platonic cu el, nu să i te oferi pe tavă, a mormăit, semn că mesteca ceva.

-Nici nu știu de ce am adus asta în discuție, adică omul mi-a luat locul de parcare și atât, nu e ca și...

M-am oprit din vorbit și mai să pun o frână când din speaker se auzea cum se îneacă Sandra. Începuse să tușească, să șuiere și să tragă anevoios aer pe gură.

-Sandra, ce dracu', nu muri cu mine la telefon, am țipat, semnalizând spre intrarea în complex.

După câteva minute de tușit încontinuu, șuierat și înjurături, am auzit și vocea Sandei, ce-i drept mai răgușită.

-Să-mi bag pula, Eva, credeam că mor, a zis, tușind încetișor. Îmi luasem să mănânc o banană și cred că s-a dus pe partea cealaltă. Asta îmi trebuie când aleg fructele în detrimentul cremșnitului. Este ultima data când fac greșeala asta.

-Parcă încercai să nu mai înjuri?am întrebat, cu zâmbetul pe buze, intrând pe strada mea. Ce s-a întâmplat cu planul tău de a scăpa de limbajul de cartier?

-Am crescut în Giulești, chiar lângă stadion, doar nu te aștepți ca într-o lună să scap de 25 de ani de auzit tot felul de înjurături, a spus. În plus, și femeile au dreptul să înjure..

- Știu și eu, dacă... Oh, să-mi bag pula! am înjurat cu voce tare, uitând complet ca aveam geamul deschis.

-Râde ciob de oală spartă, am auzit-o râzând.

-Te sun eu, am zis, simțind cum începe să mi se urce sângele la cap.

Am oprit mașina fix în dreptul intrării și m-am dat jos la timp să-l prind pe vecin cum ajuta o doamnă să se dea jos din mașina parcată pe ultimul loc din rând, unde ar fi trebuit să parchez eu. Fiind vineri seară și oră la care toată lumea era acasă, toate locurile erau ocupate. Nesuferitul își pusese mașina chiar pe primul loc, iar pe ultimul o lăsase pe femeia cu care venea la braț pe alee.

Uitând complet de orice inhibiție și bun simț, l-am atacat înainte să ajungă în fața mea.

-Am acceptat, printr-o minune că ai parcat în locul meu, dar să-ți aduci femeile aici și să le oferi locul destinat locatarilor este deja prea mult, m-am rățoit la el. Vreau în clipa asta să eliberezi un loc de parcare, altfel anunț administrația!

-Așa sunt toate vecinele tale? am auzit-o pe femeia brunetă întrebând amuzată.

-Nu toate, doar cele nemăritate, a replicat, răutăcios, dându-i drumul la braț și postând-se în fața mea, încrucișându-și bratele peste piept. Care e problema ta?

-A mea? am întrebat, indignată. Toată săptămâna mi-ai fost un ghimpe în coaste, am zis, deși nu era adevărat, există niște reguli de conduită și bun simț pe care toți trebuie să le respectăm, aparent pe tine nu te-a învățat nimeni că prima impresie pe care o lași într-un loc nou este cea mai importantă...

-Ascultă la mine, nebuno, eu o să sun la administrație și o sa le spun că ești fiartă pe un amărât de loc de parcare și că mă hărțuiesti, a zis, aplecându-și capul să ajungă în dreptul meu. Și nu-mi vorbi mie despre conduită și bun simț când te-au putut auzi două cartiere cum ți-ai băgat pula. Mă întreb oare, unde o ai? a zis, uitându-se se jos în sus la mine.

-Ești un porc, am zis, întorcându-mă cu spatele la el, roșie în obraji. Eliberează un loc, atât îți cer, am spus peste umăr, ducându-mă la mașină.

-Sper ca locul de parcare să te încălzească la noapte, am auzit, înainte să aud cum descuie mașina și cum turează motorul.

Nu știam ce naiba mă posedase de eram așa de chitită pe locul acela și de ce îl tot înfruntam. Poate Sandra avea dreptate, poate venise vremea să mă las purtată de val. Hormonii ăștia își făceau de cap în corpul meu și mă transformau într-o vecină de coșmar.

M-am urcat stoarsă de energie în mașină și am parcat în locul meu. Am rămas în mașină prefăcându-mă că mă uit după ceva în torpedou, în ideea să-i las pe pe ei să intre primii, iar când au trecut prin fața mea, am văzut cu coada ochiului degetul mijlociu pe care-l ridicase el. Fantastic, ce să zic!

Oftând, m-am dat jos și m-am dus foarte încet spre ușa de la intratea din bloc. Voiam sa le las destul de mult timp să și intre în casă. Deja plănuiam cum să-mi cer scuze de la el în weekend, poate să-i fac ceva dulce? Să cumpăr o sticlă de whiskey? O sticlă de vin?

Mă simțeam foarte prost pentru că nu era în caracterul meu să mă comport așa, mai ales pentru o frivolitate cum era locul de parcare. Îmbătrânem, asta era și probabil se întâmpla ceva în corpul meu de tot aveam scăpări de nevrotică. Asta era!

Tocmai când băgăm cheia în broască, ușa de vis a vis s-a deschis larg, iar eu am tras o gură mare de aer în piept înainte să mă întorc spre el. Eram pregătită să-mi pun cenușă în cap.

-Uite, am început să zic, dar m-a oprit din patru cuvinte.

-Ai pus-o cu mine, a spus cu vocea aceea răgușită a lui, apoi a trântit ușa, intrând în casă.

-Minunat! am exclamat, ridicând mâinile în aer, intrând la rândul meu în apartament și trântind ușa în urma mea.

Viața mea liniștită, calmă și plictisitoare tocmai începea să devină interesantă! Și totul din cauza gurii mele mari și a unui afurit de loc de parcare. Ideea Sandrei de a mă împrieteni cu el ieșise clar din discuție!