Din perspectiva lui Harry.
In sfarsit ma intorc dupa atata timp aici. Mi-a fost tare dor de locul meu, dar mai tare de Jessica mea pe care abia astept sa o vad.
Ma duc acasa, ma schimb, imi iau masina si plec la petrecere.
Totul era asa ca de obicei: muzica la maxim, betivi si drogati. Toti s-au mirat cand m-au vazut. Nimeni nu se astepta sa mai ma intorc dupa 2 luni in care nu am vorbit cu nimeni inafara de Zayn. Intru in casa aglomerata si ii vad pe prietenii mei. Cand dau sa ma indrept spre ei tot ce am construit in timpul asta in inima mea se prabuseste. O vad pe ea. Frumoasa cum o stiu si cu o expresie trista desi ar trebui sa fie fericita cat de cat.Totusi e la o petrecere inconjurata de o multime de oameni. Dar cum sa fie fericita cand ea a suferit dupa un tampit ca mine in tot timpul asta?!
Cand privirile ni se intersecteaza,socul ei este atat de mare incat scapa paharul din mana si tresare la zgomotul produs. Nu stiu ce sa fac : sa ma apropii de ea, sa stau pe loc. Cu greu imi stapanesc dorinta nebuna de a merge sa o imbratisez si sa o sarut. Nu are idee cat mi-a lipsit, dar eu stau ca un dobitoc doar uitandu-ma la ea si ea la mine. Ochii ei ma priveau speriati si curiosi tot odata. Stiam ca o iubesc enorm,dar acum cand am vazut-o si e in fata mea toate sentimentele s-au amplificat. Doare si doare tare sa nu pot sa ma duc la ea, dar merit asta. Merit pentru ca am facut-o sa sufere. Vreau totusi sa ii explic ce s-a intamplat atunci si daca ea decide sa nu mai fie cu mine, o sa o las in pace. Nu pot sa ma dau batut cand nici nu am incercat si mai ales cand o iubesc asa de tare. Merita sa incerc. Ea merita tot. Nu e ca alte fete. Ea e fata care nu cere nimic si merita totul. Dupa minute in care doar ne priveam ca si cand lumea s-ar fi terminat, fac un pas in fata si ea fuge , trecand in goana pe langa mine. Ma grabesc si ies dupa ea prinzandu-i incheietura.
-Jess, nu fugi de mine. O implor eu.
-Lasa-ma dracului in pace! De ce te-ai intors? Sa ma vezi distrusa? Ei bine,da, uite-ma sunt distrusa. Distrusa de tine, Harry. Sper ca esti multumit acum. Bucura-te! Imi striga nervoasa in fata si vad cum in ochii ei se formeaza lacrimile.
-Eu nu... Nu apuc sa termin ca imi simt obrazul zvacnind si o pierd din privire. Ma duc repede sa imi iau cheile din casa si urc in masina. Ploaia si-a facut si ea aparitia. Asta era ce mai imi lipsea. E noapte, ploua, Jessica e suparata si trebuie sa o gasesc neaparat. Nu pot sa imi imaginez ce o sa se intample daca se apropie de ea vreun boschetar. Cuvintele ei au durut al naibii de tare. Stiu ca le-a spus la nervi. A incercat sa imi tina piept, dar cand am vazut lacrimile in ochii ei si lantisorul de la mine am stiut ca inca ma iubeste. Viteza era trecuta demult de cea legala, dar nu asta ma interesa acum. Gonesc nebuneste pe autostrada in speranta ca o sa o gasesc acasa. Nimeni nu ma mai poate opri, nici ploaia asta torentiala. Nervii, nelinistea si agitatia au umplut paharul. Incerc sa pun frana cand vad ca in fata era drum in lucru si simt cum pierd controlul masinii care se rostogoleste pe soseaua alunecoasa,se opreste brusc in ceva tare si capul meu se loveste puternic volan.
***
Ma aflu la jumatea unui hol lung. In partea dreapta se afla o usa deschisa din care provenea o lumina alba si in stanga era o usa deschisa ce ducea intr-un loc intunecat. Curiozitatea ma loveste si intru in camera alba. O stare de liniste, de fericire ma acapareaza. Dintr-o data, vad ca se apropie de mine cineva. Era o fata blonda, pe care nu o vedeam foarte bine, cu aripi de inger. Am reusit sa ii recunosc imediat trasaturile cand s-a apropiat mai mult.
-Gemma? Surioara, tu esti? Intreb, nevenindu-mi sa cred.
-Da Harry, eu sunt. Vine si ma imbratiseaza.
Ce cauti aici? Nu ar fi trebuit sa vii inca. Ma atentioneaza ea.
-Imi era foarte dor de tine. O imbratisez din nou. O caut pe Jessica. Ai vazut-o?
-Jessica e fata despre care mi-ai povestit nu? Da, asa e. Ea e fata care ti-a furat inima. E frumoasa, fratioare. Concluzioneaza ea.
-Da, stiu. O iubesc mult. Dar acum am o mica problema care mi-a cam scapat de sub control. Nu o gasesc si e foarte suparata pe mine. Ma plang eu.
-Incearca fratioare. O sa te ierte. Sunt sigura de asta pentru ca am vazut ca te iubeste.
-Si daca nu o sa ma ierte? Ce ma fac, Gemma? Stiu ca nu o merit. Am ajuns sa fac o gramada rahaturi si chiar daca nu vreau sa o murdaresc, nu pot sa o las sa imi scape ca nisipul printre degete.
-Incerca, Harry. Incearca sa ii recastigi increderea si totul o sa vina de la sine. Daca ai reusi sa redevii Harold al meu ar fi si mai bine. Acum du-te! Grabeste-te sa o gasesti!
-Ai dreptate surioara. Iti promit ca o sa incerc, dar vreau sa raman cu tine. Spun cu o fata de catelus.
-Nu! Se rasteste la mine. Locul tau nu e aici,Harry! Nu inca. Pleaca! Hai fratioare, du-te dupa Jessica. Spune si cu asta se departeaza de mine, eu ramanand din nou singur pe acel hol. In timp ce ma gandesc incotro sa o iau, aud infundat o voce cunoscuta mie.
-Fii puternic! Pentru mine, pentru tine, pentru noi...
Iubire... te rog. Te iubesc si te voi iubi mereu.
Mereu!
Jessica! Jessica ma iubeste. Sunt sigur ca asta e vocea ei. Urmez vocea care parea sa vina dinspre partea intunecata a holului. Deschid temator usa si intru inchizand-o dupa mine.
***
Deschid ochii cu greu si o vad pe Jessica tinandu-ma de mana, plangand si zambind bland in acelasi timp. Ce naiba s-a intamplat?
Din perspectiva Jessicai.
Lacrima care se prelingea pe obrazul lui imi dadea de inteles ca a auzit tot ce am spus. Aparatul acela incepuse sa scoata zgomote puternice semn ca inima incepuse sa ii bata mai tare. Nu stiam daca sa plang sau sa rad. Cand am vazut ca si-a deschis ochii usor si si-a dezvaluit minunatele smaralde, m-a pufnit plansul instantaneu si zambeam la el ca o proasta.
-Harry? Harry,iubire, te-ai trezit! Esti bine? Iarta-ma! Iarta-ma, te rog! Il asaltez eu cu intrebari si ii sarut fruntea.
-Jess? Cum de esti aici? Intreaba nevenindu-i sa creada.
-Din cauza mea esti aici. Iarta-ma Harry! Iarta-ma iubire! Ma cuibaresc incet la pietpul lui.
-Ce? Despre ce vorbesti Jess? Ai innebunit?! Nu e vina ta iubire. Imi saruta bland crestetul.
Ce dor mi-a fost de asta.
-Ba da. E vina mea, Harry. Iarta-ma. Ma invinovatesc eu.
-Tu esti cea care ar trebui sa ma ierte pe mine Jess. Si datorita tie si iubirii tale, adica iubirii noastre, eu sunt aici.
-Harry, te-am iertat de prima dat pentru ca am nevoie de tine si pentru ca te.. Sunt intrerupta de doctor si ceilalti care intra pentru a-l vedea pe Harry.
-Domnule Styles? Cum v-ati trezit? Cum va simtiti? Intreaba doctorul socat verificand aparatele.
-As putea spune ca ma simt bine daca ati lua toate firele astea dupa mine. Ii raspunde el ironic.
-Era sa muriti, adica erati mort fara nicio speranta si dvs. va permiteti sa faceti glume? Il cearta doctorul.
-In fine.. Cand pot sa plec?
-Ar trebui sa ii multumiti Celui de Sus ca sunteti in viata.
Daca totul este in regula cu abdomenul si rana de la cap in 2-3 zile puteti pleca. O sa vina o asistenta sa va aduca pastilele si cele necesare. Altceva?
-Nu, mersi. Se stramba Harry la usa deja inchisa.
-Bro, ne-ai speriat groaznic. Ne-ai dat teroare. Am crezut ca te duci. Ii spune Niall pe un ton usor speriat.
-Ehh.. Nu puteam sa imi las iubita singura. Imi ia mana si depune un sarut pe incheietura mea. Inima mea topaie deja din cauza apelativului. Ce dor imi era de el. Iti multumesc pentru tot Doamne! Iti multumesc pentru minunea facuta.
Dupa ce toti l-au imbratisat si am mai ras, i-am trimis acasa pentru a se odihni si am ramas doar noi doi in camera, eu fiind langa patul lui.
-Deci.. Sparge el linistea apasatoare.
-Deci.. Imi ridic privirea si ii zaresc smaraldele sclipitoare care ma scanau. Cred ca trebuie sa vorbim.
-Ai dreptate, dar te rog sa nu o facem aici. O facem cand ajungem acasa. Promit sa iti explic tot, toate motivele pentru care am facut tot ce am facut pana la cel mai mic detaliu. Ma asigura.
-Ar fi bine. Ii zambesc sters.
-Stii, mi-a fost mare dor de tine, Jess. Fata lui deja se transformase in una trista.
-Si mie, Harry. Si mie mi-a fost dor de tine si ma bucur ca te-ai intors. Usa de la salon se deschide si intra o asistenta tanara, blonda cu un halat destul de scurt si il priveste pe Harry cu un ranjet pervers. Asta e chioara? Nu ma vede?
-Ma scuzati ca va deranjez. Am venit sa iti fac o perfuzie. Se scuza mironosita si intr-o secunda e langa patul lui Harry. Deja vad cum il devoreaza din priviri si i se scurg balele pe abdomenul lui care acum e la vedere.
-De abia astept sa mergem acasa iubire. Ii spun eu si ma ridic pentru a-l saruta cand vad cum isi trece mainile imputite 'accidental' pe abdomenul lui.
-Si eu iubito. Imi raspunde dupa sarutul scurt.
-Daca ai nevoie de ceva doar cheama-ma Harry, bine? Il intreaba ea pe un ton seducator.
-Ma scuzi, dar din cate stiu eu nu ai voie sa le spui pe nume pacientilor decat cu permisiunea lor si din cate imi amintesc nu ti-a dat permisiunea si doi nu are nevoie de nimic de la tine. O atentionez si se uita urat la mine.
-Sa inteleg ca tu esti genul ala de iubita plictisitoare si geloasa nu? Pacat ca cineva ca tine are o asa iubita. Spune incercand sa aiba un aer superior.
-Sa inteleg ca tu esti genul ala de asistenta curva si care se culca cu toti nu? Pacat ca nu are nimeni sa iti bage ceva in gura aia care numai tace. I-o intorc si vad cum superioritatea ei scade si iese nervoasa din incapere.
-Asta e iubita mea. I-ai inchis gura imediat. Afiseaza un zambet mandru.
-N-ai vazut cum se uita la tine aia? Deja avea fantezii cu tine si abdomenul tau, curva! Simteam cum nervii imi tropaie prin intreg corpul.
-Imi place cand esti nervoasa. Vino aici. Imi face semn sa ma asez inapoi pe scaunul de langa pat. Ma asez pe scaun si din nou are loc un schimb de priviri electrizante intre noi. Ai putea spune ca nici nu am fost despartiti pana acum. Imi trec degetele peste abdomenul lui fin si primesc un tremurat in semn de apreciere. Ma apropii din nou de buzele sale pentru un sarut. Buzele noastre se devorau reciproc, amandoi avand nevoie de asta. Era un sarut lent, apasat si plin de dorinta.
-Daca nu vrei sa se intample ceva aici si acum ai face bine sa te opresti. Imi musca buza jucaus.
-Pentru cineva care de-abia s-a trezit din morti, te exciti destul de repede. Ii spun terifiata si amuzata totodata. Ne pufneste rasul pe amandoi cand ochii mei coboara si sunt intampinati de Juniorul treaz de ceva vreme.
-Pentru cineva normal esti prea buna, stii? Intreaba ironic afisandu-si gropitele.
-Da, cum zici tu. Vrei sa iti aduc ceva?
-As cam vrea ceva. Daca se poate, pe tine. Spune inocent.
-Cu alta ocazie. Incerc sa par neinteresanta. Deja frica ma curpindea la gandul ca noi doi o sa fim impreuna din nou in acel fel. Poate.
Dupa cele doua zile petrecute cu Harry in spital, a venit vremea sa plecam acasa si 'prietena mea' asistenta si-a facut aparitia printre noi pentru a-l anunta pe Harry ca poate sa plece acasa.
-Ce ai zice de o partida rapida, frumosule? Intreba ea crezand ca Harry e singur in camera.
-Eu nu ma distrez cu tarfe, imi pare rau pentru tine. Fata blondei pica la respingerea facuta de Harry si pleaca fierband in suc propriu. Sah-mat, idioato! Sper ca nu i-a zis asta doar pentru ca eram eu aici si auzeam. Nu vreau sa mai ma gandesc la chestii dinastea.
-Haide iubito odata! Vreau sa plec de aici cat mai repede. Striga nerabdator dupa mine.
-Imediat vin. Termin de strans hainele aruncate peste tot si iesim impreuna din salonul groazei in care am murit si am inviat odata cu Harry.
-Conduci tu? Se uita amuzat la mine.
-Da, urca-te si taci! Ii fac cu ochiul si ma urc in masina. Tastez in graba un mesaj catre Bella in care ii spun ca venim spre casa. Au pregatit in astea 2 zile o mini-petrecere pentru Harry. Stiu ca o sa se infurie, dar nu imi pasa. Vreau sa ne distram. Niciodata nu poti sti cand pleci de pe lumea asta.
-Nu e bine sa folosesti telefonul la volan domnisoara. Spune pe un ton formal.
-Ce politicosi suntem azi. Radem amandoi.
Cum te simti? Te mai doare ceva?
-Ma simt bine. Inafara de prietenul tau care iti duce lipsa si e gata sa vina dupa tine, nimic.
-O, serios? Esti imposibil, jur.
-Aww, tu esti si mai draguta iubito. Unde mergem? Nu ma lasi acasa?
-Nu. Ii raspund scurt concentrandu-ma la drum si la fata lui cand o sa vada toate baloanele.
-Am inteles.. Vrei sa ma rapesti nu-i asa? Sa ma legi la ochi, la maini, de pat si sa...
-Harry, taci! Simteam cum obrajii mei explodeaza din cauza cuvintelor lui.
-Iubito, e bine sa iti dezvalui fanteziile, nu e nimic iesit din comun. Chiar e normal.
-Nu am fantezii, Harry asa ca termina cu asta. Incerc sa par serioasa.
-Blonda aia sigur avea cu noi doi singuri, intr-o camera si ea se..
-De ce esti asa nesuferit? Nervii incepeau sa imi creasca atunci cand am auzit de tarfa aia.
-Gata, nu te supara. Imi pare rau. Isi cere scuze cu o fata de catel pe care nu ai cum sa o ignori.
Pana la urma unde mergem? Nu prea as vrea sa dau ochii cu mama ta. Sincer, mi-e cam rusine de ea, in situatia asta.
-Stai linistit, nu e acasa. Pana am ajuns acasa am cantat si am dansat in masina ca doi nebuni, care se comportau mai degraba ca doi buni prieteni decat iubiti. Daca Harry numai simte nimic pentru mine inafara de obligatie si vinovatie pentru ce mi-a facut? Stiam ca o sa se raceasca de mine dupa ce plecam din spital. Eu si gandurile mele...
Sper sa fie totul gata cand intram. Il las pe el sa intre primul si in acel moment toata lumea striga 'Surpriza'. La inceput a parut putin surpins, dar a revenit la normal rapid. Ma bucur ca nu s-a infuriat ca de obicei, cand aude de petreceri.
-Voi chiar nu ati avut ce face nu? Stiti ca nu imi plac chestiile astea. Se plange el si se aseaza pe canapea.
-A fost ideea Jessicai. Il anunta Niall.
-Multumesc iubito, dar chiar nu era necesar. Esti miunata. Ma complimenteaza doar uitandu-se la mine si atat. Rezervat in gesturi si foarte sec.
-Si tu ai facut aia pentru mine desi nu imi placeau petrecerile, deci suntem chit acum. Ii zambesc incercand sa ascund gandurile nepotrivite.
-Hei, ce faceti fetelor? Mersi pentru tot ce ati facut.
-Hei Jess. E o nimica toata. Imi spune Miley.
-Jess, eu o sa plec cu Zayn, Miley si Taylor cred. Nu te superi nu? Ma anunta Bella.
-Nu, sigur. Du-te. O sustin eu. De ceva vreme am un feeling gen when your best friend become a stranger, dar incerc sa il alung, uneori fara prea mari rezultate.
Dupa 2 ore in care 'am petrecut', am venit momentul de care imi era cel mai frica : am ramas singura cu Harry.
-Mergem sus? Intreaba indiferent.
-Da. Ii raspund si eu la fel de sec.
Urcam amandoi, ultimul fiind el si inchizand usa.
-Umm..
-Niciun um Harry. Numai suport indiferenta si distanta asta. Deja lacrimile apareau si nici nu am terminat ce am avut de zis.
-Jess.. Vreau eu sa incep. Dupa tot ce iti voi spune, tu vei decide daca vom merge mai departe sau nu. Cuvintele sale erau ca niste cutite rasucite in inima mea.
-Ok, da-i drumul. Imi sterg lacrimile dispusa sa ascult ce avea de zis.
-Stii in seara aia cand trebuia eu sa vin la tine?
-Da. Seara in care m-ai dat dracu la propriu.
-Jess, asculta-ma te rog. De ceva vreme eu si baietii avem o afacere mai putin legala. Am lucrat pentru un mafiot si in seara aia m-a chemat la el, m-a amenintat ca te omoara daca nu despart de tine cat mai repede. Am incercat sa gasesc toate solutiile pentru a nu te rani, dar oricum as fi facut iesea cu minus. Niciodata nu as fi putut sa iti pun viata in pericol. Cand am plecat de la depozit am ajuns intr-un bar. Dupa cateva pahare am ametit destul de tare incat numai puteam sa ma tin pe picioare. Acolo era o fata. Si anume o fata care lucra pentru omul asta, am aflat ulterior. Fata aia imi pusese ceva in pahar si astfel am ajuns in aceeasi camera cu ea. In rest numai imi aduc aminte nimc. Am decis ca e mai bine sa plec si sa te las sa iti revii. Toata lumea imi spunea cat de rau ai ajuns, ca te distrugi. Toate astea imi ardeau inima si distanta ma omora din zi in zi mai mult. Acum 2 saptamani el a murit si am putut veni dupa tine pentru ca nu mai exista niciun pericol. In tot acest timp am preferat sa nu sti nimic de mine. Stiam ca ma urasti si ca o sa crezi ca te-am folosit. Sper sa ma crezi si o sa fiu de acord cu tot ce hotarasti tu...
Accidentul asta m-a schimbat radical. Mi-am dat seama cat de subtire e firul vietii si se poate rupe in orice moment. Toate informatiile asimilate sunt ca un soc pentru mine.
-Harry... Tu ai facut toate astea doar pentru a ma proteja pe mine? Adica nu m-ai folosit? Adica m-ai iubit? Inima mea mai avea putin sa iasa din piept de bucurie. El ma iubeste si m-a iubit in tot timpul asta.
-Cam da.. Acum trebuie doar sa...
-Sa decid eu nu? Imi pare rau pentru tot Harry. Imi pare rau pentru ca te-am acuzat pe nedrept, imi pare rau ca ai patit toate astea din vina mea. Nu pot sa cred ca as fi putut sa imi pierd ingerul dintr-o prostie. Ii cuprind fata in palme si ma uit fix in ochii lui.
-Jess si mie imi pare rau pentru tot ce ai fost nevoita sa induri, imi pare rau pentru toata durerea provocata, dar daca vrem sa continuam doar prezentul si viitorul conteaza.
-Harry, eu vreau sa o luam de la zero. Nu pot sa renunt la tine pentru ca te iubesc prea mult. Cum ai zis si tu nu mai are rost sa vorbim despre trecut. Ce-a fost, a fost si punct. Trebuie sa traim prezentul si sa privim catre viitor. Stiu ca poate sunt prea tanara, dar simt ca vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata langa tine. Din tot ce ni s-a intamplat mi-am dat seama ca destinul aduce mereu impreuna persoanele care se iubesc. Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca acum n-ai mai fi fost langa mine. Il imbratisez strans si ma bucur de caldura specifica.
-Si eu imi doresc acelasi lucru ca si tine iubito. Imi pare rau si pentru comportamentul de azi, dar imi era frica, imi era frica de respingere.
-Harry... Daca iubesti pe cineva ierti orice greseala, daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din dragoste, deci eu te-am iertat pe tine demult.
-Jess, tot ce ti-am spus a fost adevarat. Nu te-am mintit cu nimic. Sentimentele mele pentru tine sunt cat se poate de sincere. Te iubesc cu ochii, te iubesc cu gura, te iubesc cu buzele, cu mainile, cu trupul meu si caldura lui, te iubesc cu tot sufletul, pana si ratiunea mea te iubeste. Pentru o lume intreaga esti o sigura persoana, dar pentru mine esti lumea intreaga. Imi spune zambindu-mi bland. Simteam cum inima mea se topeste de bucurie.
-Esti raza de soare care vreau sa imi lumineze diminetile si sa imi vegheze noptile. Ce m-as fi facut daca nu as mai privit ochii astia minunati? As fi innebunit. Sau daca nu mai mi-ai fi daruit buzele astea de care nu te mai saturi? As fi inghetat, m-as fi topit si as fi murit. Dragostea noastra e tot ce avem si singura modalitate prin care ne putem ajuta unul pe celalalt. Ii marturisesc sincer.
Teeee iuuubbbbeeessccc Harryyyy Styyylees! Strig cat ma tin plamanii.
-Teeee iuuuubeeeesccc Jeeesssiiicaa McCcclaiireee! Striga si el si ma invarteste ca pe un copil mic.
Si singura femeie pe care o iubesc, o sa o iubesc si pe care o sa o protejez. Imi sopteste la ureche facandu-mi pielea de gaina.
-Deci, suntem dispusi sa uitam tot? Intreb tematoare.
-Da, iubire. De acum si pentru tot restul vietii. Si cu asta in sfarsit isi uneste buzele cu ale mele intr-un sarut pasional, plin de sinceritate, tristete, bucurie si nevoie. Ma trezesc intinsa pe pat cu Harry si Harry Junior deasupra mea. Placere si senzatia de caldura se instalau rapid in corpul meu. Ce dor mi-a fost de el si de atingerile lui.
Iubito, imi pare rau si poate o sa fiu un nesimtit ca trebuie sa ma opresc aici. O sa ma pedepsesc pentru asta mai tarziu, dar chiar ma doare foarte tare abdomenul si nu prea sunt in stare sa fac multe. Spune zambind.
-Nu-i nimic. A fost o zi grea pentru toti si tot ce vreau e doar sa stau cu tine. Il mai sarut odata dupa care ne schimbam amandoi si ne punem in pat.
-Ce bine e asa. Ma lipeste de pieptul lui, distanta dintre noi fiind acum inexistenta.
Iti multumesc pentru tot ce esti tu si pentru ca ma iubesti. Imi saruta fin incheietura.
-Eu iti multumesc pentru ce sunt atunci cand esti cu mine si pentru ca... pur si simplu te iubesc! Il strang mai tare in brate simtindu-ma linistita, fericita, impacata, cu o stare pe care nu mai imi era familiara.
-Promit ca o sa iti spun si restul povestii mele, despre viata mea.
-Acelasi lucru as putea sa spun si eu. Noapte buna, Harry.
-Noapte buna, iubito.
Ne impletim picioarele, eu cu capul pe pieptul lui si el inconjurandu-mi abdomenul. Ce poate fi mai frumos de atat? Iti multumesc Doamne ca m-ai ajutat, iti multumesc pentru tot. Nu credeam vreodata ca o sa mai fiu asa cu Harry, dar niciodata nu se stie ce iti pregateste destinul. Il simteam pe Harry cum respira greu si mi-am dat seama ca deja doarme. Prin cate a trecut pentru mine si eu ce am putut sa fac... Acum numai are niciun rost sa ma gandesc la asta, dar doare. Niciodata nu trebuie sa judeci fara a asculta. Dupa morala mintala pe care mi-am tinuta m-a cuprins si pe mine somnul, in bratele celui mai frumos si minunat baiat, din toate punctele de vedere.
As vrea sa va multumesc tuturor celor care mi-ati citit cartea pana acum. Sunteti minunate. Ma bucur cand primesc pareri de la voi si intrebari despre next, dar acum am as vrea sa stiu cine mai doreste sa continui cartea.
Ly all :** si va multumesc inca odata.