*Raven*
Tot corpul meu pulsa iar ceva tot ma indemna sa deschid ochii, asa ca i-am dat ascultare. Soarele m-a orbit intr-o clipita si a trebuit sa schimb unghiul pentru a privi absenta prin camera. M-am intins si atunci asternuturile s-au lipit de pielea mea, facandu-ma sa imi dau seama ca eram complet goala. Am sarit intr-o secunda pe coate si am privit locul de langa mine. Nu era nimeni, doar un bilet indoit in doua pe perna. L-am ridicat si am vazut un scris ingrijit.
" Multumesc pentru seara trecuta, promit ca nu o vei regreta niciodata. A trebuit sa plec ca sa nu iti fac probleme. Ne vedem la liceu, azi am antrenamente mai devreme. Te iubesc fată! "
Am ramas nemiscata un timp bun cu mainile la tample. Intreg capul mi se invartea asa ca m-am trantit inapoi pe perna, dorindu-mi sa raman acolo.
*Diego*
Dupa ce era sa imi rup ceva cand am sarit geamul, am ajuns in sfarsit acasa si jur ca imi tremurau mainile. M-am asezat absent la masa, in timp ce familia mea barfea nu stiu ce oameni de afaceri cu care aveau intalnire in seara asta. Imi era teama. Daca se razgandea in privinta mea si credea altceva. Daca am indepartat-o de tot si i-am adus toata acea raceala inapoi ? Atunci ce aveam sa ma fac? Acum stiam sigur ca fata asta imi apartine, si nimeni nu putea sa mai schimbe asta vreodata.
*Raven*
Pregatita de o noua zi, am coborat la bucatarie si aveam impresia ca toata lumea ma fixeaza cu privirea, dar era doar paranoia. Tatal meu s-a apropiat brusc de mine si s-a asezat.
- Raven, trebuie sa spui odata si odata.
M-am inrosit pana in varful urechilor si inima a inceput sa imi bubuie. Ma pierdusem total.
- Iubito, esti in regula? Mai ai putin si lesini.
- Da. Sa .. sa spun ce?
- Ca iti pare rau. Altfel vom ramane asa certati.
Vorbea doar despre cearta noastra de la majorat. Pe toti Sfintii ! Inca una de genul si am sa ma transform intr-un jeleu Haribo.
- Ohh .. pai spui ca razbunarea nu aduce nimic bun, nu-i asa? Brad i-a pus droguri in bautura lui Diego la majorat.
- A facut ce ?! De ce?
- Pai ..
Firar! Am uitat ca batranul nu stia de faptul ca iubitul meu isi facuse placerile cu usuratica liceului . L-am privit si i-am vazut sclipirea aceia in ochi in care isi da seama ca ii ascund ceva.
- Raven, e ceva ce nu-mi spui.
Toata tensiunea dintre noi a fost intrerupta de cateva batai in usa si atunci am sarit atat de repede de pe scaun incat, aproape mi-am daramat farfuria.
- Raspund eu!
Am fugit fara sa-i ramana timp pentru a ma retine si era cat pe ce sa dau cu capul de usa la cat de repede am alergat. Am apasat clanta cu putere, iar doua perechi de ochi caprui m-au masurat calduros, apoi m-a imbratisat cu grija.
- Hei James. Care-i faza?
- Hei Wo. Mergeam la liceu si ma intrebam daca vrei sa ma insotesti.
In regula. E timpul sa aflati de ce are apelativul acesta pentru mine. Adevarul este ca numele meu intreg este .. tobele va rog : Ravenwood Marie Gold ! Numai el stie, pentru ca in generala aveam o obsesie de a ma prezenta cu numele de la cap la coada. James a fost mereu indragostit de numele meu intreg. Intr-o zi ne tachinam si in momentul in care eu l-am strigat Starky el mi-a spus Wo, si asa a ramas, pentru ca mi-a placut la nebunie. Atunci.
- O sa incetezi odata cu apelativul asta?
- Doar daca iti schimbi numele, si probabil nici atunci.
- Pai, sa mergem amice. Asteapta-ma doar doua secunde sa imi iau rucsacul.
M-am intors la bucatarie, mi-am luat ghiozdanul si l-am aruncat peste umarul drept si fix cand sa plec, tatal meu m-a prins de incheietura.
- Te rog, nu ma forta sa iau altfel de masuri.
- Poti sa incepi cu spionii ta ciudati. Eu nu am nimic de ascuns, spun atat de rece incat m-am uimit singura cat de bine mi-am jucat faza.
M-am desprins din stransoarea lui apoi am iesit. In drum spre liceu, James ma tot privea dar parca ii era teama sa puna intrebari.
- Mama ta nu te-a invatat ca e nepoliticos sa te holbezi?
- Tot ea m-a invatat ca daca am si cea mai mica curiozitate, sa intreb.
- Nu am nimic.
- Atunci de ce fata ta arata ca cimentul?
- A fost cumva o jignire indirecta?
- Nu! Nu .. scuze daca asa a sunat Wo. Nu te-as putea jigni vreodata.
A accelerat pasul deodata, dupa care s-a pus in fata mea. Mi-am ridicat privirea spre a lui si n-am citit decat ingrijorare si multa, multa caldura in ochii lui.
- Mai stii ca imi spuneai absolut orice cand eram mai mici? Chiar si atunci cand ai mancat sapun si ai ajuns la spital, dar ti-a fost prea teama sa spui si familiei?
- M-am cam certat cu tatal meu. Ori o iau eu pe campii, ori el, dar in orice caz ceva ne cutremura relatia si nu stiu ce. Nu mai avem aceleasi pareri, nu imi mai da aceleasi sfaturi .. ceva s-a schimbat mult James.
- Te-ai gandit ca toata schimbarea vine de la tine Wo?
- Dar eu nu am facut nimic! m-am trezit tipandu-i in fata.
- Sa ne gandim putin. Ai intrat la liceu, faci teatru, ai un iubit si mai nou intri in conflicte din care Dumnezeu stie cum iesi de fiecare data. Asta te maturizeaza din start suficient de mult si te face sa iei destule decizii pe propria piele. Poate presiunea care apasa pe toate acestea se descarca exact in casa la tine. Atunci apar certurile dintre tine si tatal tau.
L-am privit cu o jumatate de zambet. Era exact cum mi-l aminteam. Atat de descurcaret si calm, atat de inteligent. El si sfaturile lui mai mult decat geniale. Starea lui de spirit si felul in care ma privea, ca si cum era gata sa dea culoare lumii intregi daca devenea alb-negru. L-am imbratisat iar el m-a ridicat cum facea mereu.
- Multumesc ca te-ai intors in viata mea.
A ramas tacut iar cand l-am privit din nou se uita intr-un fel tare ciudat la mine. Ca si cum era trist si furios in acelasi timp.
- E totul in regula?
- Da, totul e bine, imi raspunde incet apoi ofteaza.
Am ridicat din umeri si am pornit la drum din nou. Poate isi amintise ceva din trecut. Si eu aveam momente cand faceam grimase la amintirile cu el.
Cand in sfarsit am ajuns la liceu, el a trebuit sa fuga pentru a-si lua proiectul la biologie din dulap si sa ajunga si la ora la timp. Pentru un moment am simtit o intepatura in tot corpul iar la scurt timp mi-am dat seama ca tocmai primisem o bucata zdravana care ma prabusise. Am privit in sus, unde Bella ma privea cu aceiasi fata de catea zilnica. Frate, chiar mai trebuia sa o schimbe. Deci ea tocmai indraznise sa ma atinga si mai si vorbea aiureli.
- M-am saturat de tine boboc infect. Te crezi asa superioara peste toti doar pentru ca esti impreuna cu Diego, dar pe cont propriu esti nimic!
Tocmai isi agatase mana in parul meu cand am inceput sa aud scartaitul acela specific in cap, care nu suna bine niciodata. Fara alt cuvant i-am tras un pumn mai ceva ca baietii care a facut-o sa se impleticeasca si sa cada la scurt timp de ciment. Studenti au inceput sa se adune si sa formeze un cerc in jurul nostru, iar eu ma simteam ca intr-o bataie ieftina de wrestling. M-a surprins cat de repede s-a ridicat si a incercat sa ma loveasca din nou dar m-am ferit si i-am tras piciorul de sub ea. Cazuse secunda datorita cizmelor cu toc cui, iar de data asta m-am pus peste ea, si i-am tinut capul tintuit la pamant. Gatul sau era intr-un unghi suficient de dureros sub stransoarea mea.
- O singura data in viata ta de tarfa ordinara sa ma mai atingi, si te fac una cu pamantul !
Ma privea speriata si incerca sa para furioasa in acelasi timp, dar nimeni nu parea impresionat. Apoi l-am vazut pe Brad cum s-a apropiat de mine si m-a aruncat cat colo de pe Bella, lovindu-ma cu capul de o margine de banca.
Am vazut negru iar toate zgomotele din jurul meu au disparut. Acum era liniste si ma vedeam ca o silueta plutitoare pe holurile din scoala generala. Ce se intamplase cu mine? Am vazut-o pe Abby, dar cand am incercat sa o ating, mana mea trecuse efectiv prin umarul sau.
- Sper doar ca nu am murit. Inca nu am primit masina, spun apoi ma tin dupa cea mai buna prietena a mea.
Intrase in fosta noastra clasa unde domnul Bishon, fostul diriginte, tinea un discurs de ala care te facea sa dormi si o ora dupa, nu numai la ora lui. Mi-am plimbat privirea prin incapere si a ramas fixata pe o fata de la geam. Avea o expresie tare dulce, cu breton si un par brunet. Privea absenta pe fereastra pana cand ochii sai au sclipit spre un coleg, la pachet cu un zambet ironic. Ii aruncase cu o hartie in cap si strigase in gura mare "headshot", moment in care inghetasem total. Nu era posibil .. eram, chiar eu. Tocmai ma priveam pe mine, cu cativa ani in urma. Totul se rotise in jurul meu si atunci nu numai ca ii recunoscusem tot, dar stiam exact ce urma sa se intample. Un domn la costum intrase in clasa, iar dupa cateva cuvinte in soapta cu domnul Bishon, l-a strigat pe colegul de langa mine, care nu era altcineva decat, James .
- Transmite-le ceva colegilor tai, pentru ca de maine vei avea altii.
- Ce vrei sa spui? am strigat eu
- Raven, te rog sa stai jos si daca vrei sa te adresezi, ridici mana. Plus ca nu e frumos sa te adresezi asa cuiva strain si mai in varsta, imi reproseaza dirigintele. Insa nu cedasem si imi aminteam perfect fiecare cuvant ce urma.
- Nu vreau! Nu o sa-l las sa imi ia cel mai bun prieten in timp ce eu respect niste reguli mai mult decat de cacao.
Toti colegii m-au fixat cu privirea in momentul in care eram cat pe ce sa injur.
- Ravenwood! Stai jos imediat domnisoara.
Atunci chiar am pornit spre James si l-am luat de mana. L-am imbratisat si i-am soptit la ureche in timp ce tatal sau ma privea dur.
- Promite ca nu pleci. Mi-ai spus ca vom fi prieteni pe veci.
- Nu pot sa promit Wo .. tatal meu este un om foarte .. stii tu. Sunt doar un copil. Ce influenta am eu asupra lui?
- Incearca sa ii explici.
- Am incercat de atatea ori. Nu a mers nimic.
- Deci o sa pleci pur si simplu? Ce o sa fac eu fara tine? Sunt atat de vulnerabila.
- Esti puternica. Ramai ca o stanca si nimeni nu te va rani.
- James Stark ! Plecam, acum.
Tatal sau ne privea ca si cum era gata sa ne fulgere pe amandoi cu privirea. Atunci a fost momentul in care panica se instalase asupra mea, si l-am strans tare de tot pe James, incepand sa plang ca ultimul copil de la groapa cu nisip.
- Nu pleci. Nu imi pasa. Nu pleci.
Il luase cu forta din bratele mele, ramanand acolo fara sa pot misca un deget, in timp ce prietenul meu cel mai bun pleca. Lacrimile imi scaldau obrajii si atunci mi-a aruncat o ultima privire peste umar.
- O sa ma intorc la tine Wo. Promit.
In momentul in care a inchis usa in urma lui, mi-am dat seama ca nu numai Raven de atunci plangea, dar si eu, strigandu-i numele atat de tare incat simteam ca ma sufoc.
Apoi cerul mi-a aparut in fata ochilor. Eram intinsa pe spate si simteam umezeala pe fata. Ochii caprui ai trecutului i-au intalnit pe ai mei si atunci am auzit.
- Sunt aici Wo ! Sunt aici.
M-am ridicat pe coate. Cativa studenti inca ma priveau si mi-am dat seama ca doar lesinasem dupa lovitura la cap cauzata de Brad. Eram plansa si mai mult ca sigur strigasem in gura mare numele lui James, in timp ce mi se aratase panta aceea din trecut. L-am imbratisat pana am ramas far aer apoi i-am soptit.
- Promite ca nu mai pleci niciodata ca atunci!
- Cred ca sunt suficient de mare sa..
- Promite! am tipat
- In regula, promit. Promit.
Brad a aparut deodata si a inceput sa rada isteric.
- Doamne cat de penibil ! Te lovesti la cap si lesini ca un plod, in timp ce apare cavalerul tau si te trezesti ca prin magie. Asta da liceu, frate! Wow !
M-a lasat usor sprijinita de copac apoi s-a ridicat cu viteza.
- James, nu!
Nu am apucat sa termin de strigat ca i-a izbit un pumn. Nu a asteptat nici sa isi faca efectul apoi a urmat un altul plus lovituri dureroase de genunchi, cu care l-a pus la pamant pe Brad in cateva secunde. Vanatai i-au aparut imediat, iar sangele i se prelingea usor de pe buza inferioara. Inca ii cara pumni la greu si vedeam atata furie in ochii lui James incat a trebuit sa strig cu toata forta sa se opreasca. M-a privit apoi s-a intors inapoi spre el si l-a luat de gat, ridicandu-i putin capul de pe asfalt.
- Daca o mai atingi o singura data, te omor! a spus dupa care l-a trantit de ciment si s-a ridicat de pe el.
S-a intors la mine si m-a ajutat sa ma ridic.
In timp ce stateam intinsa la infirmierie, si ma strambam de durere in timp ce gheata imi atingea lovitura la cap, Diego a intrat cu ataat viteza, incat usa s-a trantit de perete.
- Iubito, cum te simti? Imi pare atat de rau ca nu am fost acolo, atat de rau!
- Acum sunt bine, spun si ma las moale in bratele lui.
- Ce s-a intamplat defapt?
- Eu am caftit-o pe Bella, Brad pe mine, si James pe Brad.
- James ?
- Da. Vezi tu, Brad m-a aruncat si am cazut cu capul de banca, dupa care am lesinat.
- A facut ce ?! spune Diego si sare in picioare
- Stai linistit. Cred ca el e la spital. James l-a trantit bine de tot de asfalt.
Diego a ramas cu semne de intrebare. A stat cu mine cateva ore bune, dupa care a fost chemat de urgenta de antrenor si a trebuit sa plece. Asistenta s-a intors si mi-a spus ca, cucuiul meu arata mult mai bine [ce ironie, de parca o lovitura poate arata bine] asa ca m-a trimis la cantina, pentru a manca ceva, si ii dadeam dreptate. Eram al naibii de palida.
In momentul in care m-am pus la masa, singura, toata lumea ma privea dar eram prea ocupata de cutia mea de Cola, sa le vad privirile obsedate si intrebarile de pe chip. Am simtit un parfum cunoscut si am privit spre usa cand, atunci a intrat James. Cauta pe cineva cu privirea iar cand m-a vazut, s-a relaxat.
- Te simti bine? Te mai doare? Vrei sa iti aduc ceva?
- Trage aer! Sunt bine, nu am cazut de la etajul 12.
- Imi pare rau, doar imi faceam griji. Si .. te-ai vazut cu Diego?
- Da. A fost la infirmerie, dar a trebuit sa plece de urgenta.
- Ce e mai urgent ca tine?
M-am incruntat putin la intrebarea lui iar privirea lui a evitat-o pe a mea. Imaginile care mi-au aparut in timpul lesinului mi-au rasarit din nou in cap si am inceput sa tremur.
- Ce e?
- Cat am lesinat, am vazut ziua in care ai plecat. Fiecare cuvant, fiecare lacrima. Am simtit durerea aceia din nou. De asta plangeam, si de asta te-am strigat. Atunci mi-ai promis ca te vei intoarce ..
- Si asa am facut, sunt chiar aici Wo.
- Stiu, si vreau sa profit de toate. Sa nu tin niciun secret fata de tine.
- Da, si eu .. continua James putin vinovat.
- Am ceva foarte important sa iti spun.
- Da, si eu, repeta el din nou pe acelasi ton.
- Eu .. m-am culcat cu Diego aseara, si am nevoie de cineva care sa stie asta James.
Expresia lui a cazut total. Am vazut cum toate trasaturile i s-au intunecat si si-a strans pumnii si maxilarul. I-am privit ochii si pentru o clipa mi s-a parut ca sta sa planga.
- Te rog, spune ceva ..
- Sunt chiar aici , spune si ma ia de mana.
- Atunci de ce ai facut făţuca aia? Spune-mi. Am promis doar adevar, tine minte.
- Pentru ca incepeam sa ma indragostesc de tine si credeam in sansa ca, intr-o zi relatia va cadea, iar eu voi fi acolo sa te prind, dar nu mai e nicio sansa ..
Mi-am scapat doza de suc pe jos si am dat si cu genunchiul de masa in acelasi timp.
- Dar tu esti prietenul meu cel mai bun !
- Imi pare rau, Raven.
Mi-am indreptat coloana la auzul numelui meu si nu al apelativului prea cunoscut. S-a ridicat de la masa ca o stanca, si a traversat sala incordat, pana s-a facut nevazut pe usa.