Inima imi batea cu putere si tremuram din fiecare incheietura. Lacrimile au inceput sa curga din ce in ce mai mult cand am vazut ca Diego se uita spre fostul sau prieten cu dezgust, apoi m-a privit cu mila, si mi-a intins mana, semn sa vin la el. M-am aruncat cat ai clipi bratele lui si nici nu stiam ce sa spun prima oara.
- A spus ca te va da la politie! Si trebuia sa te apar .. trebuia sa termin asta .. si ..
- Stiu iubito. E in regula. Ti-a facut vreo ceva, esti in regula?
Nu am putut sa ii mai raspund. Doar l-am agatat cat de tare am putut cu bratele si am ramas lipita de el, pentru ca era singura persoana de care aveam nevoie. M-a acoperit repede cu o patura. In timpul asta tatal meu s-a apropiat de Brad si l-a lipit de perete, ridicandu-l de camasa.
- Eu nu sunt cu mai multe avertismente. Ti-am spus odata, nu mai repet!
- Domnule, nu vrem si mai multe probleme, spune Diego in timp ce ma strangea si mai tare in brate.
Tatal meu a ramas pe ganduri cateva secunde, apoi a izbit un pumn atat de tare, incat m-a facut sa tresar. Trecuse la cativa centimetri de capul lui Brad, si facuse gaura in perete. Se ranise si el.
- Inainte sa mai incerci ceva, ar trebui sa stii ca sexul fara voia persoanei, se numeste viol. Si e posibil sa mananci mult ciment la inchisoare pentru asta. Si nu stiu cum sa iti spun, dar Raven nu cred ca a fost prima ta victima.
- Nu aveti dovezi.
- Nu. Dar martori, da. A depus deja marturie.
In camera a intra nimeni alta decat .. Bella. Atitudinea sa era refacuta si azi dimineata parca vazusem o alta persoana.
- Sa te vad acum nemernicule.
- De-ajuns printesa razboinica. Nu pune paie pe foc, continua Diego.
- Ea? E doar o tarfa, o mincinoasa. Cuvantul ei nu e nimic impotriva mea si a prietenilor mei.
- Atunci va astept la sectie, la un test cu detectorul de minciuni.
Brad s-a facut alb si a privit cu furie spre toti.
- Tu esti cel mai mare tradator, iar tu cea mai mare proasta daca crezi ca astia iti vor fi prieteni! Te vor arunca ca pe un nimic. Nu o sa mai ai spate si nici popularitate in liceu.
- Habar nu am ce tot spui acolo . Mereu am fost zeita liceului, si asa voi ramane! spune Bella, apoi face o pirueta si pleaca, fataind ca de obicei din fund.
- Iar tu! continua Brad si ma tinteste cu degetul. Cand ma gandesc ca la inceput chiar mi-a placut de tine ..
- Spune-i-o judecatorului, incheie tata convorbirea si iese din camera.
Eu si Diego am ramas tacuti cateva minute, dupa care am spart eu tacerea.
- Cum ai ajuns aici ?
- Bella m-a gasit la antrenamente, si mi-a spus ca te-a luat, asa ca am luat un taxi si prima idee care mi-a venit, a fost sa ii cer ajutor tatalui tau. Eram speriat si nu stiam ce sa fac .. plus ca ma gandeam numai la rele, cum ar fi sa ajung prea tarziu.
- Dar ai sosit la fix.
- Ce-a fost in capul tau Raven?
- Vroiam doar sa te apar si sa termin odata cu asta. Imi pare rau ..
- Acum s-a terminat. Ai avut noroc ca am fost aici.
- Mereu esti.
Ma privise din nou cu mila, apoi m-a sarutat cald iar tot corpul meu s-a relaxat. Era de ajuns sa il vad pe el si ma simteam cel mai in siguranta.
Ajunsa inapoi acasa mama ma astepta cu mancarea gata, si cu toata familia la masa.
- Rav, scumpo, cum a fost azi ? Vad ca ai intarziat .
Am aruncat o privire spre tata, care doar si-a dus pumnul strans la inima apoi a ridicat 2 degete, un semn specific din armata cu care isi saluta partenerii. I-am zambit si i-am raspuns la randul meu fara sa vada mama.
- O zi foarte plictisitoare. Ce avem la cina?
- Degete prajite! spune Erik
- Da' urechile tale ce au?
- Incetati, spune mama dar am vazut-o cand au inceput sa i se zguduie umerii de la ras.
In timp ce fiecare isi astepta portia o tuse neobisnuita s-a starnit. Era tata. S-a pus pe canapea si se tinea cu ambele maini de burta, in timp ce am crezut ca o sa isi dea afara si sufletul. Panica s-a instalat imediat si am sarit de pe scaun. M-am dus langa el cat de repede am putut cu un pahar de apa dar nu stiam ce sa fac. A inceput sa tremure si sa tuseasca din ce in ce mai tare.
- Mama, adu pastilele!
L-am trimis pe Erik in camera lui si am ramas acolo, cuprinsa de panica. Nu ii mai fusese rau de la accident deloc, si chiar am crezut ca totul revenise la normal. Il priveam cum ii tremurau mainile si statea aplecat fara sa poata spune vreo ceva. I-am dat cat de repede am putut pastilele si nu m-am miscat deloc timp de cateva ore, timp in care adormise. A mai avut caderi de-astea dar .. nu intelegeam de ce i se intampla iar. Trebuia sa isi revina complet.
Intr-un sfarsit se trezise, iar eu il vedeam in ceata la cat de somn imi era, dar totusi m-am apropiat usor.
- Taticule, esti bine? Cum te simti?
- Raven. De ce nu esti la somn? E aproape ora trei.
- Nu stiu cum e la voi in armata, dar eu nu pararsesc pe nimeni pe front. Inteles camarade?
M-a luat in brate si mi-a soptit cu vocea obosita.
- Te iubesc.
A doua zi dimineata, m-am bucurat sa il vad pe picioare fara nicio problema. Nu vroiam sa ma mai sperie asa niciodata. Ca de obicei, Diego ma astepta in fata casei. Era imbracat cu jeansi si un tricou alb, iar peste purta si o jacketa. Arata ca din alta lume, si chiar am simtit ca imi tremurau picioarele. Ohh frate, chiar eram indragostita. Ajunsa langa el m-a sarutat scurt iar un fior mi s-a raspandit in stomac, apoi a zambit si i-am raspuns automat.
- Ce e?
- Arati mai diferit ca niciodata. Esti asa frumos, ca nici nu imi inchipui ce caut eu langa tine.
- Repeta asta!
- Bine. Nu stiu ce caut langa tine, cand tu esti atat de perfect.
M-a privit patrunzator si am inceput sa fug dar nu am apucat decat cativa metri, dupa care m-a prins si m-a luat pe sus.
- Repeta acum asta!
- Ma predau.
M-a lasat jos si amandoi zambeam. M-a luat de mana si ne-am reluat drumul. Stiti, asta e tot ce vroiam de cand eram mica. Cineva care pentru ceilalti nu inseamna nimic, dar pentru mine e totul. Cineva care sa ma iubeasca pana la cea mai mica parte intunecata din mine. Cineva care ar sti sa ma impresioneze si cu un fir de iarba. Si acum asta simteam. Simteam ca facea parte din viata mea si ca ar fi acolo chiar daca i-as cere sa mearga cu mine la cumparaturi. [ credeti-ma, baietii urasc asta .. daca nu sunt indragostit .. poate ]
Dupa ce Diego a plecat la prima lui ora, eu m-am intalnit cu Abby si ne indreptam amandoua spre clasa, cand la intersectia a doua holuri, cineva m-a izbit de perete.
- Ohh frate .. nu din nou. Ma simt ca o masinuta de aia nesuferita pentru distractii ..
Mi-am ridicat privirea iar la cativa metri de mine insirat pe jos, era un baiat. Era brunet si inalt, iar cand i-am vazut ochii, am inghetat instantaneu. Parca m-as fi uitat la Diego. Aceiasi privire patrunzatoare, aceiasi nuanta. Asta nu schimba faptul ca m-a lipit ca un ou de peretii liceului. M-am ridicat surprinzator de repede.
- Vezi pe unde mergi .. ce Dumnezeu. Ai ochii la ceafa?
- Imi pare rau.
- Spune-i asta mamei tale. Ea te-a facut.
Am plecat iar prietena mea m-a urmat cat de repede a putut.
- Credeam ca te-ai schimbat.
- Ti se pare ca sunt cu aceleasi haine in fiecare zi?
- Foarte amuzant Raven. Ai fost foarte dura. Nu a avut nicio vina.
- Sigur ca nu. Alearga pe holurile liceului de parca e la meciul de baseball. Fii serioasa Abby. Si misca, o sa intarziem, si nu am chef sa ghicesc toata ora cum se spune pe spaniola la "Imi pare rau, dar m-am ciocnit de un idiot total pe hol. "
Yeep. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Si nu ma refer la chilotii lu' fratimio .. bleh! Ma refer la caracterul meu. Mereu va fi acolo.
Orele au trecut foarte repede iar cand m-am intors acasa, in camera mea era o cutie gigantica pe mijlocul camerei.
- Astia m-au confundat cu J.Lo
- Nu. E doar un mic cadou pentru unica mea fiica magnifica, spune batranul meu care apare de dupa usa.
- Mic, ha?
M-am apropiat si l-am despachetat usurel. Am ignorat faptul ca imi venea sa injur cand m-am incurcat in "fundita" care inconjura cutia. Inauntru, era un urs de plus atat de mare ca aproape ajungea pana la tavan. Mi-am cuprins gura cu palmele si am privit emotionata.
- Tata, e superb. Te iubesc.
- Eu mai mult ca orice pe lume scumpo.
S-a retras si a inchis usa, dar imediat am auzit zgomote. El .. tusea din nou. Am iesit sa vad daca e in regula, si avea aceiasi pozitie de aseara. Picioarele ma lasau de la panica si ma gandeam numai la ce e rau. L-am intrebat daca si-a luat azi pastilele si abia a confirmat, in timp ce se sufoca in tuse. am vrut sa fug dupa apa dar nu am apucat sa ating prima treapta ca a cazut jos, sub privirea mea. Am vazut negru in fata ochilor si m-am aruncat in genunchi langa el. Am simtit cum imi vine sa plang.
- Tata! Te rog .. tata ..