It was always you

Sfârșitul

Perspectiva lui Han Jisung

   Eram în ultima săptămână de vacanță. Minho tocmai ce ajunsese la mine. În ultimele zile stătea mult plecat și era foarte distant și agitat. Acum așteptam să termine de făcut duș poate după voi primi un răspuns.

   Telefonul aruncat neglijent pe pat îi sună așa că m-am întins doar ca să-l dau pe selențios, dar pe ecran apăru "Număr necunoscut" așa că am răspuns.

–Minho sunt Hyunjin. Am nevoie de marfă. Când dracu renunți la statutul de iubițel perfect? Ți-am dar câteva luni acum adu-mi ce am nevoie dacă nu vrei ca Jisung să-ți afle micul secret.

   Nu înțelegem așa că nu am zis nimic, însă cealaltă persoană își conțină discursul.

–Sunt deja aproape de casa ta. Îl iei pe Jisung de acolo și vin să-mi iau singur.

   Minho a ieșit din baie și îmi smulse telefonul din mână .

–Jisung ce dracu ți-am zis să stai departe de partea asta din viața mea.

   Își puse telefonul la ureche după ce ascultă spuse "ok" apoi aruncă telefonul pe pat.

   Se uita la mine bănuitor. Milioane de gânduri îmi treceau prin minte în momentul ăla, eram atât de confuz încât nu mă puteam nici mișca.

–Cine era ăla, Minho? Despre ce marfă vorbea și de ce e la mine-n casă?

–Poți să-ți dai seama singur, nu? Droguri ce altceva. Noșalanța cu care vorbea mă dezarma.

–Changbin urma să aibă probleme dacă nu făceam asta.

–Ce?

–Nu fi atât de șocat. Changbin e dealer și cum el a plecat trebuia să se ocupe cineva de treaba asta. Așa că te-am folosit pe post de paravan.

–Te-ai apropiat de mine doar ca să mă folosești?

–Nu exagera. Ăsta sunt eu! Dacă nu-ți convine poți să pleci nu e ca și cum ești prima persoană care mă părăsește. Nu știu dacă te-am iubit vreodată așa că nu cred ca va fi prea greu pentru mine.

   Ridică din umeri ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. 

   Nu-mi păsa de droguri știam că ceva era neînregulă cu el. Puteam accepta, însă faptul că mă mințise și îmi construise iluzii, peste asta nu puteam trece.

–Minho?

   În casă intra cu brunet înalt cu corpul acoperit de haine perfect asortate.

–Oh Hyunjin. Eu am luat ce aveam nevoie. Se întoarse către mine.

–Hannie...zise cu o voce atât de îndurerată încât mi-aș fi dorit să-i pot sări în brațe, dar continuă cu un ton dur și rece, chiar apreciez tot ce s-a întâmplat între noi.

   Mă durea mai mult decât îmi puteam imagina că pot îndură. Chiar se întâmpla asta? Simțeam în piept o prăpastie enormă pentru că în asta se transformase inima mea. M-am uitat încă o dată la el. Avea o privire rece fără prea multe emoții în ea.

   Mi-am mișcat picioarele ieșind din apartament trecând pe lângă Hyunjin. Am continuat să merg chiar dacă nu știam unde aveam să mă duc. Nu puteam decât să privesc spre ieșirea din iadul în care se transformase viața mea în doar câteva minute.

   Nu i-a trebuit mai mult decât câteva luni ca să poată să distrugă tot ce am construit eu în toți ani ce au trecut. Mi-a dezgolit sufletul ca să poată pătrunde în el cu forță și să iasa lăsând în urmă doar o imensă durere.

   Am clipit încercând să-mi îndepărtez lacrimile. Nu înțelegem ce durea mai mult faptul că nu m-a iubit sau faptul că m-a mințit că a făcut-o. Eram distrus la gândul că avusesem o încredere greu de pătruns într-un om care s-a dovedit ca fiind el o întreagă minciună.

   M-am așezat jos pe trotuarul ud neputând să-mi mai conving picioarele să mai meargă. M-am făcut ghem în jurul unei dureri ce avea să mă distrugă cu ușurința cu care se sparge un pahar din sticlă pe care îl arunci puternic de podeaua dură.

   Totul se întâmplase prea brusc paradisul meu se prăbușise în câteva secunde făcând loc celui mai adânc infern.
Am stat aoclo ghemuit cu ochii înotând în lacrimi care urmau să mă însoțească multă vreme.

   Mi-am așezat capul între genunchi lăsând să cadă primele lacrimi din șirul interminabil care urma să-mi inunde fața.

Sfârșitul primului volum

(Povestea continuă în "My weakness", volum care se va axa pe Changlix. Mulțumesc că ați citit!❤️)