Perspectiva lui Minho
Mă uitam către Jisung care stătea în ușă. Se aplecă să culeagă ceva și se întoarse spre mine. Eu știam adevărul, dar nu puteam să fac nimic. Tot ce speram acum era doar ca Changbin să nu mă urască pe vecie. A fost alături de mine mereu și eu l-am rănit cu prima ocazie. Și urma să nu fie singurul rănit pentru că ăsta eram eu.
Jisung se poziționă în fața mea și mă privi derutat.
–Îmi pare rau...Șopti în timp ce-mi așeza în palmă cheia.
–Îți pare rău că Changbin mi-a distrus cheia? Jisung, te rog nu mai fii copil.
–Nu înțeleg...
–Eu plec.
M-am ridicat de pe pat. Nu voiam să fiu pus în situația de a-i explica.
–De ce? Tu îl cunoști pe Changbin mai
bine decât mime...
–L-am rănit așa cum fac cu toată lumea și probabil așa cum o să fac și cu tine.
–Ce?
Acum nu era doar derutat era de-a dreptul confuz. Trebuia să-i dau șansa de a înțelege că eram o persoană toxică chiar dacă gândul că urma să-l pierd din propria prostie mă distrugea.
–Uite ce e...chiar îmi pare rău, bine?!
I-am zis și l-am sărutat apăsat pe frunte după am ieșit pe ușa încă larg deschisă.
Perspectiva lui Han
Stăteam jos la picioarele patului privind în gol încercând să mă gândesc. Changbin nu-mi răspunsese la nici un nenorocit de apel sau mesaj, iar Minho...nu știam ce să mai cred. Începusem să țin la el periculos de mult. Ce făcuse atât de grav ca să stârnească așa o reacție din partea lui Changbin?
*
Era deja vineri și eu tot nu reușeam să dau de Changbin. Acum eram deja în fața unei uși pe care intrasem acum luni bune fiind confuz și mahmur. Ce se schimbase era că nu am băut nimic de data asta.
Am bătut la ușă sperând din tot sufletul ca mama lui Changbin să nu fie acasă. După câteva minute am renunțat. Era clar că nu avea să mi se deschidă. Am ieșit în stradă îndreptându-mă către apartament. O mașină cunoscută îmi tăiase calea.
–Urcă! Îmi spusese Minho autoritar prin geamul deschis. Ce cauți aici?
–Am vrut să văd ce face Changbin...
Voiam să par detașat lăsând privirea să-mi cadă pe centura pe care tocami mi-o pusesem.
–Nu e acasă.
–Cum adică?
–Excursie sau ceva cu mama lui.
–Excursie?
–E sfârșit de an și cumnatul lui avea posibilitatea asta. Sunt plecați toți toată vara.
–Toată vara?!
Nu am mai zis nimic. Măcar exista posibilitatea ca Minho să fii vorbit cu el, deci apele se mai calmaseră sau așa voiam eu să mă păcălesc că se întâmplase.
*
Perspectiva lui Minho
Eram rezemat de mașina mea parcată într-o zonă retrasa din oraș. Vorbisem cu Hyunjin să ne vedem, de data asta la cererea mea.
–Minho nu mă așteptam să vrei să ne vedem atât de repede!
Am tresărit când Hyunjin apăruse parcă din senin. Arăta mult mai bine ca data trecută, chiar dacă fața îi era ușor pală măcar nu avea cearcănele alea groaznic de adânci.
Lângă Hyunjin era încă cineva înalt cu părul blond metalic. Băiatul părea după cum arăta să nu aibă aceleași obiceiuri ca Hyunjin...sau ca mine.
–El e Felix.
–Nu am venit aici să-mi fac prieteni. I-am zis răspicat.
–Nu poți fi original?
–Nu crezi că ești cam bine dispus astăzi?
Știa unde vrea să ajung așa că a trecut direct la subiect.
–Am vorbit cu Changbin și i-a venit mintea la cap. Cum nu putea să dea de tine sau nu voia să dea de tine mai bine spus m-a sunt pe mine. Trebuie să mă ajuți!
–De ce te-aș ajuta eu pe tine?
–Pentru că altfel Changbin o să aibă probleme.
Voiam să-l pocnesc, cum îndrăznea să mă amenințe, însă înainte să pot îmi îmână o pungă albă destul de micuță.
–Ești nebun?
–Nu e nimeni aici și nici camere. Vreau să ții tu marfa asta pentru mine și să mi-o aduci când o să-ți cer.
–Nu am cum.
–Nu cred că ai vrea să refuzi.
–Te rog fă ceva cu ele! Nu vreau ca Hyunjin să aibă iar de suferit din cauza bandei voastre infecte.
Bandă? De data asta a vorbit tipul blond. Folosise un ton puternic și foarte dur.
–Minho știi ce să faci vrei să-ți dau eu idei? Am tăcut știind la ce se referea. Ascultă-mă nu ai nimic de pierdut. Jisung e curat...chiar nu o să fie probleme. Îți dau câteva luni și apoi o vreau.
Am dat din cap scurt acceptând plicul. Știam din prima ce urma să se întâmple, dar nu aveam de ales. Așa Changbin urma să nu aibă probleme și nici Jisung. Nu trebuia să afle vreodată și dacă se întâmpla poate așa Jisung o să mă vadă excat cum sunt și să decidă dacă voia sau nu să mai aibă de-a face cu mine.
Mi-aș fi dorit să o iau de la capăt și să nu mă fi băgat niciodată în asta. Nu puteam să dau timpul înapoi și acum viața mea era deja distrusă.
CZYTASZ
It was always you
Romans"Nu i-a trebuit mai mult decât câteva luni ca să poată să distrugă tot ce am construit eu în toți anii ce au trecut. Mi-a dezgolit sufletul ca să poată pătrunde în el cu forță și să iasă lăsând în urmă doar o imensă durere." *Acesta este primul volu...
