Omul e o ființă misterioasă și așa fost dintotdeauna, dar oare câți au observat cât de mare e capacitatea sa de a se minți singur? Cum faci să convingi un om să nu se mai mintă singur, să deschidă ochii și să accepte realitatea, chiar dacă doare?
Cum poate cineva să-și privească, pasiv, sora distrugându-și viața treptat pentru cineva care nu merită, care nu apreciază faptul că ea face lucruri în detrimentul ei doar pentru a ajuta persoana la care ține cel mai mult? De atâta timp încerc să îi explic că greșește și refuză să vadă ce spun, să înțeleagă. E greu să privești așa ceva și să știi că nu poți face nimic pentru a pune punct unei asemenea situații.
BINABASA MO ANG
Dragă Charlie...
Non-FictionAceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a...
