Dragă Charlie...

Scrisoarea CIV

Poate voi reveni într-o altă eră cu o scrisoare mult mai bine pregătită și mai lungă dar acum cred că-i momentul meu,Charlie. Am dorit nespus de mult să îți scriu. Dar nu sunt genul care are probleme sau sunt depresivă,consider că trebuie să ne trăim viața din plin și să nu stăm să ne văităm de fiecare obstacol dar totuși vreau să îți scriu. întotdeauna am dorit să fiu eu cea care vorbește înspre binele altora dar observ că nimeni nu crede că voi reuși sa rezolv ceva. Uneori nu mă pot exprima deși am atâtea de spus. Uneori mă pun in pat și mă gândesc,oare cineva chiar mă iubește? Tot timpul îmi spun dacă ar fi să aleagă cineva între mine și oricine altcineva oare măcar s-ar gândi să mă aleagă pe mine? Oare cineva a vorbit de mine spunând "Da,sunt mândru de ea" Întotdeauna am dorit să fac mândru pe cel de lângă mine și atunci când eșuez parcă mă simt un ultim om. Dacă nu voi reuși să maturizez,Charlie?.

 Dacă nu voi reuși să fiu destul de...matură pentru a realiza ceva serios în viață? Daca mâine va fi toată viata mea in mainile mele? Ce voi face? Nu stiu de ce,dar mi e frica sa ma maturizez,incep sa imi dau seama ca viata nu i doar culoare si ca va trebui ca intr o zi sa aleg EU ce e bineși ce-i rău. Nu vreau să dezamăgesc pe nimeni dar nu m-am gândit niciodată,oare m-am dezamăgit pe mine însumi? Știu că pun mai multe idei,Charlie,chiar îmi pare rău că nu mă pot transforma in Eminescu sau Blaga sau oricare alt scriitor ca sa pot face ceva serios din aceasta scrisoare dar nu vreau să o fac serioasa. 

 Nu este o scrisoare,defapt. Sunt cincimi din sentimentele mele scrise pe o hartie. As vrea ca eu să mor după ce mor toti cei dragi mie *laugh* stiu,e prostesc dar vreau sa stiu ca am petrecut tot ce se putea petrece cu ei. Uneori,ma simt dată la oparte,mă simt de parcă eu nu sunt iubită și parcă nu are rost să mai cred asta căci nu am realizat nimic în viață. Știu,nu-i corectă gândirea asta dar poate că sunt eu mai nebună. Sunt musulmancă,îi mulțumesc lui Allah pentru tot ce îmi oferă. Dar ști cât mă deranjează când uni oameni mă exclud din grupul lor din aceasta chestie? Acei oameni se numesc rasisti. Da,mă deranjeaza acesti oameni. Am luat si note proaste,datorita "A,esti musulmancă? Hm..." Deși nu bag de seamă nimic din ce spun alți mă deranjează când 5 prieteni de ai mei se ceartă cu 3 oameni sau chiar non-prieteni de ai mei deoarece acei 3 vorbesc despre mine că sunt teroristă și să plec din acest colectiv. Musulmanii au cauzat primul război mondial? Musulmanii au cauzat al doilea război mondial? Musulmanii tineau prizonieri mii si mii de oameni numindu-i sclavi? Musulmanii au omoràt peste 100 de milioane de indieni in America de Nord? Musulmanii au trimis bombe nucleare in Hiroshima? Sunt foarte multe intrebarii de genul ăsta. Încep să îmi dau seama că dacă un om de o altă religie a omorât 2 oameni sau chiar mai mulți este o crima a acelui om dar dacă un musulman omoară 2 sau mai mulți oameni toti musulmanii sunt teroriști și merită omorâti. Ok,Charlie,să trecem și de asta. Numai contează.

Viața mea este foarte frumoasă și mă bucur de ea,am o familie excelenta si incerc sa ii fac cat de mândri pot eu. Cu dragostea,am ceva probleme. *laugh* Dar lasa dragostea,consider ca la varsta asta a noastra 2 oameni nu se iubesc ci se plac,iubirea adevarata e atunci cand doi oameni isi promit iubirea vesnica si chiar o fac. Numai am ce sa spun,Charlie. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce primesc pentru tot ce am,pentru ca sunt musulmanca,pentru ca sunt arăboaică si pentru ca am o viață si o trăiesc din plin. Mi-e frică puțintel de viitor,dar de ce să rămân în trecut? Trebuie să păsesc catre usile celorlati ani. Trebuie sa traiesc viata indiferent de obstacole. 

Sa ai un an nou plin de fericiri,Charlie! 

Cu drag,a ta scriitoare.