Dragă Charlie...

Scrisoarea XLVII

E ciudat. Ştii, Charlie, eu sunt o persoană visătoare îmi place să-mi imaginez chestii fiindcă doar aşa pot să evadez din realitatea asta crudă însă de ceva timp îmi imaginez că o să întâlnesc o persoană care să-mi fie alături fiindcă, Charlie, am nevoie de o astfel de persoană în momentele astea. Însă nu vreau să mă plâng, de data asta. Astăzi vreau să-ţi spun ceva important.

În clasa a treia am avut un coleg care după acel an s-a mutat. Mi-l aduc aminte, aşa vag, însă ştiu că ne înţelegeam iar anul trecut l-am văzut. Îţi dai seama Charlie, au trecut mulţi ani sau suficienţi cât să nu îşi mai aducă aminte de mine, dar eu, dintr-un motiv - şi nu ştiu care e acela - mi-l aduc aminte. L-am recunoscut. Charlie m-a cuprins un sentiment ciudat, un fel de emoţie, un fel de două feluri pe care am ignorat-o, spunând "care sunt şansele să-şi aducă aminte de mine" şi l-am ignorat. Nu l-am abordat aşa cum m-au sfătuit fetele, iar după un timp, după ce am realizat că nu nimic de pierdut dacă fac asta nu l-am mai văzut şi l-am uitat din nou. Iar astăzi Charlie s-a întâmplat ceva ce m-a dat din nou peste cap. Exact ca şi în cărţile pe care le citesc, el este vecinul mătuşii mele. Părinţii lui sunt buni prieteni cu mătuşa mea, iar mătuşa mea a vrut să îl cheme să "ne aducem aminte" unul de celălalt dar, din păcate nu era acasă. Era la un concurs. Charlie, încep să cred că sunt ghinionistă sau că "destinul" nu vrea să ne întâlnim, acum. E o prostie, faza cu destinul dar încep să cred că toate au un sens. Încerc să fiu optimistă şi să privesc altfel situaţia, poate că "destinul" nu vrea să ne vedem acum, ci mai încolo. Cine ştie? Eu nu, dar poate tu Charlie ai răspunsul. Poate tu mă poţi ajuta.

A, Charlie poate că mă consideri o ciudată dar i-am dat add pe Facebook. Da ştiu e o prostie, dar sunt prea timidă să-l abordez în viaţa reală plus că poate nu o să ne mai vedem, niciodată. Şi chiar dacă nu înţeleg de ce am sentimentul ăsta, de ce mă simt aşa ciudat că am făcut asta, de ce vreau aşa de mult să vorbesc cu el, eu continui să sper că am făcut bine, că o să vorbim. Nu ştiu de ce. Poate chiar sunt disperată Charlie...

Charlie, te-ai simţit vreodată aşa?

-Sally