Urăsc să mă plâng celorlalţi. Ştiu că nimănui nu-i pasă, până la urmă.
Urăsc să fiu luată drept o persoană slabă. Te urmăreşte toată viaţa lucrul ăsta.
Urăsc să plâng. Deşi încerc să mă abţin, câteodată nu mai pot.
Urăsc că nu mă pot detaşa de suferinţele altora. Deşi sunt egoistă.
Urăsc faptul că am cunoscut ce înseamnă moartea unei persoane dragi de la o vărstă fragedă. Ştiu că asta m-a slăbit.
Urăsc să fiu nehotărâtă. Mi se întâmplă tot mai des.
Urăsc faptul că prin comportamentul meu, poate, creez o impresie greşită celor din jur. Sau poate comportamentul lor este de vină.
Urăsc oamenii prefăcuţi. Este o replică ruginită, însă este adevărul.
Urăsc faptul că uneori sunt atât de neputincioasă. Oare sunt singura în această situaţie?
Urăsc că a trebuit să vă plictisesc. În caz că aţi citit.
MonicaE
YOU ARE READING
Dragă Charlie...
Non-FictionAceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a...
