Scrisoarea LXIII

114 10 0
                                    

Sub masca aceea pe care o poartă, se află o fată tristă. Foarte, foarte tristă. A luat în calcul sinuciderea. O tăietură, 50 de pastile, otravă. Nu era greu. POvestea ei începe așa. Când era foarte mică, părinții ei au divorțat. Când a crescut, a început să scrie. Scria vrute și nevrute, proză și poezie. Într-o zi, s-a îndrăgostit. Băiatul era mai mare decât ea cu 8 ani. ȘI au vorbit. Au vorbit până unul dintre ei a spus stop. Ei bine, între aceste evenimente, această fată a început să se autodistrugă. Mutilare, pastile..A început să fumeze. Și într-o zi, a clacat. Rău de tot. A căzut în depresie, auzea voci și vedea umbre. Cicatriciile erau peste tot. Și a fost internată. A stat 8 zile închisă în iad, drogată cu medicamente. Iar acum, acum e bine. Acum trăiește cu adevărat. Dragă Charlie, Ghici cine e acea fată?

Cu drag,

o muritoare.

Dragă Charlie...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum