Dragă Charlie,
Sentimentele din trecut s-au accentuat. Simpatia și respectul au devenit mai intense, mai surprinzătoare, aș putea spune. Acum, ceva timp, speram și îmi imaginam că o să bem o cafea și de curând, ei bine, Charlie chiar s-a întâmplat. Însă, parcă câteodată mă cuprinde o ușoară senzație de "vreau mai mult" și momentan împrejurările, locația și ei bine viața în general nu îmi poate oferii asta și nu-mi place, dar cine sunt eu să mă plâng sau să judec ceva ce nu poate fi contestat?
Însă mă zvârcolesc în somn știind că din cauza distanței s-ar putea distruge tot ce nu a prins rădăcini între noi. S-ar putea să-l pierd sau să mă piardă chiar înainte să mă fi avut sau să-l fi avut. Și mă chinuie gândul ăsta.
Charlie, chiar nu pot să fac nimic? Chiar sunt atât de neputincioasă? Sigur așteptarea este ultima mea soluție? Și crezi că nemilosul timp ne va aduce din nou împreună, așa cum a făcut-o prima dată?
Ambiguitatea se iartă, așa-i?
Semnat
Anemia
YOU ARE READING
Dragă Charlie...
Non-FictionAceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a...
