Dragă Charlie...

Scrisoarea L

Am observat că un băiat a avut curajul să-ți scrie. În această scrisoare vreau să-i spun că îl admir pentru asta. Bravo, A.J. De fapt, stai, asta a sunat ca o bătrână. În fine, ideea e că și băieții mai trebuie să renunțe la atitudinea de duri și să-și dea frâu liber inimii.

Și, că tot sunt aici, să-ți dau și un sfat, A.J. Nu că eu sunt în stare să-mi dau sfaturi mie, dar așa sunt eu, mă preocupă mai mult situația celorlalți decât a mea. Dacă prietena ta va vedea acea scrisoare, sunt sigură că te va ierta și acum și în continuare, pentru că și pentru ea înseamnă la fel de mult prietenia voastră dacă te-a iertat mereu.

La naiba, n-ar trebui să mă bag, nu? Să nu crezi că-s obsedată. Ok, sunt obsedată, dar cu alte chestii, cum ar fi muzica. Știi cât de urât pot să fac dacă cineva se ia trupa mea preferată. Huh. Iadul ar fi câmp cu floricele.

ORICUM NU ASTA E IDEEA.

Dacă nu-ți vede scrisoarea, spune-i. Eu i-am spus doar unei singure persoane cât înseamnă prietenia ei pentru mine, dar restul... nu știu. Mi-e rușine. Mi-e teamă că vor râde și puf! Du-te, frate, n-ai ce să vorbești cu mine. Mă rog, ar trebui să le spun. Dar nu mă ține să vorbesc cu cineva față în față, pentru că e un sentiment ciudat să privești oamenii în ochi și să ai garanția aia de 100% că ei te judecă în acel moment.

Mi-ar plăcea să vorbim, A.J. Aici, prin scrisori, o perioadă de timp. Nu știu de ce, dar ar fi chiar... bine, nu știu un cuvânt. "Drăguț" sună de parcă m-aș da la tine. "Frumos" sună la fel. Hai să spunem că ar fi șmecher. Nu ești obligat să-mi răspunzi, dar știu că trebuia să-ți spun asta.

Și... atât. Sper doar că nu am speriat prea multă lume cu mintea mea ciudată.

~ 16iulie