Of Charlie,
Ai simtit vreodata ca nu te vrea nimeni? Ca doar tu te bagi in seama? Ca nimanui nu-i pasa daca tu vorbesti sau nu? Daca nu, atunci sa stii ca e nasol. Traiesc de cateva zile senzatia asta; ca oricum nimanui nu-i pasa daca vorbesc sau nu. Stii, nimeni nu se intelege atat de bine cu mine. Off imi curg lacrimi. Stii, ma simt prost cand, din grupul meu de prieteni virtuali, oricine are o preferinta, dar eu nu sunt preferinta nimanui. Si doar cand ma gandesc la asta incepe sa doara tare. Si acum intervine alta chestie. De la aceasta durere postez pe Tumblr; Tumblr e pentru mine ca un jurnal, se aseamana tie, Charlie; Tumblr e jurnalul meu cu poze. Bun; postez multe chestii triste in ultima vreme. Si acele poze ma fac mereu sa gandesc: Daca as muri, i-ar pasa cuiva? Poate doar la parinti, dar cine stie. Si nici eu nu ma mai inteleg. O parte din mine vrea aceasta chestie, sa vada care ii sunt prietenii adevarati sau nu, iar cealalta parte incepe sa planga cand isi da seama de gandurile mele suicidale. Si apoi, parte cea rea a mintii mele ma tot indeamna sa ma tai; am de prin ianuarie ascunsa o lama intr-o poseta pe care nu o mai folosesc, iar gandul ca o am acolo nu imi da pace. Vreau sa o folosesc. Dar mi-e frica de consecinte. Oare daca as face o dungamai mica, intr-un loc in care nu e vizibil tuturor, ar observa cineva? Dar gata, nu trebuie sa ma mai gandesc la asta. Uite Charlie de ce tot spun ca mi-e frica de mintea mea. Mi-e frica de aceasta parte rea a mintii mele.Poate te-am facut sa nu mai vrei sa imi asculti gandurile la cate ti-am zis azi, dar sper sa nu ma lasi acum, cand am nevoie de tine.Multumesc Charlie ca esti aici
Cu drag, C.
YOU ARE READING
Dragă Charlie...
Non-FictionAceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a...
