My stupid innocence

♦ Capitolul XXXI - Un nou membru ♦

My stupid innocence

♦ Capitolul XXXI - Un nou membru♦

Rautatea Matildei intrecea orice limita. Era ceva maret, un uragan facut sa ne atraga spre el si sa ne lase fara suflu. Si inca ma intrebam de ce este atat de rea! Adica, la naiba, suntem tineri si liceul nu este singura problema din viata noastra.

- N-ati tacut? se rasti profesoara la noi, privindu-ne cu dispret. Acum, pot continua. Suntem la inceputul lunii aprilie, iar in mod normal trebuia sa avem parte de o micuta vacanta. In schimb, directorul a planificat o mica excursie educationala in Hawai. Vom sta in jur de doua zile. Este obligatoriu!

Colegii mei aveau gura pana la urechi, insa problemele pe care le aveam nu imi permiteau sa ma bucur pe deplin. Si inca ma gandeam la seara precendenta, cand Adam m-a dus intr-un club. Eram doar noi doi, dansand fara retineri pe ritmurile melodiilor. Nu am stat mult, insa suficient sa fiu obligata sa urc pe balcon si sa intru in casa pe fereastra, pentru ca tata a spus ca nu ne da voie inauntru daca intarziem.

Matilda ne mai privi inca o data, apoi iesi din clasa. M-am ridicat impreuna cu Xandra si Violet si am pornit catre cantina. Era ora pranzului si eram cat se poate de infometata.

- Veniti, nu? intreba Violet, luandu-si o tava si alegandu-si mancarea.

- Avem de ales? ii raspunse Xandra, aranjandu-se in reflexia tavii sale.

- Mi se pare o idee buna sa mergem. Am putea petrece mai mult timp impreuna, am putea vedea locuri noi, ne-am putea distra. Haideti, fetelor! am spus, fericita, asezandu-ma la masa.

Kevin veni la noi, sarutand-o pe Violet. Mi se parea ciudat ca nu sta cu Jeremy si Aaron, la masa celor seniori. Ne-a spus ca e fericit langa iubita lui, gestul acesta fiind super dragut. Mi-ar fi placut sa am o relatie ca a lor. Eram putin geloasa.

- Xi, ai vorbit cu Jeremy? am intrebat, luand o muscatura din marul meu verde.

- Las-o balta, imi spuse, stiind ca intrebarea mea nu era pusa fara motiv. Voiam sa stiu ce s-a intamplat intre ei.

- Uite, arata Violet cu degetul.

M-am intors sa-l vad pe Spoty, intrand in cantina. Avea o geaca de piele, asemanatoare cu cea a lui Aaron, si purta niste ochelari de soare la ochi. Era ciudat sa-l vad asa, el fiind un baiat care nu punea pret pe aspect. Era inconjurat de fete, de foarte multe fete.

Ma privi superior, pret de o secunda, apoi se indrepta spre masa seniorilor. Aaron se ridica si goni un baiat deja prezent acolo, facandu-i loc lui Spoty. Acela ar fi trebuit sa fie locul lui Adam.

- Unde e Adam? am intrebat ingrijorata.

- Nu a venit azi la scoala. S-ar fi zis ca are probleme cu Chris, de cand a renuntat la cod. Toata scoala a aflat, a spus Kevin incruntat. Spoty nu mai este un ucenic. L-au bagat ca membru.

M-am ridicat de la masa, vrand sa ma duc sa vorbesc cu prietenul meu cel mai bun. Nu imi pasa ca Aaron a reusit sa-i spele creierii, il voiam inapoi. Pentru mine Spoty era destul de important. Nu imi permiteam sa-l pierd.

- Spot, putem vorbi? l-am intrebat, ignorand pe toata lumea.

- Credeam ca am fost destul de clar ca nu mai avem despre ce sa vorbim, atunci cand ti-am dat papucii, a spus, incantat, zambind intr-un mod dezgustator pentru mine.

- Cand ai facut ce?

- Jul, amandoi stim ca nu esti fata potrivita pentru mine. Esti plictisitoare si ma cam sacaie comortamentul tau de Fecioara Maria. Prefer sa fiu cu o fata care stie ce face, imi raspunse, fara ca macar sa ma priveasca in ochi.

Am plecat nervoasa. Nu puteam sa cred ca Spoty a devenit atat de agorant! Credeam ca este un baiat inteligent, care nu se lasa manipulat. Trebuia sa imi dau seama de asta! Pur si simplu, nu mai suportam sa pierd nicio persoana.

M-am asezat pe o scara, intre etaje. Voiam putina liniste. Voiam un moment in care sa nu intervina nimeni, insa nu se putea. Nu in scoala asta.

- Credeai ca ai reusit sa ma infrangi? am auzit o voce in spate. Domnisoara Julie, codul asta nu o sa se duca atat de usor. Daca Adam a renuntat, iar Chase nu mai este aici, pot face un alt grup. Oricine ar vrea sa fie in locul lor.

- Domnule profesor, de ce ma asteptam sa ma intalnesc cu dumneavoastra? Am auzit ca ai ceva cu Adam. E adevarat? Chiar trebuie sa te denunt pentru felul in care te comporti cu elevii?

Chris se apropie si se aseza pe scara, chiar la cativa centimentri de mine. Era nervos, stiam asta. Nu ii convenea faptul ca i-am luat unul dintre membrii.

- De ce esti atat de rautacioasa? ma intreba, cautandu-si pachetul de tigari prin buzunare.

- Tu de ce esti?

Chicoti, relaxandu-se putin. Sufla fumul si isi indrepta privirea spre mine. Eu incercam sa fiu calma, insa nu stiam unde se va ajunge.

- Mereu mi-ai fost simpatica. Felul tau inocent de a fi si comportamentul de luptatoare ii cucereste pe acesti baieti. Daca eram de varsta lor, aveam grija sa fi a mea.

- Mie mereu mi-ati fost antipatic. Nu v-am inteles motivele, pentru care ati facut acest cod. Sunteti frumos. Pun pariu ca multe fete se visau in patul dumneavoastra.

- Virginele au alta mentalitate. Poate intr-o zi o sa-ti spun.

Se ridica, lasandu-ma singura pe scara. Era incredibil cat de calm era acest barbat, mai ales in preajma mea. Era greu de citit.

Am deblocat ecranul telefonului, mergand la contacte. M-am oprit cand am vazut numele lui Chase. Voiam atat de mult sa-l sun, sa-l intreb ce face, sa stiu daca e bina acolo. Imi era foarte dor de el. Simteam un gol in suflet, de fiecare data cand ma gandeam la primul nostru sarut. Cum puteam sa las in urma tot?

Gandindu-ma la el, am apelat un numar. M-am speriat atunci cand am vazut ca era numarul lui Adam. Se pare ca subconstientul meu se tinea de glume. Am vrut sa inchid, insa i-am auzit vocea. La naiba!

- Alo? Julie? tot repeta fara sa se opreasca.

- Hei, esti ok? am intrebat, rugandu-ma sa nu par patetica.

I-am auzit rasul. Imi placea sa stiu ca e fericit sau ca eu il fac sa se simta asa. Incepeam sa cred ca sentimentele mele pentru el erau din ce in ce mai puternice.

- Normal. Nu m-au rapit extraterestrii. Cum ai dormit? Te-a prins tatal tau?

- Nu, a fost ok. Totusi, gestul de a intra in casa pe fereastra a fost un pic prea nebunesc pentru mine. Dar vreau sa-ti multumesc pentru aseara. Chiar mi-a placut sa petrec timpul cu tine.

- Deci, se poate considera o intalnire? Caci de mult am visat la asta. Nu cred ca acel club a fost romantic, insa faptul ca te-am avut alaturi de mine a contat cel mai mult. Si chiar am vrut sa ies la o intalnire cu tine, dar am avut multe pe cap, ghinioane dupa ghinioane si timpul a trecut. Asadar, a fost o intalnire? ma intreba, facandu-ma confuza.

Daca recunosteam ca a fost o intalnire, asta insemna ca accept ideea ca noi sa fim un cuplu. Nu puteam trece printr-o alta dezamagire sentimentala. Am suferit mult dupa Chase. Trebuia sa ma gandesc bine si sa nu imi las sentimentele sa imi incetoseze gandirea.

- Da, a fost o intalnire.