My stupid innocence
♦ Capitolul XLII - Casatoria mamei ♦
M-am imbracat cu geaca mea de piele si cu niste blugi negri destul de stramti. Voiam sa par rea si sexy. Eram scarbita de imaginea mea veche de fata buna si inocenta. Pana la urma, inocenta mea stupida m-a facut sa sufar. Ea m-a dus pana in acest punct.
Yv se pare ca nu facuse cunostiinta cu usa, ci intra pe fereastra. Tipul era extrem de ciudat si nu respecta nicio regula. Era clar un rebel inrait.
- Deci, ce s-a intamplat? E ca si cand un fulger te-ar fi izbit in aceasta jumatate de ora? Sau ai inceput sa simti ceva pentru mine? chicoti, aruncandu-se in pat.
- Nu are legatura cu tine. Chestia e ca m-am saturat sa sufar. Vreau sa fac durerea sa dispara. Vreau ca eu, insami, sa ma fac sa ma simt vie. Nu mai vreau sa depind de altii. Intelegi? i-am explicat, aruncand un sutien spre el.
- L-ai cumparat pana la urma! a exclamat surprins.
- Ai zis ca imi va veni bine, am zambit, dandu-mi bluza jos.
Desi eram cu spatele, puteam jura ca se holbeaza la mine. Mi-am acoperit sanii cu mainile si am inaintat catre baiat. Se pare ca el inghitea in sec, nedezlipindu-si privirea de pe corpul meu. I-am luat sutienul din mana si mi l-am pus pe mine, intorcandu-ma din nou pentru a nu dezvalui nimic esential.
- Asa primire? Vin mai des, a vorbit mai mult pentru sine.
Imi placea faptul ca parul meu parea ciufulit si dragut in acelasi timp. Stiam ca Yv nu ma va astepta pentru a-mi indrepta parul, asa ca m-am rezumat doar la aplicarea unui rimel strident si a unui ruj rosu, pe care doar Bae l-ar folosi.
Yv imi inconjura mijlocul cu mainile sale, uitandu-se la mine prin oglinda. Eram draguti impreuna, insa nu eram un cuplu. Nu ne-am vedea niciodata ca un cuplu.
- Esti frumoasa, mi-a soptit, sarutandu-mi gatul.
- Deja te-ai incins? E de abia inceputul, l-am indepartat subtil.
A marait la mine, facandu-ma sa fiu amuzata. Imi placea foarte mult sa frustrez baietii in felul acesta. Imi aducea o satisfactie mareata si totodata noua.
- Unde mergem? l-am intrebat, iesind afara.
Vantul batea, facandu-ma sa tremur de frig. Era trecut de ora doisprezece, iar eu ieseam ca idioata cu un necunoscut motociclist. Daca asta nu dovedea faptul ca am luat-o razna, atunci nu stiu ce ar putea dovedi.
- La spital, mi-a raspuns, urcandu-se pe motocicleta.
L-am privit sceptica, ezitand pentru un moment. Nu stiam ce are in minte, insa ca de fiecare data si-a folosit accentul si m-a privit intr-un fel fermecator, zicandu-mi:
- Ai incredere in mine!
Si mereu eram convinsa ca pot ma pot increde in el. Aveam impresia ca Yv imi ofera protectie, dar si adrenalina. De fapt, adoram sa fiu in prezenta lui. Chiar parea o provocare, asa cum imi spusese Bae. El iti poate oferi extazul, fara ca macar sa incerce.
Am urcat din nou pe motocicleta, simtindu-mi firele de par zburdand in bataia vantului. Yv parea mai increzator, asa ca mari viteza. Nu stiam de ce aceasta senzatie imi pompa sange in vene, ma facea sa ma simt unica si speciala. Nu intelegeam asta.
Desi as fi vrut ca drumul sa fie lung, ne-am oprit in fata unei cladiri mari. Pe pancarda scrie clar si raspicat "Spitalul Vondeir - NU INTRATI". Parea mai mult genul de constructie abandonata, iar asta ma speria enorm de mult. Vazusem multe filme de groaza.
CITEȘTI
My stupid innocence
Romance◄ Finalizată ►Sfătuită de mama acesteia, Julie decide să își viziteze tatăl în Virginia. Ajunsă acolo și transferată la același liceu ca fratele său mai mare, Kevin, descoperă o tradiție ciudată, care le impune băieților să le fure virginitatea fete...
