My stupid innocence

♦ Capitolul XIII - Autoportret ♦

My stupid innocence

♦ Capitolul XIII- Autoportret ♦

Datorita faptului ca Violet e de negasit si Xandra chiuleste, a trebuit sa imi petrec ziua singura. La pranz am apelat la singurul meu prieten, prezent, Spoty. Purta ca de fiecare data un pulover dragut, niste blugi inchisi la culoare si ochelarii sai care adaposteau doi ochi incredibili.

- Multumesc ca ma lasi sa iau pranzul cu tine. Nu stiu unde s-a dus Violet. Am vazut-o plangand si imi este teama sa nu fi patit ceva, am spus, punandu-mi totodata si mancare in tava.

- Da, Violet a fost mereu o fata dura, a spus Spoty, facandu-le cu mana colegilor sai de clasa.

- Violet? Sigur. Look-ul ei o face sa para dura, dar ea de fapt e o dulceata. E inocenta si timida.

- Nu, de fapt, tu te inseli. Violet era o fata dura, dar anul trecut a patit ceva. A devenit mai vulnerabila, dintr-un motiv pe care eu unul nu il stiu. Intreab-o!

Am ramas pe ganduri. Violet cu siguranta pare o tipa dura, dar doar atat. Credeam ca o cunosc. Acum realizez ca nu stiu absolut nimic despre ea.

- Crezi ca sunt o prietena rea? am intrebat sfioasa.

- Cred ca esti o prietena grozava care are nevoie de mancare, a chicotit Spoty.

Prezenta lui ma relaxa. Atata timp cat era langa mine, nu mai ma simteam singura. Pentru asemenea clipe traiam, momente in care realizez ca aici am gasit adevarata prietenie. Oricate probleme as avea, Virginia m-a facut sa vad viata cu alti ochi. Chiar si baietii au devenit niste persoane apropiate, care ma fac sa ma ambitionez sa nu renunt la ce am eu mai drag: inocenta.

L-am vazut pe Jeremy singur, intr-un colt. Parea trist. M-am scuzat fata de Spoty si am inaintat spre acesta. Cand m-a vazut a plecat capul in jos.

- Esti tu un magar, dar esti simpatic. Ce e cu tine? am intrebat, vrand sa aflu si de problema avuta cu fratele meu.

- Am devenit din nou masina de lupte, fara sentimente. Oricat as vrea sa ma schimb, pune stapanire pe mine. Lumea ma crede un robot, iar eu de fapt sunt vulnerabil.

- Oh. Jeremy, daca ai nevoie de cineva, sunt aici!

- Chiar am nevoie de cineva in clipa de fata. Cineva care este dispus sa ma inteleaga, caci nimeni nu a vrut asta. Vrei sa auzi povestea vietii mele? a intrebat, fiind trist.

Am dat in cap, vrand sa aflu ce e neinregula cu el. M-a tras de mana, ducandu-ma intr-un colt mai retras al liceului. A tras aer in piept si mi-a spus:

- Cu totii avem parinti care ne iubesc, indiferent de situatie, care ne sprijina si care fac sacrificii pentru noi. Vezi in fiecare zi cum mama ta te obliga sa faci teme, iar tatal tau te scoate la o bere ca baietii. Eu simt ca sunt al nimanui. Mama a murit cand aveam cinci ani intr-un accident pe trecerea de pietoni, chiar in fata mea. Eram mic, dar toate astea m-au marcat. Si acum am cosmaruri cu acea zi blestemata, cand am pierdut tot ce am avut mai drag. De atunci tatal meu s-a schimbat. Imi tot repeta la nesfarsit ca eu trebuia sa mor acolo si ma acuza ca eu am omorat-o pe mama, caci daca nu eram eu, nu ar fi vrut sa ma protejeze. Si stiu ca e adevarat, caci ea s-a pus in fata masinii ca sa ma salveze pe mine. Tata a inceput sa bea, iar eu primeam batai de la el tot timpul. Era agresiv, iar eu eram prea mic sa indur. De aceea am ajuns la spital, dupa dulcea tortura a tatalui meu. Acum e la inchisoare, iar eu a trebuit sa ma mut cu matusa, care e dragastoasa si care ma iubeste, dar care nu a putut sa imi scoata toate acele cosmaruri idioate care nu ma lasa sa dorm noaptea. Am primit tratament sprecial de la multi psihologi si toti spun la fel: ca sunt traumatizat si ca e posibil sa nu imi mai revin. Fiindca viata a fost atat de grea cu mine, am devenit ceea ce sunt astazi. O masina de lupte, la fel ca tatal meu. Ma enervez repede si actionez impusiv. Tot ceea ce fac raneste persoane, chiar si prieteni. Stiam ca fratele tau simte ceva pentru o anumita fata, iar eu intentionat am sarutat-o. Acum imi dau seama ca nu stiu sa pretuiesc iubirea sau prietenia si sunt doar un tampit care alunga persoanele dragi, a spus el, cu lacrimi in ochi. Acum, stau aici in fata ta si plang. Nimeni nu m-a vazut asa vulnerabil inainte. Imi pare rau!