♦ Capitolul XXIII - Kevin si Violet ♦

50K 2.2K 423
                                    

My stupid innocence

Capitolul XXIII - Kevin si Violet

Ma uitam in gol, sperand sa gasesc un raspuns la toate problemele mele. Xandra incerca sa rasfoiasca paginile unei reviste, dar era sacaita de linistea prezenta in camera. Incepusem sa imi rod unghiile si sa imi rup firele de par din cap.

- Ai de gand sa continui asa toata ziua? ma intreba prietena mea, aruncand revista pe jos.

Mi-am indreptat privirea spre ea si am incercat sa ii dau un raspuns, dar nu a iesit. Mi-am pus mainile la ochi si m-am asezat pe scaun.

- Uite, Adam face asta pentru Chase, dar sa nu crezi acum ca el te iubeste. El e incapabil sa se indragosteasca de vreo fata. Vreau ca tu sa fi bine, de aceea trebuie sa te avertizez in legatura cu el, spuse blonda, enervandu-ma.

- Imi zici asta de zece ori pe zi, dar nu ai fost de fata cand am simtit acea conexiune intre noi. Habar nu ai ce insemn eu pentru el! Probabil d-asta esti atat de confuza, am spus, ridicandu-ma in picioare.

Ea ma privi cu dispret. Isi lua geanta si pleca, lasandu-ma singura. Nu voiam sa ma cert cu ea, dar ma saturasem ca toti sa imi dicteze ceea ce sa fac. Sunt o persoana matura, care isi poate controla de una singura actiunile.

Am luat jurnalul, ascuns sub pat si am inceput sa ma descarc.

Partea 3 - File de jurnal - Ziua 3

" Sunt satula de tot si de toate. Adam si Chase mereu iau decizii fara sa ma implice si pe mine. De ce amandoi considera ca este mai bine sa ma tina la distanta? Sunt chiar atat de nefolositoare? Am inceput sa seman cu o carpa, folosita, murdara.

Pun pariu ca niciun obiectiv nu a mai trecut prin asta. La mine trebuia sa fie mai complicat, ca de fiecare data. Simt ca cedez. Sunt total ravasita.

De ce nu pot avea o relatie ca Violet si Kevin?

Relatia lor s-a oficializat in vacanta de iarna. Inca tin minte cum a inceput ziua.

Ma aflam in parc, mergand pe trotuar alaturi de Spoty. Soarele batea cu putere pe cer, topind toata zapada. Prietenul meu isi afunda chipul in fularul gros, pe cand eu respiram aer rece. Cand am obosit, ne-am asezat pe banca , sperand ca nu era umeda.

- Nu mai pot. Mi-au inghetat picioarele, spuse Spoty, luandu-ma in brate.

- Eu credeam ca ai sange latin in tine. Atat de slab esti? am intrebat eu, punandu-mi mainile pe picioarele lui.

- De unde ai tu ideea asta? Mama e cea cu sange latin.

- Posibil. Oricum, artistii ar trebui sa fie mai rezistenti. Deci, domnule scriitor, nu faci fata la putina racoare?

- Sunt un artist neinteles, de tine. Oricum, nu intelegi o boaba din ceea ce scriu. Julie, esti de belea! constata el, chicotind la vederea fetei mele surprinse.

L-am imbrancit, el cazand pe jos, dar dat fiind faptul ca ma tinea de mana, am cazut si eu peste el. Am avut noroc, caci eu am aterizat pe moale.

- Doamne, copii! Luati-va o camera! spuse o batranica, in trecere.

Noi ne-am ridicat repede, incepand sa radem. Eram relaxati si fericiti unul in compania celuilalt. M-a condus acasa, rugandu-ma sa il sun mai tarziu. L-am sarutat pe obraz si am intrat in casa.

Era liniste. Un pic prea liniste. Tata nu era pe nicaieri si nici Kevin. Ma rugam sa nu fiu singura acasa. Am urcat in camera mea si am aprins laptopul. Intrand pe un site de socializare, am vazut ca aveam un mesaj de la Adam. Nu stiam daca sa raspund sau nu.

My stupid innocenceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum