♦ Capitolul XXXIII - Doar prieteni ♦

37.7K 2.1K 514
                                    

My stupid innocence

Capitolul XXXIII - Doar prieteni

Ma uitam in ochii lui caprui inchis, incercand sa gasesc un stop de imperfectiune. Bratele sale puternice ma inconjurau si imi ofereau protectie. Imi placea aceasta apropiere fizica dintre noi, fiindca ma treceau fiorii de fiecare data cand ii simteam respiratia calda, pe pielea mea rece si uscata.

Priveam apusul, asezati amandoi pe un sezlong. Stateam putin inghesuiti, insa faptul ca trupurile noastre erau atat de aproape, nu putea sa ma faca sa nu zambesc. Eram fericita, iar pentru prima data nu ma gandeam la problemele pe care le aveam. Ma simteam libera.

- Iubito, ce s-a intamplat? Pari tacuta, imi sopti el, facandu-ma sa ma desprind din bratele sale.

- Admiram peisajul, am spus in barba, uitandu-ma in jos.

- Julie, spune-mi! folosi el un ton amenintator.

- Mi-ai spus "iubito", i-am raspuns stanjenita. Adam, chiar trebuie sa stiu. Ce suntem?

- Chiar trebuie sa purtam aceasta discutie?

L-am privit cu atentie. Parea stresat.

- Da, am spus hotarata.

- Suntem doi adolescenti care se iubesc, imi raspunse, luandu-ma in brate.

- Opreste-te! Sunt suparata.

- De ce? imi spuse pe un ton de copilas.

- Pentru ca nu imi raspunzi la intrebare.

Se uita atent la mine, ranjind. Isi salta mainile si isi acoperi chipul cu ele. Apoi, lasa sa se auda un suspin.

- Esti iubita mea, nu? murmura in palma, vrand sa se faca neinteles.

- Ma intrebi sau imi spui? l-am tachinat, stiind ca era la fel de stanjenitor pentru el, pe cat era si pentru mine.

- Ok, ok. Suntem iubiti, iar asta este o relatie serioasa. Doar ca de obicei nu port aceasta conversatie cu fetele cu care ies.

- Dar eu nu sunt ca restul.

- Asta asa este, ma trase de mana la el in brate. Pe tine te iubesc.

Isi lipi buzele repede de ale mele, surprinzandu-ma. Odata ce i-am simtit dulceata , i-am raspuns la sarut. Imi doream ca acest moment sa nu se termine vreodata. Eram emotionata, insa ma simteam al naibii de bine. O parte din mine credea ca Adam imi apartine, iar cealalta era sigura de acest lucru.

- Sunteti ciudati, se auzi vocea Oliviei, speriindu-ma.

- Ce naiba faci aici? am intrebat-o pe tanara.

- N-aveam ce sa fac, asa ca am mers sa te caut. Scuze ca ti-am intrerupt momentul de giugiulituri si de linsaturi pe care le ai cu iubitul tau, imi raspunse, punandu-si ochelarii de soare la ochi.

- Oli, nu-i asa? intreba Adam, amuzat de tupeul nebun al fetei.

- Mai zi-mi Oli o data, iar sansa ca tu si Julie sa aveti copii o sa fie de zero la suta, il intrerupse Liv.

Adam incepu sa chicoteasca, facandu-ma pe mine sa zambesc larg. Olivia nu stia ce naiba avem ,insa nici nu credeam ca ii pasa. Parea ca sta cu ochii pe Spoty, care isi manca cina intr-un colt.

- Ar cam trebui sa ma duc sa vorbesc cu el, am spus, dezamagita. Scuze, iubitule. Vin imediat!

M-am ridicat de pe sezlong si am mers sa vorbesc cu Spot. Voiam sa clarific lucrurile. Nu puteam sta suparata pe el si nici nu puteam suporta gandul ca el ar fi suparat pe mine. Voiam sa ii impartasesc cat de fericita sunt acum ca eu si Adam am inceput sa iesim impreuna.

My stupid innocenceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum