My stupid innocence

♦ Capitolul XXII - Pianul ♦

My stupid innocence

♦ Capitolul XXII - Pianul ♦

Partea 2 - File de jurnal- ziua 2.

( Ascultati piesa in momentul duetului )

"Stateam si analizam lucrurile din nou. Imi puneam intrebari si nu gaseam raspunsuri. Inima se incapatana sa creada ca Adam e nevinovat, ca tot ce a fost intre noi a fost real. Eram o proasta. Poate ca temerile mele s-au adeverit. Ma indragosteam de Adam pe zi ce trece. Nu merita, dar inima mea nu putea fi controlata. Apoi mai era si Chase. Oare era posibil sa iubesc doi baieti deodata?

Mereu le-am acuzat pe cele de la televizor, care se chinuiau sa aleaga intre doi pretendenti, dar aflandu-ma si eu in aceeasi situatie, am realizat ca treaba este serioasa.

Nu stiu daca eram confuza. Poate ca eu stiam ce simt, dar nu voiam sa recunosc. Riscam mult daca eram indragostita, de cel putin unul dintre ei.

Cu Chase am o poveste, complicata ce-i drept. Cand ne-am sarutat, am simtit o energie vindecatoare, care mi-au facut ranile sa dispara, dar apoi l-am vazut pe Adam si durerea a reaparut.

Cu Adam nu am absolut nimic, doar cateva momente care ar fi fost false. imi aduc aminte de vacanta de iarna, de acel moment in care s-a deschis sufleteste in fata mea.

Stateam in pat, lenesa, vrand sa ma uit la seriale toata ziua. Deodata, m-am trezit cu Adam in camera. Escaladase zidul si intra pe balcon, fara ca nimeni sa-l observe. Se vedea ca era sifonat si ma implora din priviri sa nu il dau afara. Eu eram prea socata sa fac ceva, dar mi-am revenit cand i-am auzit vocea tatalui meu pe hol.

- Ce faci aici? am spus, impingandu-l.

- Am venit aici sa te invit la o cina, acasa la mine, cu parintii mei. Stii, de revelion am simtit o conexiune intre noi doi si voiam cu orice pret sa imi cunosti familia. In calitate de prietena, de amica, spuse, cu o fata de nevinovat.

- Asta nu iti da dreptul sa te furisezi in camera mea, l-am mustrat, dar el s-a pus in genunchi. Ce crezi ca faci?

- Te rog, accepta. Jur ca daca vei spune nu, voi tipa.

- Adam, iesi afara.

- Nu. Domnul tata lui Julie! Sunt aici! incepu el sa vorbeasca cu voce tare.

I-am pus mana la gura, iar el a profitat de situatie si m-a strans in brate. Ne-am uitat unul in ochii celuilalt, simtind acea conexiune despre care vorbea el mai devreme.

- Deci care e raspunsul tau? reveni el la propunere.

- Julie, e cineva cu tine? l-am auzit pe tata langa usa.

- Te rog, pleaca. Te rog, pleaca! am insistat.

- Ce? Tata socru nu are dreptul sa stie despre noi?

- Care noi?

- Julie! tipa tata. Deschide usa!

- Bine, ne vedem diseara, am spus, impingandu-l pe geam.

Am tras aer in piept si m-am dus sa deschid usa. Tata a intrat in camera, uitandu-se in stanga si in dreapta atent. Eu aproape am izbucnit in ras, privindu-i expresia.

- E totul bine, tata?

- Ah, da!

Deodata, mama intra in camera in fuga, tinand in mana un aparat de fotografiat.

- Unde e? Unde e? zise ea, fericita.

- Se pare, draga mea, ca Julie se uita la niste seriale. Nu-i niciun baiat aici, o lamuri tata.