♦ Capitolul XI- Clubul de poezie ♦

55.2K 2.7K 299
                                    

My stupid innocence

Capitolul XI - Clubul de poezie

Trebuia sa sarbatoresc. Am luat examenul. Bineinteles, daca nu era Spoty nu il treceam si eram nevoita sa dau corigenta. Oricum, am si eu meritele mele. Nu am fost niciodata o proasta, incapabila sa invete, iar pentru asta am putut sa o vad pe Matilda cum isi pierde zambetul de pe buze. Am luat nota noua, Xandra, Violet si Chase fiind cu mult sub mine, dar avand o nota de trecere.

Acum, am organizat o iesire cu Spoty. Nu era o modalitate mai buna de a-i multumi. Totusi, el a ales locatia, ducandu-ma intr-un fel de club, unde se remarcau artistii tineri, dornici sa fie mari scriitori. Lui Spoty ii placea sa scrie poeme, iar eu eram curioasa sa vad cat de talentat e. Vazandu-l stresat, am inceput sa il incurajez. E o persoana emotiva, de asta sunt sigura. Oricum, imi place sa petrec timp cu el. E ca un frate mai mic, dulce si inocent.

" Am crezut ca totul se va ruina, ca un vant placut de vara. Eram doar eu si o lume infinita de explorat. Cu pasi micuti, mi-am sapat teritoriul, gandindu-ma ca poate ma va vedea asa cum sunt. Si totusi, ea a disparut. Eram, acum, doar o umbra, care ii acoperea stralucirea. Ma mustram, fiindca nu am putut vorbi cu ea atunci cand trebuia. Intr-o zi, cand ma simteam al nimanui, ea a pasit incet catre mine si mi-a zis sa nu renunt la inocenta. Am privit-o fascinat, vrand sa ii ating obrazul, dar ea s-a dat in spate, incepand sa planga. Era doar o iluzie desarta, plina de durere si de dor. Ea nu a fost niciodata acolo, ci doar s-a nascut ca fiind muza mea. Era doar o imagine, caci fiinta propriu-zisa nu a existat in veci."

Toti au inceput sa aplaude, insa eu nu am inteles mai nimic. Era, clar, un artist, dar eu eram prea necoapta in ale literaturii sa inteleg ceva. Nici profesoara mea de engleza nu m-a facut sa imi dezvolt aceasta latura artistica.

- Cum ti s-a parut? m-a intrebat zambitor, venind mai aproape de mine.

- A fost incredibil de profund si versurile au fost atat de superbe, si au exprimat multe lucruri...adevarate! am inceput sa zic, incercand sa formulez o parere cat de cat credibila.

- Nu ai inteles nimic, nu-i asa? m-a intrebat el, facandu-ma sa oftez si sa par stanjenita. Oricum, nu orice intelege acest tip de poeme.

- Spui asta ca sa ma faci sa ma simt mai bine, am spus mai mult soptit, dezamagita de mine.

- Nu. Nu iti cer sa intelegi arta, ci iti cer sa ma intelegi pe mine. Esti o prietena buna Julie, care incearca sa ma faca fericit. Nimeni nu a mai facut asta pentru mine si vreau sa iti multumesc. Faptul ca ai venit aici sa ma sprijini, cand puteai sa facem altceva mult mai distractiv, e cel mai important lucru.

Nu am putut sa nu il iau in brate. Aveam nevoie de un prieten bun, iar Spoty avea nevoie de mine. Felul sa de a fi imi amintea mult de ceea ce sunt eu acum si ceea ce am fost inainte

.

- Hai sa ne distram! a propus el, aratandu-mi camera de jocuri a clubului.

Am inceput sa ne jucam diverse jocuri, unde eu ieseam mereu invingatoare. Spoty nu parea sa se supere de faptul ca este invins, ci ma felicita si imi zambea prietenos. Ma simteam extrem de bine cu el alaturi de mine.

- E o bautura energizanta, am spus eu, aratandu-i sticla din mana mea. Incearca!

- Esti sigura ca e ok? Nu o sa patesc nimic, nu? spuse temator, privindu-ma cu atentie.

Ochii sai albastri erau atat de fascinanti, incat voiam sa ma holbez la ei toata ziua.

- Nu. O sa iti dea energie, dar stai calm! Nu e un drog sau ceva, l-am lamurit, nefiind sigura intocmai de continutul bauturii.

My stupid innocenceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum