My stupid innocence

♦ Capitolul XVIII - Petrecere de revelion ♦

My stupid innocence

♦ Capitolul XVIII- Petrecere de revelion ♦

( Va rog sa dati play melodiei, atunci cand va veni momentul Adam-Julie)

Ma aflam in fata oglinzii, incercand sa ma aranjez. Petrecerea lui Adam era intr-o ora, iar eu eram nerabdatoare sa vad cum petrec adolescentii din Virginia. Trebuia sa recunosc ca era prima petrecere la care ma duceam si asta doar datorita insistentelor lui Xandra, o persoana prea exclusivista.

M-am imbracat intr-o rochie neagra, cu o palma deasupra genunchiului. Nu imi placea sa port lucruri scurte, mai ales cand baietii au de dus la capat un obiectiv.

- Tine minte: Adam e malefic! striga Xandra, facandu-ma sa ma stramb.

Blonda superba din fata mea imi dadea indicatii, in asa fel incat sa nu ma fac de ras. Mama tragea cu ochiul din cand in cand, dar o alungam inainte sa auda ceva despre Chase si sa ma intebe cine e, sau mai rau: despre cod.

- Violet vine? am intrebat, incaltandu-ma in pantofii cu toc, incredibili de incomozi.

- Neah, prefera sa se uite la emisiuni cu bunica lui Chase, care e si bunica ei de altfel.

- Dar e Revelionul. Nu o putem lasa in casa, am spus alarmata.

- Stiu, insa ii este frica de Kevin. Oricum, nu aveam de gand sa o ascult.

Am zambit, facand o fata malefica. Violet nu va scapa de noi nici in aceasta seara.

Dupa ce am terminat, mi-am luat geanta si am plecat, nu inainte ca prietena noastra gothica sa primeasca o vizita neasteptata.

Am ajuns in fata casei lui Adam, o vila mare si spatioasa, insa de data aceasta arata diferit. Luminile intense se puteau zari de la zeci de kilometrii departare, iar muzica rasuna din toate colturile. Adolescentii erau euforici, facand lucruri care mai de care extravagante.

Am intrat in casa si am vazut persoane cunoscute noua, dar si necunoscute. Era o amestecatura cu de toate. Jeremy era inconjurat de fete, el tinand in mana un pahar cu bautura. Kevin, fratele meu, se saruta cu Stephanie, ca si cand nu s-ar mai fi vazut demult. Am vazut ce afectata era Violet de asta. Chase vorbea cu Faye, ceea ce m-a facut sa fiu putin geloasa, insa am decis sa ma axez pe altceva. Spoty nu era aici, nu era pe acolo, nu era pe nicaieri. L-am apelat repede, vrand sa aflu ce se intampla cu el.

- Spoty, nu esti la petrecere? am intrebat prin telefon.

- Nu sunt. Nu ma simt in largul meu la genul asta de intruniri.

- Dar credeam ca ucenicul trebuie sa participe la evenimente? am spus, desi stiam ca nu ii place sa ii se zica ucenic.

- Sunt numai copii de bani gata, diferiti de mine. Nimeni nu are creier, care sa-l ajute sa formeze o propozitie cu sens.

- Nu fii atat de dur! Suntem toti colegi, de aceeasi varsta, indiferent de nivelul intelectual.

- De asta te ador! spuse Spoty, uimindu-ma.

- Poftim?

- Fiindca nu judeci pe nimeni, indiferent de defectele lui. Esti o fata buna, Julie, care trateaza lumea cu egalitate. Iti multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi, desi eu nu sunt ca restul si mereu am fost invizibil. Nu o sa te uit niciodata, imi spuse prin telefon, facandu-ma putin trista.

- Stii ca noi ne asemanam, nu? Eu ar trebui sa iti multumesc ca ma asculti atunci cand am nevoie si m-ai acceptat asa cum sunt, fara sa vrei ceva de la mine, am continuat.