Mă lupt cu mine

masca neagră

Îmi pun o mască neagră și gri pe față
Pentru că deja am sufletul negru
De timp
Și plămânii au făcut deja cenușă
De la scrum de fum și de durere.
Îmi pun în picioare tălpici albe
Să-mi amintesc ce înger eram la 7 ani
Să-mi amintesc că lumea avea culori multe
Și zâmbetul meu nu ascundea raționamente..

Îmi pun niște mănuși violet
Pe boala de care sufăr.
În alb și verde
Mă înec și dansez
În alb și negru
Mă văd, mă ard
Cu mișcări și cu privirea.

Sufăr de ochi lăcrimând
Dar niciodată plângând
Și de cuvinte multe.

Îmi pun sub pleoape un fard negru
De durere
Și pretind la suprafață o nuanță de roz pudrat
Ca să arăt bine prin oraș.

Îmi pun o perucă
Deasă de vise și filme făcute
Ruine tăcute
Șah-mat pe-al meu scut pătat.

Petrec zile-n durere
Mă ceartă podeaua
Am astenii în palmă
Mă omoară jaluzeaua.

Îmi pun pe corp o bluză neagră
Uneori cred că am murit
Așa mă trec fiorii
Și fug spre asfințit.
Mă ceartă glasul tatălui
Pe când eram micuță
Că i-am vorbit urât..
Acum mă ceartă tata
Că nu-s suficient "adult".
Îmi pun pe trup pecetea
Unui răsărit vechi dar nou
Și te strig prin somn
Pe tine,
Agonie..

Te strig să mă iei
Te strig să mă lași
Că mi-am greșit chemarea
Nu pot să înfrunt iar lumea..
Faceți-mi vă rog un pat
Un pat cu trandafiri
Și o eșarfă neagră
Cu care să mă leg la ochi
Să mă joc cu teamă
De-a v-ați-ascunselea
Și să găsesc copila
Pe care nu știu pe unde
Am putut să o las...