E ora la care iubesc lumea dar mă și tem de ea. E ora la care sunt pe atât de liniștită cât și neliniștită. E ora la care îmi găsesc un echilibru, e ora la care stau și privesc în jurul mău bucurându-mă dar plângând în acelaîi timp,pe melodia preferată. E ora la care sufletul meu e mai vulnerabil, mai puțin pretențios și totodată mai capricios. E ora la care sunt eu în esență și cu puține dubii...e ora la care mă gândesc la toți cei ce au stat lângă mine la un moment dat, e ora la care mi-i amintesc pe toți aceia care m-au rănit și-i iert, e ora la care pozele sunt secundele atâtor minute petrecute-n întuneric, e ora la care mă gândesc dacă cineva s-ar gândi la mine, e ora la care aș da oricui mi-atrage sufletul răgazul unei lungi convorbiri, e ora la care foile scrise de mine sunt răvășite de furtună și mai apoi acoperite de nea. E ora la care mă lupt cu mine, să știi, e ora la care eu tot mă lupt.
CITEȘTI
Mă lupt cu mine
SpiritualMă lupt cu mine de când mă știu, îmi pun în concurență teama și speranța și ajung să le țin la același nivel. Fac pași înainte cu credința unui nou început pentru sufletul meu dureros,dar ajung să dau înapoi și să îmbrățișez amărăciunea unei minți m...
