Mă lupt cu mine

'pas'

Aș vrea să bată un mic zâmbet rupt din soare la fereastra mea
Și aș mai vrea să calc desculță pe stele
Aș vrea să îmi treacă vântul prin păr fără vreo condiție și aș mai vrea să fiu privită la fel în fiecare seară de septembrie.
Aș vrea să alerg pe terenurile întinse ale nopții și să nu mă întorc prea curând și aș mai vrea un bagaj imens de amintiri cu care să îmi mângâi vederea la ceasul trecut al tinereții.
Și tu nu știi, dar aș vrea să adorm pe o pătură sub cerul plin de luminițe fermecate și aș mai vrea să țip de fericire.
Poate că nu ți-am mai zis de demult, suflete, dar vreau să dansez sub mângâierea aceluiași val de ploaie în fiecare toamnă singuratică, dar mai puțin rece cu fiecare cădere de frunză.
Aș vrea să mă duci departe de tot ce e aici și să uităm că ne țin legați aceleași frânghii ale responsabilității.
Tu nu știi, suflete, dar bat eu însămi la ușa ta cerându-ți să îmi deschizi, și nu o faci mereu.
Te-aș ruga să mă mai primești sub haina ta puternic călduroasă și să mă asiguri că frigul minții mele va fi învins de iubirea ce mi se va oferi.
Aș vrea să cred că spun doar adevărul, dar la ceasul ăsta realizez cât de mult mă mint minutele și în ce hal mă înșală orele, așa că spun 'pas'.