Arta cere

33 1 0
                                    

Momentele în care arta ți-e tot ce ai mai drag...pentru că tu ești singur și mic în lumea ta și nu vrei să îți fure nimeni inspirația de artist, răceala și totodată căldura ta de om sensibil sunt confuze..tu ești confuz și fugi de lume, te împiedici și încerci să te ridici, reușești în cele din urmă...pentru că mereu ai reușit.
Dansul ți-a fost oxigen, aerul ce-l respirai fiind doar materie
Ți-ai curățat nopțile întregi sufletul de chin și mizerie
Știind că soarele va răsări la fel
Și-n dimineața ce s-arată luminată tânăr iar de el

Mișcările unei balerine nu-s doar simple executări
Ea trăiește pentru sensibilitatea ce zace-n tine, în urmări
Ea e muza atâtor pictori
Și iubita unuia dintre cei mai mari actori.
Ea e feminitatea întruchipată prin grație și antrenamente lungi, zeci de sforțări
În balerinii ei zac mici comori
Degetele obosite dezvăluie ai muncii fiori
Și totuși nu-ți pune întrebări
Pentru artă sângele fierbe-n ființa ei întreagă
Pentru artă o să-ngenuncheze de iubirea ce se leagă
Între a spectatorilor priviri, în a tumultului de-aplauze ciocniri
Izbindu-se chemări
Răsunând năvalnic terori
În spatele atâtor exerciții și fuste apretate
Se ascund vise amestecate
Dorințe-mprumutate
În spatele acelor picioare lungi
Se mai vede și acum mersul copilei cu genele lungi
Dincolo de spatele slab și lucrat
Se află durerea unui dans atât de încordat
Și totuși arta cere
Să simți și să trăiești, durere.
Și-apleacă capul ușor către acordul valsului perfect
Și uită de năvala unui public consecvent
Se alintă de marea podea a scenei prăfuite
Știind că acolo au stat acum doi ani mărgele-nșiruite
Știind că n-a fost simplu
Că arta totuși cere
Să inspiri,să respiri, pe rând și cu plăcere.


Lacrimi pustii și vii de dor și de durere.
Arta-ți adapă sânge
Și te așteaptă acolo unde lumina nu ajunge
Arta trage de tine
Și te-nfioară cu o durere ce zace-acolo de mult, și bine
Și totuși artă vrem
Pentru artă trăim
Din artă ne-sm creat
Și-așa o să murim
Trăind iubire
Disperare
Confuzie și chin
În artă-i lume moartă și-un grav cer iar senin.

Mă lupt cu mineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum