Tratament Sentimental

Partea 20''Un pas."

Buna tuturooor!! Imi cer mii de scuze pentru ca nu am mai postat de mult timp, dar timpul n-a fost de partea mea, din pacate. Am vazut ca imi cititi povestea din ce in ce mai multi si va multumesc enorm! <3 Now, enjoy reading :):)

P.S. Capitolul nu e corectat, ca si restul cartii, deci e posibil sa dati peste unele greseli.

       M-am incruntat, dar am tacut pentru ca eram extrem de curioasa de ,,propunerea" sa. Gabriel ma privi ranjind, ca si cum era gata sa puna la cale un plan periculos.

-  Haide sa fugim in lume! 

Nu am mai putut sa aud nimic dupa ce paharul se sparse cu putere de podea. Ma simteam foarte ciudat si pe moment nu am inteles ce voia sa spuna. L-am privit si ma speriasem de expresia fetei sale. Nu pentru ca nu era frumos, ci pentru ca devenise o alta persoana, o persoana pe care nu eram capabila sa o recunosc. Era disperat si cred ca isi pierduse cumpatul din cauza asta.

- De ce? L-am intrebat confuza.

Gabriel se apropie de mine si imi cuprinse mainile intr-ale sale. Mi-a zambit grav, iar eu imi rodeam interiorul obrazului pentru ca imi venea sa plang ca o nebuna. Sa plang... caci nu stiam ce altceva sa fac. Bataile inimii mele imi atacau tot corpul, dar nu puteam sa ma misc.

- Pentru ca sunt indragostit de tine.Pentru ca ma simt gol fara prezenta ta, fara sa iti aud vocea... poate ca pare nebunesc din partea mea, sunt un barbat in toata firea si tu o adolescenta, dar iti jur ca tot ce iti spun acum e pura sinceritate. 

Gabriel a oftat si isi fixa privirea in ochii mei, se mai linistise. N-am realizat cand izbucnisem intr-un plans pe care il tineam de la inceputul zilei in mine. Cuvintele sale m-au atins in adancul sufletului si il credeam pe deplin. M-a luat in brate, caldura transmisa de corpul sau molesindu-ma imediat. Cu soapte incurajatoare, Gabriel imi mangaia spatele si imi saruta parul cu blandete. 

Acum gandindu-ma la ceea ce el imi propuse, nu stiu daca el chiar era serios in legatura cu asta sau fusese doar din impuls. Nu putea sa fuga asa pur si simplu, logodna lui cu Amber si functia sa erau principalele lucruri care il impiedicau din a face asta. De Amber se putea descotorosi, dar nu si de serviciul sau si m-as fi mustrat toata viata daca i s-ar fi intamplat ceva din cauza mea.

- Nu putem.

M-am desprins de el brusc, facandu-l sa se uite incurcat.

- Cum adica? 

- Gabe... nu poti sa renunti la tot ce ai cladit pe parcursul vietii tale si sa fugi cu o pustoaica care nici macar nu stie ce o sa faca maine. Si ce ar zice parintii lui Amber daca tu i-ai da papucii ei din cauza mea? E gresit...

- E gresit ca suntem indragostiti unul de altul? se revolta el.

Continua sa ma priveasca in ochi, incercand, parca, sa treaca dincolo de ei. Ma incuiase cu intrebarea asta, asa ca am tacut. El a tacut. 

- Haide sa te duc acasa, e tarziu, a spus el rece cand barca a ajuns la port.

In masina, amandoi ne gandeam intens, probabil la acelasi lucru. Pe fundal, o muzica jazz transforma atmosfera intr-una monotona, iar afara incepuse sa ploua din nou. Ceasul era undeva in jurul orei 1 .

- Scrie-ti adresa pe computer, nu stiu unde stai.

A fost singurul lucru pe care l-a mai spus in noaptea aia.[...]

Gabriel nu m-a mai contactat de atunci si nu intelegeam de ce.Adica stiam ca, intr-un fel, ii dadusem de inteles ca nu vreau sa fiu cu el, dar nu i-am zis nimic concret.Si ma omora cu zile gandul asta.