Tratament Sentimental

Partea 2 "Acasa pare ca e la capatul lumii"

In masina era o liniste de nestapanit. Nici macar muzica de la radio parca nu se mai auzea. Era de-a dreptul sufocant, desi aerul conditionat functiona perfect. Dupa ce i-am repetat de mai multe ori ca pot lua un taxi, evident ca nu m-a ascultat si iata-ma! Mai trebuia sa rezist inca 5 minute, dar 5 minute parea o groaza de timp, cu el in masina.Ce puteam sa fac? Sa incep o discutie cu el? Despre ce? Sunt vreo 5 ani diferenta intre noi, daca nu ma insel, sau mai mult, iar el e doctor. Eu nu am nicio tangenta in domeniul asta si despre altceva nu vad ce sa-l intreb.

—Si...ai absolvit sau chestii? Intreaba timid.Oh, super! Ne gandeam la aceeasi chestie si normal ca a trebui el sa intrebe primul. Mie nu mi-ar fi venit in cap nimic, oricum.
—Um, nu. Mai am un an. Ii raspund nonsalant, uitandu-ma la el fugitiv.El rade scurt si imi intorc capul spre el. Dumnezeule, scoate-ma de aici mai repede ca ii voi da una!

Ca si cum cineva a vrut sa se razbune pe mine, masina lui Gabriel incetinea in hopuri, motorul scotand un sunet ciudat ca mai apoi sa se opreasca de tot.
—Oh, super! Ne-am oprit in mijlocul drumului. Ma revolt, ridicand putin vocea. Da, eram nervoasa pentru ca un singur lucru voiam  sa ajung acasa, iar apoi dorinta imi este ascultata astfel.Sunt o persoana foarte foarte norocoasa.
Gabriel scoate cateva injuraturi indescifrabile dupa care iese din masina. Deschide capota, iar pret de cateva secunde sta asa, dupa care o inchide, urmand sa se auda un zgomot puternic ca si cum a trantit-o.Ma uit la fiecare miscare a sa, iar in momentul in care deschide portiera, capul mi se intoarce automat spre geamul din dreapta mea.
—Voi suna pe cineva sa vina sa remorcheze masina. Vrei sa iti chem un taxi? Intreaba dupa ce ofteaza lung, uitandu-se curios la mine.Am dat din cap negativ. Doar nu aveam sa il las singur in timp ce eu ma duceam bine mersi acasa. Asta si prezenta sa incepea, oarecum, sa imi placa.
—Esti sigura? O sa mai dureze ceva.
—Voi fi ok, stai linistit. Il asigur, schitand un zambet timid. Imi intoarce gestul, apoi soneria de la telefonul sau se aude. Mi-am intors capul pe geam, nevrand sa creada ca sunt atenta la conversatia lui.Totusi, puteam auzi, doar era langa mine.
—Da, iubito? Mi-am marit ochii instant la auzul apelativului si deodata am inceput sa ma simt extrem de prost. Din difuzorul telefonului se aude vocea ei si Gabriel iese din masina, dupa ce mi-a aruncat o ultima privire. Ma uit pe geam, vazandu-l pe el stand cu spatele la mine si cu o mana in sold.Gabriel arata atat de perfect incat incep sa ma intreb daca nu cumva si-a facut vreo operatie sau chestii de genul.
Conversatia aceea parea ca nu se mai termina, asa ca, din plictiseala, mi-am scos telefonul din buzunar, incepand sa ma joc candy crush. Cu jocul asta timpul trecea precum fulgerul.
—La naiba! Haide, joc afurisit. Pierdusem un nivel si mi se parea normal sa ma enervez din cauza asta si fix cand am injurat, Gabriel deschide portiera, intrand in masina. Mi-am inchis telefonul imediat, nevrand ca el sa creada ca intr-o astfel de situatie eu ma joc jocuri stupide.
—Nu-ti fa griji. Eu injur de o mie de ori mai urat decat tine cand pierd un nivel. Jocul asta e enervant uneori, desi continui sa-l joc. Incepe sa vorbeasca relaxat, razand scurt la urma. Am ramas pur si simplu idioata. Cum a stiut el ce ma jucam? Nu a apucat sa vada pentru ca l-am inchis imediat ce a intrat in masina sau cel putin asta credeam eu.
—Amb- adica prietena mea, se corecteaza si incep sa cred ca o chema Amber sau ceva. O sa vina sa ne ia dupa ce masina va fi remorcata, e ok?continua, arcuindu-si sprancenele in asteptarea raspunsului meu.
Daca in masina cu el ma simteam atat de penibil, nici nu imi pot imagina cum m-as simti si cu iubita lui in aceeasi masina. Ei s-ar saruta si si-ar spune tot felul de dulcegarii, iar eu as sta ca idioata si probabil mi-ar fi si greata.
—Deci? Gabriel astepta in continuare raspunsul meu, insa am fost prea prinsa in gandurile mele despre el, evident. Am dat din cap pozitiv(nu aveam alta alternativa) si m-am foit mai tare in scaun. Liniste. Prea multa liniste. Nu imi place deloc si chiar incep sa-i aud bataile inimii.
Am inghitit in sec, iar el si-a curatat gatul, dand mai tare volumul la radio.
—Don't let me down,down, down..., fara sa vreau am inceput sa fredonez melodia care se difuza pe moment. Imi placea prea mult si niciodata nu puteam sa imi tin gura inchisa cand era vorba de The Chainsmokers. Lui Gabriel pare sa-i placa pentru ca a inceput sa bata cu degetele pe volan, in ritmul muzicii. Era placut, intr-un fel. Ce-i drept, orice mi se parea mai bine decat linistea aceea penibila.
O masina cu sirene portocalii se apropie de noi si am stiut ca erau cei de la remorcari. Gabriel s-a dat jos, eu urmandu-i gestul. A inceput sa vorbeasca cu omul acela si in timp ce ii ascultam, telefonul a inceput sa vibreze. Era mama, normal, dar nu eram deloc in dispozitia necesara sa port o discutie, care oricum m-ar fi enervat, cu ea. 

Priveam cum Range Rover-ul lui Gabriel este ridicat pe o rampa, el venind langa mine si facand acelasi lucru. Intre timp, o alta masina vine, un Mercedes negru, si am presupus ca trebuie sa fie Amber. Dupa nume, mi-ar parea o tipa draguta, dar niciodata nu se stie. Portiera se deschide si din masina de iveste un cap blond. Pasii pe care ii face spre Gabriel ma face sa ii vad imbracamintea si fizicul. Era machiata, asta se cunostea si in noapte, iar parul ii venea pana la jumatatea spatelui, el fiind drept. Purta o salopeta rosie, mulata, impreuna cu o pereche de tocuri care faceau un zgomot satisfacator pe asfalt. Fata ei era brazdata de ingrijorare si imediat ce a ajuns in fata lui Gabriel, l-a cuprins intr-o imbratisare stransa, ca mai apoi sa il sarute de nenumarate ori. Am aratat o fata dezgustata, rotindu-mi ochii enervata.

Dupa 2 minute, mi-am facut curaj si am tusit, facandu-i sa se desprinda din sarut, rusinati.
—Iubito, ea este Sandee, un pacient de-al meu. Gabriel ma prezinta si ea ma priveste de jos in sus, dar oprindu-se la bratul mei stang, mai precis, la gips. S-a strambat, dupa care mi-a zambit fals, intinzandu-mi mana. Am ridicat o spranceana in mod arogant, ca sa stie cu cine s-a pus, apoi ii intind mana buna, scuturand-o pe a ei fin, ca o doamna. Eram satula de tipele de genul, liceul era un exemplu perfect.
—Iubitule, ea merge cu noi? Il intreaba, mangaindu-i bratul si privindu-l intr-un mod senzual. Puteam foarte bine sa imi dau seama ca face acest lucru din adins, asa ca am intrat si eu in joc.
—Voi lua un taxi. Domnule doctor, va multumesc enorm pentru tratamentul oferit si pentru ca mi-ati fost o companie placuta. Il privesc numai pe Gabriel, dar o puteam simti pe Amber fierband de nervi in fata mea.
—Meseria e meserie. Ai grija cu gipsul, Sandee, bine? Imi atinge bratul intr-un mod delicat, zambindu-mi. Dracusorul din mine era mai mult decat mandru si ca sa termin pe in seara asta, i-am aruncat cel mai senzual ranjet al meu lui Gabriel, iar apoi mi-am tuguit buzele la Amber, cand Gabriel nu se uita. Am privit-o urcandu-se in masina si pentru ultima data, el mi-a zambit, facandu-mi cu mana. Inima imi batea serios de tare, iar venele parca imi zvacneau.Nu mi-a venit sa cred ca m-am pus in gura cu cineva mai mare ca varsta decat mine. Ma simteam atat de increzatoare si speram sa raman asa multa vreme.
Fericita, am sunat-o pe mama. Tocmai ce isi terminase intalnirea care a fost un esec, la fel ca celelalte, si a pornit spre mine. Am asteptat-o nerabdatoare pentru ca voiam numaidecat sa ajung acasa. Parea ca e e la capatul lumii si asta doar din cauza lui Gabriel. Sau a domnului doctor Gabriel Faye? Oricum ar fi, seara aceasta a fost una pe care nu o voi uita. A fost seara in care am simtit o schimbare in mine.

N/A - capitolele vor fi mai scurte la inceput, dar se vor lungi pe parcurs.