Tratament Sentimental

partea 17 "...ultima noastra intalnire"

Nu vor mai fi multe capitole pana la sfarsitul povestii.Voi incerca sa o termin cat mai repede, ca mai apoi sa incep sa o editez. 

Cand m-am privit in oglinda, inima mi-a sarit o bataie. Aratam deplorabil, ochii imi erau rosii si cearcanele cenusii spre purpuriu imi dadeau impresia ca cineva ma batuse.Mi-am dus doua degete spre buzele uscate si palide.Erau dezhidratate pana la refuz, iar tenul meu isi pierduse din pigmentul sau natural, facandu-l sa arate sters si fara viata.

- Asa arata dragostea...

* 

Afara incepuse a ploua.Totul era atat de cetos si de deprimant, incat ma facea sa ma simt trista.Mai trista decat eram, de fapt. 

L-am privit pe Gabriel impachetandu-si lucrurile.Astazi dimineata se hotari sa plece, caci era nevoie de el la spital, spunea el.Stiam ca e un pretext, doar ca sa nu mai stea in preajma mea, dar nu i-am spus nimic. Am schimbat niste priviri usturatoare si reci, apoi a plecat. Nicio vorba in plus.Asta ar fi putut sa fie ultima noastra intalnire...

Am asteptat ca masina sa dispara din fata vilei, apoi m-am pus pe canapeaua din salon, langa ceilalti.

- Nu mai fi deprimata, te rog! Ma faci sa ma simt la fel.

Kay ma cuprinse intr-o imbratisare de urs care imi era putin incomfortabila. L-am lasat totusi sa ma consoleze.

- Am nevoie de timp, bufonule.

L-am indepartat de pe mine.

- Trebuia sa iesim la plimbare astazi, se planse Sophie, privind trista ploaia ce nu mai inceta sa cada de cateva ore.

- Putem face altceva, Jason s-a apropiat periculos de aproape de ea, ridicandu-si sprancenele cu subinteles. 

M-am strambat.Daca astia doi aveau de gand sa faca ceva, ar fi fost bine sa tina doar pentru ei.

- Voi doi! Terminati! Kaede tipa deranjata.Am zambit, parca imi citise gandurile.

- Eu zic sa vedem un film, sugera Kay dintr-odata.

Am aprobat, gandindu-ma ca nu era o idee chiar asa de rea. Ceilalti au fost si ei de acord si am sfarsit prin a ne uita la un film horror, pe care baietii l-au transformat intr-o comedie.

Seara am iesit pe veranda casei si am cantat, fiind acompaniati de chitara lui Caleb.Kaede si Sophie au stat tot timpul langa mine, incercand sa ma amuze.Jason si Caleb fusesera in centrul atentiei, iar Kay concura impotriva Estherei, la un joc intens de karaoke.Imi starnisera de-a binelea rasul, caci limbile lor se impleticeau in cantec, din cauza bauturii ce o consumau.Stiam ca tot ce faceau era doar pentru a ma simti eu mai bine si, surprinzator, le reuseau.Pentru moment uitasem de tristete si m-am bucurat de acea seara mohorata de iulie.

***

Astazi aveam sa parasim vila. Imi parea rau caci sufletul meu era in liniste in acest loc. Totusi, mi-a lasat o amintire tare neplacuta si nu cred ca am sa ma mai intorc prea curand.

Odata ce Kay a anuntat ca plecam, am inspirat adanc, mi-am pus centura si am inchis ochii, asteptand sa ajung acasa.

Dupa un drum lung de cateva ore, dar cu multiple opriri, am putut sa imi zaresc intr-un sfarsit casa. Am aruncat o privire  acesteia, apoi mi-am aruncat geanta pe umar, intrand.
Sarsaila ma intampina la intrare, aducandu-mi un zambet precum pisica Cheesire. L-am inconjurat cu un brat, strangandu-l cu dragoste la pieptul meu.