Tratament Sentimental

Partea 10 "...sa fii partenera mea"

             Dupa ce Gabriel a plecat din salon, am ramas singura, pe motiv ca trebuie sa ma odihnesc.N-am putut sa inchid un ochi, stateam pur si simplu privind tavanul si gandindu-ma. Daca mama ar fi spus intr-adevar acele cuvinte, atunci eram dispusa sa ma intorc acasa la el, dar de fapt, eu voiam sa ma intorc oricum.Insa, cand? Peste doua saptamani, scorpia avea sa fie din nou langa el si ce e mai rau, va trebui sa aiba grija de ea pentru ca de, si-a gasit s-o lase gravida.In plus, Aiden ar pune semne de intrebare daca voi pleca asa brusc de la el. Abia o zi daca am stat in casa sa, nu pot sa plec.

Cineva a batut la usa de doua ori, facandu-ma sa imi intorc capul in directia ei. Am murmurat un "intra", iar imediat Kay isi facu aparitia. S-a asezat pe scaunul aflat langa patul meu, luandu-mi apoi mana intr-a sa.
—Cum te simti, printesa? Ati vorbit ceva vreme. Spune, pufnind amuzat.Incepeam, oarecum, sa tin la Kay, chiar daca la inceput am fi fost in stare sa ne batem. Acum ma simt ca si cum mi-am gasit fratele de mult pierdut.

—Ma simt bine.N-o sa-ti vina sa crezi ce i-a spus mama lui Gabriel.M-am ridicat in sezut, dandu-mi o suvita de par pe dupa ureche. Kay si-a ridicat sprancenele in semn de intrebare si m-am foit cateva secunde, fiind pregatita apoi sa-i povestesc.
—Inainte sa...stii tu, m-am grabit sa spun, iar Kay a dat intelegator din cap. Mama i-a spus lui Kay sa aiba grija de mine si sa ma protejeze si apoi..., am inceput sa-i explic, dand din maini teatral. Kay doar tacea si asculta, dand de cateva ori din cap.

—... Si cam asta e. Termin, expirand tot aerul pe care l-am tinut in mine cat timp am vorbit. Kay a mimat un 'wow' din buze, iar eu am ranjit.
—Si ce ai de gand sa faci? Renunti?
—Evident ca nu! Strig ofensata. N-o sa renunt decat atunci cand voi gasi pe altcineva pentru care o sa am sentimente mai puternice decat pentru Gabriel. Zambesc triumfasa, iar expresia incruntata lui Kay vine la pachet cu un dat negativ din cap. Era clar ca l-am stresat cu "povestea" mea de dragoste, insa e singurul prieten pe care il am la momentul actual, deci va trebui sa ma suporte.

2 zile mai tarziu

—Aiden, unde pun astea? Tatal lui Kay se intorsese din calatorie si adusese o multime de cadouri.M-am oferit sa il ajut cu dusul lucrurilor in casa, deoarece fiul sau se pare ca avea alta treaba mai importanta.
—Da-mi mie, dovlecel. Aiden aparuse de nicaieri in spatele meu, luandu-mi din mana multitudinea de pungi. L-am urmat in living, unde a pus toate pungile pe canapea. Cateva aveau inscriptionat pe ele numele unor brand-uri de renume ca Gucci, Coco Chanel si Armani. Ma intrebam ce erau in ele.Pot sa recunosc, sunt o materialista inascuta si speram ca Aiden sa imi fi luat o geanta frumusica de la Mrs. Chanel.
—Astea sunt pentru tine, Sandee. Aiden imi zambeste calduros, intinzandu-mi doua pungi, cea de la Coco Chanel –nu degeaba am zis eu de geanta– si una de la Gucci. Le iau in mana, cu emotie. Am clipit des cateva secunde, uimita de frumusetea de geanta cu emblema  Coco Chanel. Ma indragostisem deja de ea si incepeam sa ma gandesc cu ce tinuta s-ar potrivi. Probabil o voi purta cu orice, e de firma, ce mai conteaza?
—Multumesc mult de tot, Aiden. L-am tras intr-o imbratisare stransa, iar el a inceput sa rada copios, batandu-ma pe spate.
—Dovlecel, ai uitat de asta. Aiden ma atentioneaza, aratand spre punga de la Gucci. Era ceva negru si am apucat materialul, ridicandu-l in sus pana ce a iesit de tot din punga. Dezvaluisem o rochie incredibil de superba, lunga pana in pamant. Avea cateva motive de dantela aplicate in zona decolteului si o deschizatura pe picior. Era exagerat de sexy pentru mine, insa as purta-o. As purta-o doar ca sa-l impresionez pe Gabriel.
—E minunata, multumesc mult. Ii zambesc lui Aiden, iar el ma saruta pe frunte. Aiden parea ca tine la mine, ma luase in casa lui si ma trata ca pe fiica sa.In plus, mi-a luat cadourile acestea care au costat ceva verzisori.

Urc in camera mea, vrand sa asez rochia si geanta intr-un loc special.Le admir in continuare, pana ce telefonul imi suna brusc.
—Gabriel? Raspund, incepand sa tremur de emotii. Uram cand mi se intampla asta, dar nu aveam incotro. Corpul meu reactiona asa cand venea vorba de Gabriel.
—Sandee. Tatal meu organizeaza un bal caritabil si ma gandeam daca ai vrea sa...stii tu, sa fii partenera mea. Vorbi pe un ton rusinat, apoi vocea i se stinse usor. Mi-am strans pumnul in semn triumfator si am inceput sa topai fericita. Se poate ca Universul sa-mi fi adus rochia si geanta special pentru ocazia asta?
—Uhm, da, desigur. Ii raspund zambind, iar el rasufla usurat.Uneori chiar nu-i intelegeam gesturile. E baiat, n-ar trebui sa fie atat de complicat ca noi.
—Te iau diseara la sapte. A fost ultimul lucru pe care l-am auzit inainte sa inchid apelul si sa sar ca o psihopata prin toata camera. Mi-am luat motanul in brate, incepand sa dansez cu el. Mi-am imaginat ca Sarsaila e Gabriel, chiar daca erau diferente enorme intre ei doi.