Tratament Sentimental

Partea 3 "Nu-mi mai spune pisicuta"

A trecut o saptamana de la incidentul cu masina si, surprinzator, nu mi-am rupt nimic. Am avut grija ca lucrurile domnului Sarsaila sa fie puse la locul lor, iar eu sa ma sterg de fiecare data pe talpi cand ies din cada.
Cat despre mama, acum iese cu un barbat, Aiden. Are vreo 40 de ani, insa e foarte bine facut. Mi se pare ca se potrivesc de minune pentru ca, in momentul acesta, iau cina cu ei si atmosfera e mai mult decat placuta.

—Si, domnule Aiden, aveti copii? De preferabil baieti? Imi asez coatele pe masa, holbandu-ma curioasa. El rade scurt, imitandu-mi gestul.
—Pai, draga Sandee, chiar am. Un sigur fiu si cred ca e de o seama cu tine. Cati ani spuneai ca ai? Ma intreaba mangaindu-si barba.
—17, domnule. Ma adresez politicos, pentru ca ar fi fost ciudat sa ii spun Aiden.
—Oh, fiul meu, Kai, implineste 22 luna aceasta. Mai exact, peste o saptamana. Spune si ne priveste pe amandoua. Am fi onorati daca ati veni la petrecerea pe care o voi da in cinstea lui.Continua, zambind.
Hmm, nu pare o idee rea, mai ales daca fiul sau e o bunaciune de zile mari. Dupa numele lui, as zice ca e.
—Oh, Aiden, sigur ca ne-ar face placere. Asa Sandee isi va face prieteni si nu va mai sta inchisa in casa. Mama incepe sa vorbeasca si ca de obicei, ma face de ras. Oftez lung si zgomotos, urmand sa imi sprijin capul in pumni.
—Atunci asa ramane. Aiden bate din palme o data, facandu-ne sa radem.Am terminat de mancat, in timp ce mama si Aiden discutau niste chestii despre serviciu, iar dupa ce ospatarul ne-a adus nota, Aiden a platit si am iesit in local.
—Sandee, eu si cu mama ta am vrea sa ne mai plimbam, stii tu. Aiden ma trage intr-o parte, in timp ce mama vorbea la telefon. Am dat din cap incet, indemnandu-l sa-si continuie ideea.Te superi daca va veni fiul meu sa te duca acasa? Ma intreaba, punandu-mi mana pe umar. Un moment am ezitat, apoi am ranjit. Aiden mi-a starnit curiozitatea cu acest Kay, asa ca am acceptat. In mai putin de 10 minute, fiul sau a ajuns.
Aiden era un om de afaceri de succes si isi permitea orice. Kay cobora dintr-un Mercedes negru care lucea in bataia lunii si cand ochii nostri s-au intersectat, am inlemnit. Trasaturile fetei sale nu se cunosteau prea bine, dar am putut sa ii recunosc parul blond si dat pe spate. Bineinteles ca ticul acela enervant al baietilor nu a incetat sa apara, el trecandu-si in slow motion o mana prin par. Sau cel putin  asa il vedeam eu, in slow motion.
S-a apropiat de noi, dand mana cu tatal sau. Privirea lui aroganta si misterioasa imi dadeau niste senzatii ciudate in stomac, motiv pentru care m-am strambat. Nu i-a convenit, pentru ca dupa ce a vazut asta, m-a ignorat, trecand direct la mama mea.
—Incantat sa va cunosc, doamna Sarafine. Isi strang mana, iar eu asteptam momentul in care mama mea va deschide gura.
—Ea este fiica mea, Sandee. Sper ca nu te superi pentru ca veti petrece putin timp impreuna. Stii, ea este mai anti..., tusesc tare si puternic, facand-o sa se opreasca din a zice ceva prostesc. Dar recunosc, eram putin antisociabila, insa nu mi-ar fi placut daca altcineva ar zice-o.Kay rade scurt, afisandu-si zambetul care, Dumnezeule, e perfect.
—Distractie placuta, voi face sigur ca fiica dumneavoastra sa ajunga acasa cu bine. Zambeste, dar nu e unul real. As cunoaste acel timp de zambet de la un kilometru. E zambetul vreau sa par cuminte, dar de fapt nu sunt. Sau zambetul lingusitor.
Mama si Aiden se urca in masina lui Aiden si ramanem doar eu si Kay.
—Ce mai astepti? Urca. Imi spune rece si se urca in masina.
—Afurisit. Spun ca pentru mine, oftand, apoi ma urc pe locul din dreapta soferului. Interiorul masinii era pur si simplu de lux, iar in aer predomina un parfum barbatesc care imi intrara foarte repede in simturi.
—Avenue, nr 210. Rostesc adresa casei, pentru ca oricum m-ar fi intrebat si il privesc cum o tasteaza pe gps.
—Si cum te cheama, printesa? Ma intreaba, accentuand cuvantul  printesa.Imi rostogolesc ochii, enervata. Cine se crede el sa imi spuna printesa? Bastardul.
—Sandee. Rostesc simplu.Ii simt privirea umblandu-i de jos in sus, oprindu-se la picioarele mele devaluite, apoi la gips.
—Sa inteleg ca printesa a cazut din copac? Incepe sa rada ca un prost, facand referire la bratul meu.
—Poti sa nu mai razi? Nu e treaba ta oricum, bufonule. Imi sprijin capul in palma, privind pe geam.
—Mereu esti asa de artagoasa?
—Tu mereu esti asa de, nu stiu, nu cred ca exista un cuvant care te-ar putea descrie. Kay incepe sa rada in batjocura si opreste brusc masina, facandu-ma sa ma lovesc de bord.
—Ai innebunit?! Tip enervata. El doar zambeste, aprinzandu-si o tigara.
—Calmeaza-te, pisicuta. Am ajuns acasa la tine. Expira fumul afara, relaxat. Imi intorc capul pe geam si intr-adevar, chiar ajunsesem.
—Ei bine, as fi observat, dar am fost prea ocupata sa ma cert cu tine. Si nu-mi mai spune pisicuta. Sunt om, la naiba! Ma revolt, gesticuland dramatic prin aer. Deschid portiera si ies, trantind-o in urma mea.
—Bafta cu gipsul, pisicuta. Kay striga din masina, facandu-ma sa ma intorc. Ridic degetul mijlociu in aer, iar el incepe sa rada, dupa care porneste in tromba, facand ca un zgomot puternic sa se auda in urma sa.
—Ce ratat! Mormai, intrand in casa.

Aprind toate luminile din casa, pentru ca asa fac ori de cate ori sunt singura, iar domnul Sarsaila isi face imediat prezenta langa mine.
—Heey, amice! Ai fost cuminte? Da, ai fost! Ma las pe vine, alintandu-mi si scarpinandu-mi motanul. A mieunat lung, asta insemnand ca ii este foame. Merg in bucatarie, cu domnul Sarsaila dupa mine, si deschid dulapiorul unde se aflau proviziile pentru el.
—Whiskas, prietene? Il intreb, fluturand plicul cu mancare in fata lui. A inceput sa miaune si am luat-o ca pe un da. Nu e ca si cum asta ar fi fost mancarea lui preferata, oricum.
Dupa ce imi hranesc motanul, ma asez pe canapeaua din living si deschid televizorul. Schimb plictisita canalele, neputand sa gasesc nimic bun. E 11pm, ar fi trebuit sa dea vreo drama buna sau ceva.

**
—Nu, Cha Eun-Sang! Du-te dupa el, proasto! Arunc bolul cu floricele in ecran, deja enervandu-ma. Trecuse doar o ora, la naiba, iar drama asta coreeana ma disperase de tot. Nu stiu cum am gasit serialul asta, dar stiu sigur ce voi urmari de acum inainte.
Una peste alta, inca sunt singura, asta explica de ce am aruncat cu floricele de porumb in televizor –mama m-ar fi ucis daca ar fi vazut– si incep sa cred ca nu va mai ajunge in seara asta acasa. Dar e mai bine asa, decat sa o vad chinuindu-se sa-si descalte tocurile in timp ce se plangea de intalnirea ei eronata.
M-am hotarat ca ar trebui sa strang floricele de pe jos inainte ca mama sa vada asta, dar un batut puternic in usa ma face sa tresar, astfel incat sa ma impiedic de canapea.
—Of, la naiba cu tot! Cine dracu' mai e la ora asta? Desi avusesem tupeul sa injur cu voce tare, frica ma cuprinse. Mama nu bate niciodata in usa cand vine, iar postasul nu cred ca livreaza plicuri si ziare la o ora tarzie ca asta. Ca sa fiu precauta, iau un tub de spray de pe masa si ma apropii incet de usa. V-ati imagina vreodata imaginea asta? Ei bine, e penibila oricum. Parul meu e strans intr-un coc deranjat de foiala mea pe canapea, port o pijama cu model de vaca, de aia cu coada si tot, iar bratul meu rupt era acoperit de pijama, in asa fel incat la maini aveam copite.Amuzant, nu?
Ma ridic pe varfuri, privind pe vizor. N-am putut sa vad nimic, asa ca, impinsa parca de o energie negativa, am deschis usa. Dar pentru ce am deschis-o? Am inghitit in sec cand in fata usii nu se afla nimeni. M-am repezit sa o inchid, dar deodata ceva o blocase. Imi cobor privirea si dau de varful unor adidasi.
—Credeai ca scapi de mine, pisicuta?Kay impinse usa si isi trecu din nou mana prin par.
—Oh, Maiculita! Ce cauti tu aici?! L-am intrebat, impungandu-l cu tubul de spray.
—Doamna Sarafine a zis ca esti cam antisociabila si ca ar trebui sa stau cu tine in seara asta. Isi analizeaza unghiile, iar eu pufnesc. Paseste in casa, trantindu-se pe canapea. Ce nesuferit!
Neavand alta alternativa, incui usa, pentru a nu ma trezi cu alte surprize, si ma asez in pozitie turceasca langa el.Domnul Sarsaila imi sare in brate si incep sa il mangai.
—Stii, mama ta e foarte inocenta. Trebuie sa ii fi dat o impresie foarte pozitiva incat sa ma trimita aici la miezul noptii cu siguranta ca nu iti voi face nimic. Kay se apropie de mine, privindu-ma sfidator. Am lasat motanul jos si am incercat sa ma indepartez pana am ajuns la capatul canapelei.
—Ce-ce tot faci? Soptesc. Se lasa tot mai mult peste mine, buzele sale fiind tot mai aproape.
—Opreste-te, boule! Il imping cu mana buna cat de tare pot, facandu-l sa cada pe spate. Incepe sa rada atat de tare, incat se aude in toata incaperea, iar eu plescai enervata la culme.
—Recunoaste, aratai asa de speriata. Opreste-te, boule, ahahahaha! Kay incepe sa ma imita, adaptand o voce pitigaiata.
—Hey, nu vorbesc asa! Ma revolt, vocea mea subtiindu-se. Asta ii provoaca si mai mult amuzament, determinandu-l in acelasi timp sa ss tina de burta.
Astept sa termine, iar dupa vreo 2 minute, maxim, s-a oprit, stergandu-si lacrimile ce probabil aparusera de la ras.
—Tare pijama! Spune, ranjind. Nu a parut ca o batjocura, asa ca i-am zambit, multumindu-i.
—De astea purtam la 6 ani. Batjocura sa nu intarzie sa apara, iar acum radea iar si ma intrebam cat o sa mai rezist.
—Poti sa nu mai razi si sa vii cu o idee despre ce am putea face? Ma plictisesc. Imi ridic o spranceana si imi tugui buzele, intorcandu-ma cu fata la el.
—Pisicuta, acum vei invata ce este distractia cu adevarat. Si zicand asta, ma trage de mana pana in masina lui, ca mai apoi sa plecam, cu o viteza incredibila, cine stie unde.