Tratament Sentimental

partea 15"Gabriel..."

I-am facut cu mana zambind, apoi am asteptat sa plece. Gabriel avea mai mult ca sigur ceva pe suflet si bineinteles ca nu voia sa imi spuna. Nu va ramane asa, voi afla cu siguranta ce e cu el.

Dupa ce masina sa iesi de tot din raza mea vizuala, am oftat ingandurata si am intrat in casa.
Aiden nu era acasa, iar pe Kay nici nu ma mai oboseam sa il caut sau sa il sun. Stiam ca avea alte treburi de care sincer, nu prea ma intereseaza.

In schimb, Sarsaila a fost singurul pe care l-am gasit in casa, asa ca m-am asezat pe canapea langa el, luandu-l in brate.

Cazusem din nou pe ganduri.Ma temeam de ceea ce s-ar fi putut intampla intre mine si Gabriel. Ma temeam ca, Amber s-ar fi intors la el si ca, de data aceasta, i-ar fi daruit un copil pe bune.
Eu, spre deosebire de ea, nu ii puteam oferi mai nimic inafara de sentimentele mele adolescentine.

- Poate ar trebui sa renunt, tu ce zici? Mi-am indreptat atentia catre motan, care torcea intruna. Ca raspuns, am primit un fasait urat mirositor, care imi intoarse stomacul pe dos. Esti dezgustator! am exclamat, strambandu-ma scarbita si indepartandu-ma de el.

Capturata de linistea apasatoare din intreaga casa, am pus capul pe perna, inchizandu-mi ochii. In scurt timp am adormit, nemaipasandu-mi ca motanul meu puturos si gras se cuibari la pieptul meu.

***

Am deschis ochii. Prima miscare a fost sa privesc in jur, ca mai apoi sa constat ca ma aflam in camera mea, pe patul meu. Nu stiam cum am ajuns de pe canapea aici, insa cred ca are de-a face ori cu Aiden, ori cu Kay.
M-am ridicat, intinzandu-mi bratele. Deodata, ma cuprinse o ameteala care ma facu sa vad totul vag, dar in scurt timp totul reveni la normal. Nu era nimic neobisnuit pentru mine, caci pateam asa de multe ori.

Dupa ce mi-am facut rutina si un dus fierbinte, m-am asezat din nou in pat. Am privit ceasul de pe noptiera si am facut ochii mari, amintindu-mi brusc ca astazi era excursia aceea la munte.
Am coborat val-vartej, incepand sa il strig pe Kay. Daca plecase fara mine? Eu l-as fi crezut in stare!

Umblam ca o nebuna prin casa, desculta, dupa netotul de Kay care nu stie sa ma treazeasca.

- Ce-i cu tine? Am fost atrasa de o voce amuzata, ce veni din spatele meu. Kay statea in prag usii de la bucatarie, rezemat de perete, mancand niste snacksuri.
Am rasuflat usurata, punandu-mi mainile pe genunchi, extenuata.

- Credeam ca ai plecat fara mine...

- Oh, nu. Aveam de gand sa te mai astept o ora, iar daca nu te trezeai, plecam pe bune! Kay rosti vesel si calm, facandu-ma sa imi spun in sinea mea "Ce naiba e cu el?"

- Ma duc sa...imi fac bagajele, ii spun putin speriata de comportamentul sau, dupa care m-am intors pe calcaie si am topait ca un iepure fugarit de vanator, inapoi in camera.

Odata ajunsa sus, am oftat lung, trecandu-mi nervos mana prin parul ravasit. Intr-o ora se presupunea ca eu trebuia sa fiu gata si cu bagajul facut. Era cu adevarat o provocare pentru mine, cea careia ii ia jumatate de ora doar ca sa se machieze si sa isi faca parul.
Nu aveam alta alternativa decat sa ma grabesc cat pot eu de mult. Asa ca, mi-am setat ceasul sa sune dupa o ora si am inceput sa imi scot hainele necesare din dulap[...]

Aproape eram gata cand desteptatorul a scos un sunet tiutor si enervant, asta insemnand ca cele saizeci de minute se scursera.
Am tras fermoarul la geamantan, mi-am pus hanoracul visiniu pe mine, am luat portofelul si telefonul impreuna cu castile si incarcatorul, ca mai apoi sa ies.

Cand am zis ca eram aproape gata, ma refeream la faptul ca nu ma dadusem cu rimel si ruj, dar nu mi-a mai pasat, caci oricum nu aveam pe cine sa impresionez in aceasta excursie.