Tratament Sentimental

Partea 5 " Asta e scaunul meu, blondo"

Azi este sambata. De asemenea, e si ziua in care mama organizeaza acel picnic stupid, unde e invitat si domnul Perfectiune. Azi-noapte mi-am facut atatea scenarii in cap despre ziua asta, imaginandu-mi fiecare situatie posibila. Speram, totusi, sa fie situatia fericita si roz, adica cea in care mama nu reuseste sa ma faca de ras iar si in care eu si Gabriel ne imprietenim. Desigur ca am luat-o in calcul si pe cateaua aia a lui, insa speram sa nu vina. Daca vine, situatia se schimba la 180 de grade, astfel devenind situatia penibila.

-Sandee! Glasul mamei se aude de undeva de pe scari, semn ca vine in camera la mine.
-Da, mama. Oftez cand o vad intrand cu doua umerase pe care erau agatate niste rochii. De ce am oftat? Pentru ca ma va intreba care rochie ii va sta mai bine si desi eu o aleg mereu pe cea mai la moda, ea tot pe cealalta o alege.
-Pe care sa o aleg? Vine si Aiden, apropo. Tresar brusc la auzul cuvintelor ei. Daca o sa vina si Kay? Atunci va fi si mai penibil. Oh, Maiculita!
-Kay vine? Imi musc puternic buza de jos, sperand ca mama sa spuna ca nu.
-Aiden a spus ca a plecat in dimineata aceasta la plaja cu prietena sa, deci presupun ca nu. Dau din cap intelegator, dar o intrebare imi vine in minte:De cand are Kay prietena?
-Deci? Pe care? Mama scutura ambele umerase, iar eu aleg la intamplare prima tinuta, pentru ca stiu ca nu va face cum spun eu, oricum.
-Bine, asta sa fie. Zambeste, punand umerasul in fata ei si analizand tinuta. Mama chiar era a naibii acum. Cand am ales si eu la panarama, se trezeste sa ma asculte.Dar nu ma mai interesa oricum. Acum trebuia sa vad cu ce ma imbrac eu. Voiam sa o inving pe Amber la capitolul asta, dar din pacate nu puteam. Pur si simplu nu imi statea bine cu rochii sau fuste, ew. Plus ca ar fi aratat nasol pe mine, cu tot cu gipsul asta.
Decid sa ma imbrac cu ce am in dulap si gata. O sa fiu eu insumi, iar daca lui Gabriel nu ii va placea, n-are decat sa si-o ia pe Amber aia si sa ma lase in pace.

Doua ore mai tarziu

Credeam ca picnicul il vom face altundeva, nu in curte la mine. Nu e ca ma deranjeaza, dar de fapt, da, ma deranjeaza. Nu numai din cauza ca de cand Aiden a ajuns aici mama ma trateaza ca pe o sluga, ci si pentru faptul ca acum scorpia s-a imprietenit cu mama si vrea sa vada interiorul casei.
-Asa as vrea sa imi construiesc propria casa cu Gabriel.Nu e asa, iubitule? Amber ii mangaie bratul lui Gabriel, in timp ce mama si Aiden ii priveau duios. Mie, in schimb, imi vine sa ma strangulez. Atata iubire si dragalasenie in aer, incat imi e greata. -Sandee, scumpo. De ce nu ii arati lui Amber casa? Mama ma intreaba, zambindu-i lui Amber, care la randul ei zambea, cred ca murea de nerabdare ca eu sa ii arat casa.Dar de ce sa nu fiu bun samaritean si sa ii indeplinesc dorinta?
-Sigur. Amber se ridica de la masa, dar nu inainte de a-i da un sarut lui Gabriel.
Isi plimba picioarele tantos pana la mine, iar eu ii zambesc ironic, aratand cu mana ca ea poate sa intre prima.

Isi tine mainile incrucisate la piept, in timp ce tocurile pe care le poarta fac zgomot pe parchetul din living.Se uita la fiecare coltisor al camerei, de parca ar vrea sa memoreze mobila.
-Ce iti ia asa de mult? E o casa, nu vreun palat. Se intoarce brusc, apropiindu-se amenintator de mult de mine.E nebuna, clar.
-Asculta, mucoaso. Nu vreau ca tu sa te atingi de Gabriel. Asa ca nu mai inventa scuze penibile pentru a-l vedea. Ai inteles? Ma impunge cu degetul aratator, incruntandu-se. Ma enervez, apucandu-i degetul si intorcandu-i-l, facand-o sa scrasneasca de durere. Deodata, o voce se aude in apropiere. E Gabriel.
Imediat ce apare in living, ma prefac ca ma uit la inelul pe care il avea pe deget. Ea isi intra la fel de mult in rol, incepand sa imi spune detalii despre inel.
-L-am luat din mall. Stii magazinul acela, Bijoux? Au niste accesorii foarte misto. Zambeste entuziasmata, dar eu stiu ce e dupa masca aia pe care o poarta.
-Hei, fetelor. Haideti la masa. Gabriel ii plaseaza un sarut pe tampla scorpiei si eu plec, simtind ca nu mai rezist sa vad atatea scene.

Ajung inapoi in gradina casei, unde se aflau mama si Aiden. Imi trag un scaun sa ma asez, insa blonda apare de nicaieri, punandu-se pe scaunul meu fara nicio nerusinare.
-Hei, asta e scaunul meu, blondo! Nici nu am realizat ca am spus asta cu voce tare, insa ma enerveaza la culme si nu mai pot.
-Sandee! Mama imi accentueaza numele, pe un ton mustrator.
-Nu! Stii ceva? M-am saturat sa ma prefac ca totul e bine, cand de fapt nu e! Ii las masca pe toti si cand lacrimile si-au facut aparitia in coltul ochilor mei, am fugit direct in camera mea.
Mi-am luat motanul in brate, dand drumul unui plans zdravan.

Peste cateva minute se aud cateva ciocanituri in usa. Arunc o privire, insa mi-o bag inapoi in perna, nepasandu-mi daca mama voia sa vorbeasca cu mine.

Usa se deschide, dar nu ma uit. Nu e mama, clar, pentru ca daca ar fi fost, i-as fo auzit glasul de pe scari. Atunci cine e? Imi ridic capul usor, stergandu-mi lacrimile pentru a vedea clar. La marginea patului se aseaza Gabriel, privindu-ma. Daca ar fi fost alta situatie, cea fericita si roz, acum saream in sus de bucurie ca el a intrat in camera la mine si ca s-a asezat pe patul meu.
-Sandee, uite. Vreau sa imi cer scuze in numele lui Amber. Stiu ca e poate fi incapatanata si aroganta uneori, dar e o persoana buna. Rosteste, apropiindu-se. M-am uitat in ochii lui si nu stiu cum pot sa ii rezist. Totusi, nu ii pot da dreptate. Scorpia aia cu siguranta nu e o persoana buna, asa cum zice el. Cine stie cu ce l-a vrajit de are parerea asta despre ea.
-E ok. Nu stiu ce m-a apucat si pe mine, oricum. Rad scurt, privindu-l in continuare in ochi. Ridica o mana in ar, apropiind-o de fata mea.Mi-am tras capul brusc, nestiind ce vrea sa faca.
Ma priveste intrebator, punandu-si oricum degetul mare pe obrazul meu. Imi sterge o lacrima, care cazuse involuntar, si zambeste.
-Capul sus, bine? Incuviintez, ridicandu-ma. Ma indrept spre usa, insa nu il simt pe Gabriel venind dupa mine.Ma intorc pe calcaie si il surprind jucandu-se cu motanul.
-Il cheama Sarsaila. Il informez, iar el pare foarte fericit cand motanul incepe sa toarca la mangaierile sale.
-Cand eram mic..., incepe, dar se opreste brusc. Ma bucura sa stiu ca ii plac pisicile, insa nu inteleg de ce s-a oprit.
Nu imi dadusem seama cand a ajuns in dreptul meu, spunandu-mi din priviri sa mergem. Am tacut din gura, incepand sa merg jos, unde se aflau ceilalti.

Cand am ajuns in gradina, am ramas surprinsa de faptul ca Amber nu mai era acolo. Am privit-o intrebator pe mama, dar mi-a raspuns Gabriel in schimb.
-Amber are o sedinta importanta la care trebuie sa fie prezenta si a plecat.Dau din cap in semn ca am inteles, apoi ma asez inapoi la masa si incep sa mananc din toate bunatatile care se aflau pe masa. Imi era foame.

Ora 17:30, dupa picnic

Dupa ce picnicul s-a terminat, mama a plecat cu Aiden nu-stiu-unde, iar Gabriel a ramas cu mine, la insistentele mamei, normal, pe motiv ca sa ma ajute la strans.
Acum stau si il privesc pe Gabriel cum spala niste vase. Trebuia sa fac eu acest lucru, dar cum mana mea e in gips, nu prea pot.

Inima imi bate puternic in tot acest timp si ma intreb cand va pleca de aici. Ma simt atat de incordata si de emotionata, incat stau lipita de scaun de cand am ajuns in bucatarie.
-Sandee, poti sa ma ajuti putin aici? Tresar brusc, facandu-l pe el sa se sperie, dar apoi zambesc stanjenita, apropiindu-ma de el. Imi intinde niste farfurii, pe care trebuie sa le pun la uscat, probabil. Cu mainile tremurande iau farfuriile, dar la nici doi pasi, acestea cad, facand un zgompt puternic si ascutit sa se auda in toata casa. Acum inima inebunea, iar durerea pe care o simteam la picior era de nedescris. Am icnit zgomotos si m-am cutremurat cand sangele a inceput sa tasneasca usor din picior. Ma taiasem de-a binelea si imi venea sa ma spanzur la cat de neindemanatica si neatenta sunt.
Gabriel pare sa observe si deodata, ma ia in brate, in stilul miresei, ducandu-ma in living. Bratele sale calde ma linisteau intr-un fel, dae expresia de pe chipul sau ma facea sa ma simt vinovata si incomfortabil.
-Unde tii trusa de prim ajutor? Ma intreaba, imediat ce ma puna cu grija pe canapea. Arat cu degetul spre un dulapior din spatele lui si cu o agilitate incredibila, ia trusa si o pune pe masa de sticla din dreptul meu. Scoate din ea niste spirt si pansamente si deja incepeam sa imi imaginez usturimea insuportabila pe care o voi avea din cauza spirtului.

In momentul in care mana lui Gabriel imi atinge glezna, punand spirt peste rana, imi inchid ochii, tinandu-i puternic stransi. Icnesc, incordandu-ma, iar Gabriel imi pune cat ai clipi un pansament in jurul gleznei si durerea incepe sa dispara incet.
-Ce o sa ma fac cu tine, Sandee? Ofteaza lung, uitandu-se mustrator la mine. Dau din umeri, ca un copil nevinovat, iar el rade. Zambetul lui e sarmant. Atat de sarmant ca s-ar putea sa ma indragostesc de el intr-o zi.
-Ar cam trebui sa plec. Imi spune, masandu-si ceafa, dupa ce primise un mesaj. Era de la scorpie mai mult ca sigur.
-Oh, ok. Rostesc putin trista. Voiam sa mai stea, dar cum ziceam, lucrurile nu sunt mereu asa cum vrem.
-Ai grija, bine? Imi ciufuleste parul, zambindu-mi.
-Heey! Ma arat suparata de gestul lui, incercand sa-mi aranjez parul.
-Pa, Sandee. Rade scurt, facandu-mi cu mana. Zambesc timid, salutandu-l.
Dupa ce a iesit din casa s-a facut o liniste brusca si am oftat. Am ramas singura, din nou.